ce poate fi?

?

icradulescu spune:

se spune ca intr-o viata nu poti cunoste un om tu ai avut 5 ani la dispozitie si cred ca in acest timp ai putut vedea si calitatiile si defectele deaceea parerea mea este ca trebuie sa cantaresti defectele cu calitatiile si sa te straduiesti sa-i mentii calitatiile si sa-i diminuezi defectele daca consideri ca acele defecte sunt diminuabile nu vad unde ar fi problema.Trebuie sa te gandesti ca,casatoria este pt tot restul vietii si implica foarte multe trebuie sa realizezi ca ai multe atributiuni si pentru tot restul vietii te vei trezi langa aceeasi persoana si el trebuie sa fie si prieten si sot si amant si prietena si mama si tata si D-zeul tau!
Multa Bafta si trebuie sa dai de baut!

aschiutza spune:

Cred ca te sperie mai mult responsabilitatile de sotie sau ideea de a te lega de cineva "pt intotdeauna". Si eu mi-am facut la fel griji, daca el e alesul sau daca ne potrivim cu adevarat... Da un pic de nebunie si de risc trebuie sa fie in viata . Nu ai cum sa stii dinainte daca va merge bine sau nu (asta numai in cazul in care acu merge bine, daca de acuma merge rau si ai banuieli serioase, atunci mai bine nu il lua!).

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

adda spune:

La multi ani, Mihaela!
E normal sa-ti fie teama putin...in fond, vei avea noi responsabilitati si faptul ca este un pas facut pentru toata viata iti pune oarece greutate pe umeri...
Cand ne-am casatorit noi eram impreuna de 2 ani si jumatate...frica nu mi-a fost, abia asteptam (poate si din cauza ca eram un copil de 22 de ani...nici acum nu pot spune ca m-am maturizat, dar oricum, m-am schimbat mult de acum 2 ani)...tu insa ai varsta la care intelegi ca (,) casatoria nu este chiar o joaca...
Daca nu ati locuit impreuna inainte trebuie sa te astepti sa existe o perioada de acomodare cu celalalt in care esti nevoita sa ai intelegere fata de partener, sa faci unele compromisuri, dar si sa-i spui deschis ce nu-ti place (daca nu, vei avea de suferit mai tarziu)...Pentru noi a fost destul de greu primul an, ne certam destul de des si fiecare simtea ca celalalt nu-l intelege (era si normal: proaspat iesiti de pe bancile facultatii, amandoi profesori suplinitori la un liceu- in plus, sotul mai lucra si la o firma, avea ore la master si era si preparator la facultate...el era foarte ocupat toata ziua, eu trebuia sa am grija de casa (gatit, spalat) + lectiile pentru scoala si nu ma ajuta nimeni...a fost o trecere brusca de la viata de student lipsita de griji, cu mancare si bani de la parinti...ne-a luat ceva timp pana ne-am obisnuit)...bine ca am fost singuri de la inceput, altfel, daca am fi locuit cu parintii, ar fi fost rau de noi...
Din punctul meu de vedere nu este grav ca stai sa te gandesti daca sa te casatoresti sau nu...asta denota ca esti cu (,) capul pe umeri si ca iti dai seama de importanta evenimentului. Insa nu-ti fa prea multe ganduri rele. Intr-adevar casatoria iti ofera noi griji si responsabilitati, dar si siguranta ca ai langa tine un prieten pentru toata viata care-ti va fi alaturi ("la bine si la greu" )... Gandeste-te cat de mult iti iubesti prietenul si daca ajungi la concluzia ca nu puteti trai unul fara celalalt, spunde "da" fara ezitare.
Ada

P.S: Sotul meu e din Bacau

"Fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede." - Confucius

april spune:

Acest lucru se intampla aproape oricui. E frica de ceva necunoscut, e normal. Poti sa stai o viata cu cineva si sa nu-l cunosti cu adevarat. E mult 5 ani. Lasate purtata de val. Ai nevoie de asa ceva.
Iti doresc fericire.
Sa stii ca in orice casnicie mai exista si probleme. Dar trebuie sa ai puterea de a le depasi. Uneori e greu, dar asta e.

april

iulian1969g spune:

De curand am fost ceruta de sotie. Eu si prietenul meu sintem impreuna de 5 ani jumatate, si desi la un moment dat eu eram cea care vorbea despre casatorie , acum cand m-am trezit cu inelul pe deget , nu stiu ce m-a apucat , dar imi fac o mie de griji. Parca imi este frica sa fac pasul si intru la banuieli . Ma gandesc ca daca mai stau pe ganduri dupa atatia ani , e grav. Ar trebui sa fiu in al 9 cer si totusi ... Ce ma fac?

Daca eu iti voi spune "casatoreste-te", te vei casatori? Iar daca iti voi spune "nu te casatori", tu nu vei face pasul?!

Vezi, pana la urma tu esti cea care trebuie sa decida, pentru ca tu vei suporta consecintele!


Eu nu vad de ce nu te-ai casatori, din moment ca ai o experienta de viata cu iubitul tau de 5 ani. Doar DACA ai constatat niste neintelegeri majore!...

Totusi vreau sa-ti mai spun ceva: eu sunt casatorit de 13 ani si am constatat ca partenerii se pot schimba semnificativ in decursul timpului - fie in bine, fie in rau. Ai grija de tine sa mergi spre bine, si indruma-l si pe el catre bine, dupa puterile tale.

"Plangi cu sufletul, fara a ti se umezi ochii..."
De ce sa nu se umezeasca? Ca sa nu se vada ca plangi?



Iti doresc toate cele bune.

Giuliano

Donia spune:

Eu ti-as pune doua intrebari:
1. Ce v-a tinut impreuna timp de 5 ani?
2. Ce ai alege intre a va casatori si a va desparti? Sau intre a fi cu el si a-l pierde?

Poate daca raspunzi cu sinceritate la aceste intrebari (nu neaparat pe forum) iti va fi mai usor sa iei o decizie.

copiloi spune:

Daca tz-ie frica, nu fa pasu.....parerea mea....

lily spune:

Alecsia,
daca ii refuzi cererea in casatorie a prietenului tau poate sa iti para rau mai tirziu! Din cauza emotiilor iti faci griji. Au existat motive serioase din partea lui care sa te faca sa bati in retragere?
Daca nu , atunci bucura-te, accepti cererea. Si: Casa de piatra!!!

Iubeste pentru a-ti putea umple inima cu adevarata dragoste.

furni spune:

Alecsia, nu este nimic grav. Starea de neliniste pe care o ai este cat se poate de normala (o are toata lumea) si ea se manifesta cand in viata omului se produc schimbari majore, nu numai de casatorie (sa vezi emotii cand nasti, cand emigrezi, chiar si cand schimbi locul de munca sau apartamentul). Nu are nici o legatura cu sentimentele tale pt. viitorul sot si nici vreo presimtire. Exact ca tine am simtit si eu si iata-ma casatorita de 9 ani impliniti (eu aveam 7 ani de prietenie inainte), bine merci. Esti o tipa inteligenta si rationala, realizezi(subconstient) ca, odata cu casatoria vor aparea responsabilitati noi in viata ta, este un nou prag spre maturizare si aceste lucruri, iti determina starea de neliniste pe care o ai.

Stai de vorba cu pritenul tau, impartaseste-i temerile (vei avea surpriza sa constati ca si el are o stare anume) si va fi bine. Cu gandul asta trebuie sa plecati la drum.

Multa bafta si... sa ne vedem la mamici.

Va pup.

Alecsia spune:

?