Ce ati face daca...?

Ce ati face daca tocmai vi s-a pus un diagnostic si, citind prin carti de specialitate sau pe internet despre maladia respectiva ati remarca urmatoarea fraza:
"Supravietuirea în [...] este apreciata la 5 - 13 ani din momentul stabilirii diagnosticului."

 

http://www.warnerchappell.com/audio/ram/3014250.ram

Elenalove27 spune:

Este greu de raspuns dar incerc sa fiu sincera si directa.

Trebuie sa fiu optimista si sa cred ca viata merge inainte si cit mai este sa fie din viata mea trebuie sa traiesc fiecare clipa la maxim.

Dar ce sa intimplat daca nu sunt prea curioasa !!!

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603" target="_blank">Povestea lui Alvaro-Daniel
web1-www.picturetrail.com/Elenalove27" target="_blank">web2-web3-
Halloween

aida_o spune:

as cere si parerea altor medici. si as citi si mai multe informatii despre maladia respectiva. numai asa iti poti invinge "dusmanul": cunoscindu-l foarte bine. cunoasterea = putere.
nu as inceta nici sa imi fac planuri pe termen lung.

sinzi_ana spune:

Noi ca noi...ca cred ca nu e asa greu sa afli ca mori...cred ca cel mai greu e pentru cei din jurul tau.
Adica tu traiesti anii pe care ii mai ai la maxim si apoi gata, se termina totul. Dar numai pentru tine, pentru cei din jurul tau suferinta de abia incepe si tine tot restul vietii...

Sinzi si David
Poze cu David si Cora nebunatica

Ortansa spune:

pai probabil ca mi-as dori ca in momentul diagnosticarii sa am vreo 80 de ani a.i. inca vreo 5-13 ani de viata sa-mi fie de ajuns:-)

lasand gluma la o parte ,sper ca intrebarea n-are nici un suport real .

p.s.m-am dat de-a rostogolu,am stat in maini da' tot n-am inteles ce-ar putea fi in locul pctuletelor din paranteza.

~flying without wings~

szivarvany spune:

As cere parerea altor medici, m-as documenta foarte bine si as incepe batalia !

Sper ca este doar o supozitie !!!

Leoaicele Daria & Giulia (16.08.2004.)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
http://community.webshots.com/user/giulia16

gen68 spune:

daca m-ai fi intrebat asa ceva acum zece ani, (cand eram tanara si nelinistita ti-as fi raspuns: traieste la maxim, baga-ti picioarele in ea de boala sau diagnostic, si satisface-ti toate pohtele!
dar fiindca ma intrebi acum, cand am (vorba lui mama trei persoane de crescut - doi pensionari si un copil) as cauta sa ma documentez mai mult, as incerca orice tratament: homeopat, naturist, babesc, as incerca sa consult si alti doctori, dar cel mai mult M-AS RUGA LA MAICUTA DOMNULUI.

sper ca nu e asa grav, totusi.

gen, mamica doar de marius

Donia spune:

Cred ca prima reactie ar fi de soc, apoi de disperare, probabil as plange vreo doua saptamani, as fi frustrata, m-as simti singura...
Cand toate cele de mai sus s-ar reduce ca intensitate as incerca sa vad daca si ce optiuni am si mi-as programa viata in consecinta.

mephala30 spune:

Vektros, ce-ti veni cu intrebarea asta? Sper si eu ca intrebarea ta nu are suport real, asa ca....sa traim momentele frumoase alaturi de cei dragi, sa ne bucuram de ele si sa nu ne pierdem credinta!

Carmen si Iustin(5 iunie 2004)
Album IUSTIN

lulu75 spune:

As merge si la alti medici, m-as documenta si apoi m-as ruga fara incetare la Dumnezeu.

Luminita


http://photos.yahoo.com/lumylorv

acina spune:

Pai cred ca mai intai m-as criza un pic , as culege cat mai multe informatii despre boala respectiva , dupa care m-as resemna ( daca este real) si as trai in continuare cat as mai avea fara sa ma gandesc...poate chiar as uita daca nu e ceva care sa doara , sau sa aiba anumite simtome nasoale...
Dar ...suntem bine nu?


Anca