Cum "cunosti" omul?

Se spune ca o persoana cu simtul ascutit isi da seama imediat daca omul cu care vorbeste are anumite insusiri de caracter: seriozitate, de incredere, laudaros, mincinos, prefacut, onest, linistit, realist.
Eu ma tot gandeam ce anume da de gol un om? Care sunt semnele la care trebuie sa fii atent ca sa descoperi ce e sub masca?
Sunt marcata deoarece astazi tocmai am avut un mare esec in ceea ce priveste intuitia mea. Am fost aproape convinsa complet ca discut cu o persoana serioasa, de incredere, am vazut-o de 2 ori, am discutat si la telefon si mi s-a parut ok. Intr-o jumatate de ora mi s-a confirmat contrariul.
Tare as dori sa reusesc sa surprind acele detalii importante care sa ma ajute sa "cunosc" un om. Mai ales ca eu sufar de o prea mare incredere pe care o acord din start interlocutorului.

Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)

danna2002 spune:

eu simt ceva in mine care imi dicteaza anumite lucruri despre un om....ma mai shi inshel..ca nu am destula expresienta de viata dar asa se produce..ceva imi spune ca un om pe care il vad e intr un anumit fel ..dupa cum e fatza..dupa cum se misca..kestii care se vad 1 oara la un om..tzoalele nu le judec..pentru ca eu nu pun pretz pe ele..;) deci decisive sunt elementele care tzin de comportament si look-ul fetzei

danna2002

cipcipcip spune:

Cred ca aceasta intuitie este innascuta si probabil se imbunatateste si cu experienta. Mie mi s-a intimplat sa ma insel deseori, deci nu ma mai bazez pe intuitie ci astept timpul si faptele sa-mi arate cu cine am de-a face. Si eu le acord din start incredere tuturor, pina la proba contrarie. Consider ca mai bine risti sa te arzi decit sa nu ai incredere in nimeni.

iar la Polul Nord

vilma spune:

Dana: si eu am crezut in aceasta intuitie, dar ultimele evenimente ma fac sa ma indoiesc la modul cel mai serios de acest simt, de "flerul" meu in a "mirosi" oamenii. Am intalnit o femeie pe care numai daca ai fi auzit-o, fara a-i vedea chipul, ai fi zis ca e o fiinta minunata. Din pacate, nu ma privea de loc in timpul discutiei. Am pus eticheta: mincinoasa. Apoi, in timpul unei convorbiri telefonice mi-am dat seama ca mai avea si alte probleme (era beata).
Cipcipcip: le acorzi increderea pana la proba contrarie zici.... In ultimul timp eu ma gandesc ca mai sigur pentru mine ar fi sa le acord neincrederea din prima, urmand sa dovedeasca contrariul ulterior.

Credeti ca atunci cand cineva spune adevarul, rosteste:
-clar si apasat, cu convingere, fara sa se gandeasca prea mult;
-un "da" modulat, ca si cum s-ar mai gandi (ceva gen "mdaa");
-gandeste cateva secunde, apoi raspunde fara ezitare;
-pe un ton mai ridicat;
-pe un ton mai scazut.
Sau altfel cum?

Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)

karmen spune:

E un subiect foarte complex prin tema propusa. Experienta joaca un rol hotarator in aprecierea calitatilor/defectelor unei persoane. E ca si cum a-i categorisi pe oameni indata ce-i vezi: ala e tupeist, neserios, ala vorbeste mult dar nu face mare lucru, ala e tacut si imprevizibil, etc. Sigur ca exista posibilitatea sa te inseli, tocmai pentru ca unii oameni sunt foarte greu de cunoscut, mai ales aceia care sunt introvertiti, comunica prea putin starile interioare. Cei care "isi pun o masca" adica se comporta contrar personalitatii lor (joaca un rol)sunt depistati mai devreme sau mai tarziu. Nu pot fi falsi la nesfarsit. Fac o greseala inevitabil si de obicei joaca acest rol pentru a atinge un scop. Cu intuitie si experienta in cunoasterea oamenilor depistezi usor un astfel de om. Nici cei mai buni experti in cunoasterea umana nu se pot lauda cu faptul ca " pot cunoste adevaratele intentii" indata ce intalneste omul respectiv. Iti trebuie ceva timp, sa-l intalnesti de mai multe ori, in diferite circumstante si eventual neplanificate pentru a-ti forma o parere.
In psihologie se utilizeaza diverse "artificii" de cunoastere a persoanei, care tin de felul de a comunica verbal si nonverbal, de tinuta corporala in timpul conversatiei, etc.
Iata cateva:
- o persoana care evita contactul vizual in timpul unei discutii este interiorizata, nu-si exprima usor sentimentele, nu are incredere in tine, o deranjeaza prezenta ta.
- manipularea excesiva a unor obiecte in timpul discutiei (de ex: invartitul unui inel, jocul cu un pix, cu ceasul) sau incrucisarea bratelor, zambetul cu buzele stranse, sunt semne ale unei atitudini inchise, critice, neincrezatoare.
- nervozitatea este indicata de gesturi necontrolate, voce intensa, tremur, agitatie mainilor si picioarelor.
- minciuna este tradata de: acoperirea fetei si atingerea nasului cu mana, apucatul de o ureche, scarpinatul pe o parte a gatului, evitarea contactului vizual, clipitul des, etc.

Carmen Ghilescu

Otilia spune:

quote:

---

Originally posted by karmen

- o persoana care evita contactul vizual in timpul unei discutii este interiorizata, nu-si exprima usor sentimentele, nu are incredere in tine, o deranjeaza prezenta ta.

---

Haideti sa va povestesc si eu ceva!
Acuma lucrez acasa, am grija pe linga Adélie de un bebelus de 7 luni.
Totul se petrece cum nu se poate mai bine, ne intelegem excelent, avem aceleasi gusturi etc... Parintii sunt foarte multumiti si spun peste tot ca au gasit o super-nounou pentru bebelusul lor. Si acum, ca tot ne cunoastem mai bine, mi-au spus ca la primul nostru contact (cind au venit si erau speriati tare dupa o experienta mai putin placuta cu altcineva care n-a mai vrut sa aibe grija de bebeul lor pe motiv ca e prea dificil, un bebe care plinge intr-una si vrea mereu in brate...) au fost surprinsi de faptul ca... nu ii priveam in ochi!!! (ceea ce ma mira, eu chiar nu mi-am dat seama deloc!!!)
Precizez ca amindoi sunt specialisti in recrutarea fortelor de munca...
Ca pina la urma sa-si dea seama ca eu ma uitam intr-una dupa Adélie, ca era linga usa si o supravegheam de zor sa nu cada si in regula generala nu o pierd nici o secunda din ochi!
Ei bine, noroc ca si-au dat seama ce aveam, ca asa mi-au incredintat cu mare incredere si bebelusul lor si acum totul decurge excelent, bebe e tare fericit la mine!
Ce-i drept am o fire destul de rezervata si imi place sa cunosc foarte bine pe cineva inainte sa ma las "descoperita"...
Deci, concluzia, chiar daca nu ma uitam in ochii lor asta nu inseamna ca minteam (nici nu aveam ce, ei ma intrebau despre contract si tariful... ) si iata ca pot exista si alte motive pentru a nu privi cineva in ochi. Eu chiar nu mi-am dat seama, dar nici nu pot sta cu privirea fixata in ochii cuiva numai pentru ca imi vorbeste... Mi se pare nefiresc.

~Otilia&LaAdelita~www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Otilia" target="_blank">
www.desprecopii.com/INFO.ASP?id=451" target="_blank">Povestea nasterii Adelitei

DARAEL spune:

Cine vrea cu adevarat sa cunoasca o persoana, sa o puna intr-o situatie limita cu care nu este obisnuita pentru a nu putea folosi „sabloanele” cu care este obisnuita.

Dati unui om bani multi si vedeti cat de darnic / bun este cu cei din jur pe care zicea ca vrea sa-i ajute....
Sau puneti pe cineva intr-un post de conducere si veti vedea...
Sau alegeti pe cei ce va promit marea cu sarea si o sa descoperiti mari surprize in Parlament...

Si mai e ceva ce am citit pe undeva: „butoaiele goale fac cel mai mult zgmot”...

Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

descintec spune:

Alina, ceea ce povesteti tu despre vecina care ti se uita fix in ochi mie mi se pare chiar un semnal de alarma. Normala e o provire deschisa, care stabileste contacte vizuale (ochi in ochi) scurte.

Vilma, si eu am aceeasi problema ca tine. Niciodata nu am gandit despre mine ca pot citi oamenii. Doar ca mie imi place sa nu ii citesc, sa nu ii clasific. Si totusi, vrand-nevrand, ii incadram in tipare. Chiar si asa, cele mai frumoase sunt pentru mine situatiile in care omaneii ma surprind. Imi place nespus de mult cand se intampla sa spuna, sa face ceva ce nu ma asteptam. Sa schimbe nuanta in care ii vedeam. Daca in vremea tineretii imi doream sa fiu un fin psiholog, acum imi face placere sa fiu doar privitor.

D.

Otilia spune:

Darael, ai mare dreptate, in situatii limita cunoastem cel mai bine oamenii! (sau prietenul la nevoie se cunoaste...)

Nici eu nu cred in sabloanele de genul "daca-si atinge nasul inseamna ca minte".
Am cunoscut persoane care te priveau in ochi cu cea mai deschisa privire posibila si care minteau cu nerusinare de inghetau apele si erau capabili sa minta oamenii in sir indian cu cel mai "big smile" pe buze si cu un calm desavirsit...

~Otilia&LaAdelita~www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Otilia" target="_blank">
www.desprecopii.com/INFO.ASP?id=451" target="_blank">Povestea nasterii Adelitei

karmen spune:

Acele gesturi, manifestari ale comportamentului pot fi doar un semn, ne poate sugera ceva, dar nu sunt luate ca "litera de lege". Intradevar sunt multe cazuri in care acele semne sunt facute cu alta intentie, sunt deci nevinovate. O persoana trebuie analizata in ansamblul ei, nu ne putem forma o parere pe baza unui gest care poate fi facut accidental.

Carmen Ghilescu

gio spune:

Nu am nici eu o reteta la capitolul asta, si tare as vrea sa existe..dar nu...

Sa va povestesc o faza din facultate, ca ne-am facut de kko. Eram la practica la copii la spit 9, si psihiatra ne-a adus o mamica, cu o fetita, si ne-a pus sa discutam cu ele, 2 cu mamica, 2 cu fetita. Acum noi, o tot intrebam pe mamica despre fetita, ce are, ne-a spus ca are epilepsie, ne-a povestit despre crize...noi o tot intrebam despre copil, normal. Dupa, ne-am dus in cabinet, si psihiatra repede sa ne intrebe: si ce avea mama? Noi am ramas socate, cum, ce sa aiba, un copil bolnav! NU, dragele mele, v-a dus de nas, este isterica, isi inseala barbatul, mitomana, am ramas KO..noi nici nu ne gandeam sa aiba si mama ceva..si uite cum te duc de nas unele persoane..si adica noi aveam pretentii de "viitoare psiholoage" si ne-a dus tanti de nas, de nu se poate.
Cred ca depinde de la caz la caz...se intampla sa intalnesc persoane care sa ma intrebe ce fac am terminat, si cand spun sa-mi zica: vai, deci tu cunosti oamenii dintr-o privire...
Evident ca nu e asa, nici o fac nu te invata asta, si nu exista reguli general valabile. Ma ia si rasul cand ma duc la un interviu si tipa de acolo foloseste to felul de tactici ca sa vada cu cine are de a face. Daca te pricepi, o duci de nas bine de tot...Dar am cunoscut si oameni in fata carora devii neputincios, nu te poti ascunde..brrrr, te simti cam descoperit, dar oricum sunt fff rari.
Restul, si noi pe acolo...incercam sa ii cunoastem pe cei din jur cum putem mai bine.
Va pup,
Gio si Taisia