De ce spun mai repede "NU"?

De vreo cateva zile sunt f mandra ca fata mea, Rebecca, a inceput sa spuna "DA".
Acum are 1.8 ani. Oare de ce a durat asa de mult?
"NU" spune de la 1.2 ani.
Cunoscand si alti copii de varsta ei, care au facut la fel, mi-am pus o intrebare: de ce spun mai intai "NU"? Si de ce dureaza asa de mult pana-l spun si pe "DA"?
Inainte sa spuna da, Rebecca folosea afirmatiile prin repetarea cuvantului ce reprezenta lucrul dorit, ca apoi sa inceapa sa dea din cap. Dar asta nu s-a intamplat cu mult in urma sa zica da.
Iar cand a inceput sa-l spuna pe "NU", repeta de cate 2-3 ori, ca apoi sa inceapa sa-l intareasca si prin datul din cap.
In schimb, acum cand spune DA, spune un DA raspicat, da si din cap cateodata, de-mi da impresia ca stie f bine ce spune si ca alegerea pe care a facut-o, intre da si nu, este f bine intemeiata.
Oare chiar asa o fi?

Voi ce credeti?

Cristina_C spune:

Uite ca nu toti copiii sunt la fel. De exemplu, al meu a spus prima data "DA" si asta la putin timp dupa ce a implinit 1 an. Era foarte amuzant pentru ca pe vremea aceea la toate intrebarile pe care i le puneam raspundea cu "DA" - fie ca intelegea sau nu sensul intrebarii. Daca nu era de acord cu ceva dadea din cap sau protesta in aklt mod - de obicei urland - dar pe "NU" nu il spunea. Diferenta dintre "DA" si "NU" a facut-o dupa 1 an si jumatate cand a inceput sa-si dea drumul la vorba. Isi exprima refuzul in mod constient folosind cuvantul "NU" si aprobarea prin "DA". Acum, la 1 an si 10 luni, vorbeste necontenit si nu numai ca spune "DA" si "NU", dar foloseste afirmatia si negatia in propozitii de 2-3 si chiar 4 cuvinte. Gandeste logic, nu mai spune "DA" sau "NU" la intamplare.

Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

claza spune:

Poate le aud pe mamici mai des spunand "nu"?

_
iaca si noi

karmen spune:

Copiii spun mai degraba Nu decat Da, pentru a exprima opozitia, faza de negare, caracteristica varstei. E mai interesant sa spui Nu, surprinzi prin aceasta atitudine, incep sa-si dea seama ca au si ei un cuvant de spus. Eu cred ca pana la 2 ani, capacitatea de decizie a copilului este inca limitata. Chiar daca spune raspicat Da sau Nu, nu stie de fiecare data ce zice. S-a intamplat de multe ori cu al meu (1 an si 7 luni) sa zica Nu, sa dea din cap ca Nu, la intrebarea "Mai mananci?" si mai apoi sa se razgandeasca si sa intinda boticul dupa mancare.

Carmen Ghilescu

ver@ spune:

Vladut,baietelul meu de 11 luni spune un "DA" repetat,gen "da-da da da",iar la "NU" da din cap ca semn ca "nu",bineinteles ca nu stie el ce spune.Si eu cred ca ei spun "nu" unde ne aud pe noi cu "NU",nu?

VERA

marius spune:

Personal eu cred ca ideea de constientizare este departe de forma de vocalizare. Daca acceptam sensul cuvantului DA sau sensul cuvantului NU deci ca si continut nu ca si forma de exprimare verbala sunt convins ca fiecare dintre voi au sesizat mult mai repede refuzul sau acceptul chiar daca la acel moment copilul era in mod natural departe de starea de a vorbi de a exprima in cuvinte o anumita stare. Daca insa discutam de capacitatea de a exprima sunete este de asemenea mult diferit de capacitatea de a rosti cuvinte chiar fiind ele si siple de genul DA sau NU. Cred ca si dorinta de a sesiza performante sau noutati din partea parintilor (mai ales la primul lor copil) are o contributie serioasa la crearea unei imagini sau a unei senzatii sau formarea de asocieri intre o succesiune verbala fie ea chiar si simpla si sensul sau conotatia acestora in experienta parintelui. De aici si eroarea dupa mine dar nobila in care se aude destul de des ceva de genul" copilul meu a rostit cuvantul X sau Y la varsta Z".
In concluzie eu consider ca performantele sau cuceririle chiar si verbale sunt mult mai greu de depistat de certificat pentru ca dincolo de mediul in care creste un copil si care mediu este extrem de eterogen, exista si acel bagaj variabil particular al fiecarui copil in parte concretizat atat la nivel anatomo biologic cat si la nivel psihologic de comportament de trend personal extrem de greu de clasificat prin insasi particularitatea acestora.

Ca un exemplu scurt exista posibilitatea si chiar certitudinea conform careia un aprob sau un dezabrob (refuz) sa fie exprimate in mod categoric, de necombatut si de neconfundat prin exprimari vocale de tipul sunetului (strigat, chiuit, mormait) identice in sine ca sonorizare dar diferite ca sens, sau prin gesticulatie care de asemenea poate fi identica din punct de vedere gesticular (ca si miscare) dar total diferita ca si sens deci ca si continut. Noi insa interpretam in 99% din cazuri aceste semnale, fie ele sonore fie gesticulare prin prisma capacitatii noastre de interpretare dandu-le un sens propriu care poate sa fie mai mult sau mai putin conforme cu realitatea celui care le-a generat.

Un tatic.

DARAEL spune:

marius – nu pot sa spun decat „OAU !!!”
INTOTDEAUNA M-AM INTREBAT DACA NOI CHIAR STIM CE VOR GAZELE ACESTEA MICI SA NE COMUNICE...

Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT