ingrijorare...

iully spune:

Imi dorea un copil inainte de a ramane insarcinata mai mult din dorinta de a avea un bebe ca mai toata lumea mai mult decat din dragoste de copii.Am asteptat tot timpul sarcinii sa apara instinctul matern dar ...Ma entuziasmam cand misca, cand ii cumparam lucrusoare dar nu atat de mult cat credeam eu ca ar trebui.Am nascut prematur,cezariana,incubator ..eram trista dar nu disperata.Ca sa n-o mai lungesc instincul matern a aparut cand am inceput sa interactionez cu el(cand mi-a zambit) adica pe la 4 luni cand am si inceput sa-i spunem Cristian (pana atunci i-am spus bebelu).Dupa 4 luni am ajuns disperata.Pe toata lumea stresez:cum sa-l tina,cum sa-i vb,si cate si mai cate...Rabdare .Suntem diferite una de alta.Unele mai rationale,altele mai disperate..Totusi un copil mai devreme sau mai tarziu ne patrunde in suflet si in inima .Incercati dupa sa-l mai scoateti de acolo.

Amedeea spune:

Buna, fetelor, am reaparut si eu dupa o perioada lunga de timp. Am citit toate mesajele voastre, raspunsuri de incurajare si va multumesc mult. Eu tot fara copil si tot fara dorinta. Am zis sa astept, poate o buna zi ma voi schimba sau ma vor schimba circumstantele...nu e asa si nici nu are rost sa ma fortez. Mai bine fara. Va salut pe toate, va doresc numai bine.

coraly spune:

Amedeea, intr-un fel de inteleg, pentru ca e normal sa avem aspiratii diferite si sa simtim diferit. Nu ne fac fericiti aceleasi lucruri. Fiecare are dreptul de a alege in viata.

Iti spun doar ca nu esti constienta de ceea ce pierzi, si cat ti-ar schimba viata un copil. Si iti mai spun ca problema la tine nu e neaparat ca nu vrei copii, ci faptul ca analizezi chestia asta la nesfarsit. Sunt si altii care nu vor copii si nu fac atata caz. Eu cred ca mai degraba in subconstientul tau simti ca ai ceva de pierdut si asta te macina. Lasa lucrurile cum sunt, nu mai despica firul in 4, daca nu vrei copii nu vei avea, si gata.
Sigur, pe la 50 de ani, dupa ce vei fi vizitat toate tarile lumii, poate te vei uita cu invidie la bunicile cu nepotei de mana, poate vei vrea stii ca ai si tu pe cineva la batranete, care sa te mangaie pe obraz si sa te intrebe cum te simti, cineva in care sa recunosti gesturile sau trasaturile tale sau ale sotului, sa simti ca e ceva din tine, ceva ce tu lasi in urma pe acest pamant...

A, si inca ceva! Cine zice a pt a face un copil trebuie sa-l doresti cu disperare? E suficient sa uiti de protectie si sa te lasi in voia destinului. Un lucru iti spun: daca il vei face, il vei iubi neconditionat si vei uita ca prin senin ca ai putut gandi asa ca acum.

Coraly si Sergiu (3 ian 2005)

poze

roxanal spune:

eu nu mi-am dorit copii in mod deosebie si sotul mi-a spus de la inceput ca daca nu vreau, nu ma condamna, stam si fara ei, sau daca imi este frica de sarcina/nastere, putem infia...asa ca..nu ma omoram dupa copii chiar deloc...pe la 28 deani m-a bebelul, fara sa anunte...este adevarat ca nu ma protejam, dar nici nu ramasesm insarcinata pana atunci..asa ca Maria Andreea m-a ales sa-i fiu mamica..cat am fost insarcinata, am cam ignorat-o..dar nu si ea pe mine, ca a trebuit sa stau in pat 5 luni, dar am stat nu din mare dragoste ptr. ea ci mai mult ca asa era normal, doar nu eram ucigasa de copii, nu? ...dupa ce s-a nascut, dupa o nastere tare naspa..mi s-a parut mika, pitica...si a nimanui, nu a mea..si acum imi amintesc cum a venit asistenta la mine pe la 6 dimineata, nascusem la 1 noaptea si mi-a asezat-o pe pat, langa mine, avea okisorii deschisi si albastrii, de bebel, s-a uitat la mine pana a adormit, parca mirata si ea de ce mama are ..si eu nu stiam cum sa-i spun asistentei s-o mai repede ca sa pot dormi ...pe urma, am vazut-o intreaga numai acasa...plus de asta, a fost mika la nastere, si n-a supt la san, m-am muls eu, dar tot din spirit civic ..si pe urma, poc, m-a pocnit iubirea si ce frumos a fost ...la Teo...a fost si mai si...n-am vrut-o la inceput, am fost chiar socata s-o am ptr ca ma stiam protejata(cu aceeasi metoda de 5 ani, dar asta este, Teo a trecut ) si mult timp nu am stiu ce simt in legatura cu ea, eram si in cu sotul, ca nu era chiar ce-mi doream eu de la el, era in operatiunea de recucerire ...asa ca indiferent cat de vinovata eram cu gandul sa n-o am, m-am gandit ca mai bine sa n-o am decat sa ajung sa impart 2 copii prin divort..pana la urma am decis sa ne mai acordam o sansa, eu si sotul si implicit s-o am pe Teo, si drept rezultat, din nou dupa stat in pat 5 luni, a aparut Teo, careia tot din biberon i-am dat lapte muls, deci a fost greu la amandoua...insa...sa nu se gandeasca cineva ca ar putea sa faca ceva la copii mei, ca dau cu el de pamant instant si fara sa ma gandesc porea mult, fara remuscari...si cand tati se ia de Maria cand face prosti si-o cearta, rar, tot simt ca l-as lua de guler, lol...nu zice nimeni ca ai sau n-ai instinct matern(acre apropo, nu exista pana nu cresti efectiv un bebel, pana atunci ii zice dorinta de bebe) dar numai faptul ca vorbesti despre asta arata ca : DUPA PAREREA MEA A INCEPUT SA TICAIE CEASUL asa ca te asteptam la bebei ...succes...daca nu aveai nici o chemare, nu-ti faceai atatea probleme, nu, te preocupa altceva , sau altceva, nu??

Roxana Lilea,mama de 2 ori :)

Amedeea spune:

Vreau sa va multumesc pentru opiniile impartasite. Vorbiti ca mame, normal ca nu suntem in aceeasi situatie, nu simtim la fel. Dar stiti ceva? Eu tot la calatorii raman, voi sa aveti parte de sanatate si sa va bucurati de copii vostri cum ma bucur eu de natura, de lume.
Subiectul il inchid eu asa cum l-am deschis.
Numai bine.