ingrijorare...
Raspunsuri - Pagina 3
Amedeea spune:
Va multumesc, fetelor, chiar am vrut sa las timp sa vad daca apare vreo schimbare in acest sens...adica spre bine...dar nimic nou
.
Oricum va sunt recunoscatoare!
Cat pentru Elise...imi pare rau si mi-e rusine ca eu nu am instinct maternal iar altii si-ar dori 
si nu pot avea...
Va pup
Mai vin pe aici...poate-poate...
Miruna Enescu spune:
Hei, n-ai de ce sa-ti fie rusine, poate doar sa-ti dea de gandit. Mie mi-a bagat mama in cap 28 de ani ca sa nu cumva sa fac copii, ca o sa-mi blestem zilele (cum si le-a blestemat si ea din cauza noastra). Mi-era absolut GROAZA de ideea de a face copii, nici vorba sa-i doresc. Apoi, pe la 28 de ani (varsta mamei cand m-a facut pe mine), a inceput sa-mi ticaie ceasul biologic. Ceea ce m-a ajutat sa trec peste frica a fost:
1) sotul meu isi dorea copii, si promitea sa fie un tata bun, sa devenim o familie intreaga;
2) situatia financiara s-a stabilizat (nu sunt de parere ca faci intai copilul si apoi mai vezi tu daca poti sa-l cresti);
3) numeroase persoane de aprox. varsta mea din jurul meu incercau sa faca copii si sufereau ca nu pot, cheltuiau pe tratamente si se gandeau cu tristete la un viitor fara copii.
Asa ca mi-am luat inima in dinti...Asta-i tot. Dup-aia te intrebi cum te-ai putut gandi sa traiesti fara ei.
Tu esti inca tanara la 28 de ani. Acum e la moda sa faci copii dupa 32 de ani. Ai rabdare, ca s-ar putea sa auzi si tu curand cum iti ticaie cesuletul.
Amedeea spune:
Miru, merci si de sfaturile tale si incurajarile, pe care le-am "inregistrat" ...tot frica mi-e...
...cred ca de responsabilitati mi-e frica mai mult...ca nu am sa pot face multe.
In fine, astept cu rabdare..si am 29 din februarie! 
Sa-ti traiasca ai tai!
Pupici!
Otiliav spune:
Amedeea, nu esti singura care gandesti asa.
Eu cat am fost insarcinata vorbeam cu bebe, il trezeam eram tare mandra de burtica. Insa cand am vazut-o prima data am fost tare dezamagita de lipsa de intimitate. M-am intors tare trista si aveam sentimentul de vina ca nu mi-a placut copilul. Ti se aduce copilul, il vezi si nu poti sa-i spui nimic. Te uiti la asistenta si vezi o fata "Hai odata ca pierd barfa din birou".
Acasa apuci sa-l vezi dezbracat dar deja esti robotel: alaptat, schimbat, spalat nu mai spun de colici. Dar timpul trece si cand iti va zambi prima data te vei topi dupa copilas (mai ales ca doar mama are parte de astfel de tandreturi) iar cand va rade la tine nici nu mai stii cum te cheama.
Dragostea apare in timp si creste pe fiecare zi. Te vei minuna cat de mult iti poti iubi copilul. Eu asta-noapte nu m-am indurat sa o pun in patut. Am stat cu ea in brate s-o iubesc, s-o pup si s-o mangai.
In orice caz te uiti la copilas si te simti cel mai norocos om, viata ti se pare minunata si-ti dau lacrimile de bucurie!
Este ceva de nedescris te simti binecuvantata. Iti doresc din tot sufletul sa traiesti astfel de momente!
Otilia si Ana Maria
http://photos.yahoo.com/otiliavermeulen
Amedeea spune:
Oti, ai o fetita minune, sa te bucuri de ea in fiecare clipa si sa ai grija de ea si multa sanatate!
Iti multumesc si tie din suflet ca-mi stai alaturi, cu siguranta atata caldura ce am primit de la voi, pe forum, nu am primit demult...in acest sens vorbesc.
Pupici multi!
herra spune:
vreau sa-ti povestesc si eu despre cum am facut copilu':
ma simteam exact ca tine...n-aveam chef de responsabilitati, de lipsa de libertate; ma simteam (si aratam) ca la 16 ani, nu-mi venea sa cred ca timpul trece; imi placeau copii si ei pe mine, ne jucam impreuna, dar nu simteam nici eu acea dorinta arzatoare, acea neimplinire...
pana cand am nimerit la servici cu o colega care se chinuie sa faca copii de vreo 8 ani; am vorbit despre tratamentele si investigatiile ei; si, asa cum au mai spus si alte fete, am inceput sa aud si eu ceasul biologic; m-am gandit sa-mi determin momentul ovulatiei si am inceput sa-mi masor temperatura bazala, dimineata; numai ca, pana sa ma dumiresc cum e cu temperatura, am ramas insarcinata; nici in timpul sarcinii nu am fost deosebit de marcata, dar acum nici n-am cuvinte sa exprim ce inseamna Vlad! ma uit in ochii lui si ai mei se umplu de lacrimi...
sper sa mai auzim vesti de la tine si cand iti vei tine in brate propriul copil!
numai bine!
Good friends are like stars.........You don't always see them, but you know they are always there.
Cristina & Vlad
(23 septembrie 2004)
me, my family and MY SON
adjadyn spune:
asa eram si eu pana anul trecut...mi-am dat seama ca niciodata n-o sa fie cazul..in sensul ca niciodata nu ma simt implinita material......si atunci ce???oi face copil la 50 de ani??asa a dat Domnu sa fie, s-a intamplat sa am un bb, si sunt foarte fericita.......probleme cu banii o sa ai toata viata...........
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=15633&cid=15022
ANUNT:DORESC SCHIMB DE SOACRE!
bazgodia spune:
cand ramai insarcinata ai sentimentul, unic, ca ceva-ul acela din tine nu ti-l poata lua nimeni. e inaltator si daca partenerul tau va intelege sentimentul cred ca veti intelege "raiul" din voi.
numai sa nu fii egoista pt. ca nu te vei obisnui cu situatia si iti vei face mare rau si tie si copilului.
putem vorbi despre asta, am crescut copilul prietenei mele si nu pot cuprinde ce am invatat alaturi de acest copil.cand o vad ,are 5 ani acum simt ca mi-am refuzat sensul existentei.vezi subiecte active la(bazgodia)
daca totul e bine intre tine si el fa pasul n-ai sa regreti o secunda.
smile bazgodia.
malina_mircu spune:
cred ca vrei sa zici ca nu ai avut dorintza de a avea un copil. din momnet ce esti pe aces site cred ca ai inceput deja sa te gandesti, nu crezi? eu am intrat aici de cand am inceput sa ma gandesc ca o sa aavem un copil, chair daca asta aafsot cu vre un an-doi iaite sa o si punem in practica.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=46476&whichpage=1" target="_blank"> Mihaitza are nevoie de noi
pupici
Malina si
Danutz (5 aprilie 2004) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=35266" target="_blank"> povestea nasterii
iully spune:
Imi dorea un copil inainte de a ramane insarcinata mai mult din dorinta de a avea un bebe ca mai toata lumea mai mult decat din dragoste de copii.Am asteptat tot timpul sarcinii sa apara instinctul matern dar ...Ma entuziasmam cand misca, cand ii cumparam lucrusoare dar nu atat de mult cat credeam eu ca ar trebui.Am nascut prematur,cezariana,incubator ..eram trista dar nu disperata.Ca sa n-o mai lungesc instincul matern a aparut cand am inceput sa interactionez cu el adica pe la 4 luni cand am si inceput sa-i spunem Cristian (pana atunci i-am spus bebelu).Dupa 4 luni am ajuns disperata.Pe toata lumea stresez:cum sa-l tina,cum sa-i vb,si cate si mai cate...Rabdare .Suntem diferite una de alta.Unele mai rationale,altele mai disperate..Totusi un copil mai devreme sau mai tarziu