Preot duhovnic

slakje spune:

Gandacel eu am fost si aici in Olanda la biserica catolica, am asistat la diverse predici si slujbe, inclusiv la cununii, vreau sa-ti spun ca intr-adevar nu am simtit nimic, nu am avut acel sentiment de sacru, nu m-a trecut nici un fior, totul mi s-a parut sec si golit de esenta, un preot imbracat in portocaliu, si cateva femei din comunitate care una lalaia la chitara si alta canta cantece uneori in engleza(si or stii olandezii engleza dar sunt absolut destui si suficienti si ce care nu stiu) , unele cantece nu aveau nici o legatura cu biserica si Dumnezeu, ce sa spun, am fost si in Romania la biserica baptista de cateva ori si tot mi s-a parut mai plin de substanta si mai sacru.

Poate ca noi nascuti intr-o anumita spiritualitate si o anumita cultura nu ne putem mula aici spiritual, nu ni se potriveste caci nu simtim aceste lalaieli exersate, nu stiu...

Cert este ca pentru rima data in viata mea am simtit nevoia sa intru intr-o biserica ortodoxa si sa simt ceea ce simtim cand intram intr-o sfanta biserica, abia astept sa mergem in Romania sa merg la biserica.

gandacelu spune:

slakje

te inteleg perfect, am simtit acelsi lucru in canada

a fost unul din motivele pentru care n-am putut pleca din romania...

an-k spune:

eu o sa va povestesc o experienta a colegei de facultate a prietenei mele, pe care eu nici nu o cunosc dar auzind de la prietena mea m-a marcat...
aceasta fata, avand un prieten stabil a ramas insarcinata, datorita conditiilor conceptiilor parintilor etc. a facut quretaj, dupa aceasta se simtea f vinovata si aproape ca nu se mai regasea(era fata de prin Mihailesti), toata lumea inclusiv prietena mea o sfatuia sa mearga la Biserica sa vb. cu un preot, pana la urma a mers la biserica la ea in sat si s-a spovedit, saraca s-a intors mai rau decat plecase, nimerise un preot mai sever probabil- sau nu stiu cum sai spun, care in loc sa o ajute si sa o invete ce si cum pe viitor ia zis ca nu mai are scapare, ca si-a vandut sufletul, si multe asa...
ideea e ca parintii mei sunt buni crestini(mai mult mama) care rar se intampla sa lipseasca o duminica de la Biserica, tine toate posturile, intr-un cuvant eu cred ca ne-a educat bine pe mine si pe fratele meu din punctul asta de vedere, si eu mergeam inainte cu familia mereu de Paste si ma spovedeam, dar am cam 5ani de cand nu am mai fost, sincer de frica de reactia vreuni preot, citesc Biblia, ma rog, tin post(dar nu toate posturile), merg la Biserica aprind lumanari, ma rog la icoane, dau acatiste dar nu pot sa imi deschid sufletul in fata unui preot, in timp ce ma rog ii marturisesc pacatele mele lui Dumnezeu si ii cer iertare
respectiva fata dupa o lunga depresie in care slabise, si deja nu mai era ea la indrumarea unui coleg a mers la preotul facultatii, care ia redat increderea in ea, ia dat canoane, dar ia spus ca pentru orcine si pt orice exista speranta spre iertare, ma bucur ca am auzit ca si-a revenit aproape in totalitate, si m-as bucura la fel de mult sa pot merge la un preot si sa nu imi fie frica sa deschid gura, vroiam inainte sa merg la parintele Galeriu care m-a si botezat, dar pana m-am hotarat eu...Dumnezeu sa-l odihneasca, nu stiu ce sa fac, si cum sa scap de pacatele ce ma apasa si sa imi deschid sufletul


anca DNP21martie

gandacelu spune:

draga ank,

momentul sarcinii este un moment foarte bun pentru spovedanie... din cate stiu, femeia care urmeaza sa nasca e dezlegata mult mai usor de pacate, cred (dar nu stiu sigur) ca preotul o poate si impartasi, chiar daca inainte a avut pacate grele - e ideea, daca nu ma insel, a posibilitatii mortii la nastere a unei femei insarcinate si de aceea se evita ca ea sa moara neimpartasita, mai ales ca o femeie care moare la nastere e considerata mucenita si ajunge in rai (evident, daca e... spovedita)

dar sa nu vorbim de lucruri macabre;) (si eu nasc zilele astea;))
a te spovedi in timpul sarcinii este bine de facut atat pentru tine, pentru binele tau, cat si al copilului ce va veni... e bine sa gaseasca o mama "curata", el curat fiind

imi pare rau de experienta prietenei tale;(( in acelasi timp, nu stiu, cine stie, poate suferinta ei a ajutat-o sa-si spele pacatul acesta... Dumnezeu stie
eu sunt convinsa ca, in ziua de azi, preotii au auzit vrute si nevrute, cat despre avorturi, ce sa mai vorbim!

asa ca nu te teme, probabil acela era un preot de la tara, intr-o comunitate mult mai "traditionalista" si de aici toata povestea...

important e sa vii cu parere de rau pentru pacatele tale si deci sa sa te vindeci... cand esti pregatita - de fapt, niciodata nu suntem pe deplin pregatiti, dar asta e o alta... ispita, care ne indeparteaza de a ne face bine;( - cauta un preot cu care sa stai de vorba inainte, sa vezi cum "comunicati", participa la slublele Sfintiei sale... si mai ales, roaga-te sa-l gasesti... Dumnezeu te va lumina

in orice caz, spovedania e "valabila" oricare ar fi starea ta de dupa... este o Sfanta Taina... asa ca spalarea de pacate e bine de facut in orice conditii, chiar daca e dureroasa...

iti doresc sa gasesti ce cauti (nu mai stiu unde am citit, dar mi-a placut: cine nu are duhovnic, sa-l caute cu lacrimi...)

un_tata spune:

IN CAUTAREA UNUI DUHOVNIC (PSIHOTERAPEUT ORTODOX)
(un cuvant al Mitropolitului Hierotheos Vlachos, Episcop de Nafpaktos,
extras din cartea "Psihoterapia ortodoxa - Stiinta Sfintilor Parinti",
Editura Invierea - Arhiepiscopia Timisoarei, 1998)

Dupa ce am constientizat boala sufleteasca de care suferim si nevoia de preoti-psihoterapeuti, este necesar sa pornim in cautarea acestora pentru a scapa de ranile din sufletul nostru. Este nevoie de un efort cu totul iesit din comun pentru a-i afla pe acesti adevarati calauzitori ai oamenilor, pe doctorii sufletelor si ai trupurilor noastre, deoarece multe dintre afectiunile trupesti sunt de sorginte sufleteasca.

Sfantul Grigorie de Palama recomanda fiecarui crestin "sa caute cu sarguinta" (dupa ce a participat la Sfanta Liturghie de duminica) pe cineva care, intocmai Apostolilor aflati dupa Rastignirea Mantuitorului in "camera de sus", "petrece retras cea mai mare parte a timpului, dorind sa fie cu Domnul si staruind in rugaciune linistita, in psalmodiere, si in alte asemenea chipuri". Sa se apropie de unul ca acesta, sa intre cu credinta in casa lui, "ca intr-un salas ceresc plin de puterea sfintitoare a Duhului". Sa se aseze alaturi de cel ce locuieste acolo si sa ramana langa el cat se poate de mult, intrebandu-l "despre Dumnezeu si lucrurile Sale", invatand toate cu smerenie si cerandu-i sa mijloceasca in rugaciune pentru el. Apoi, adauga Sfantul Grigorie de Palama: "Stiu ca Hristos va veni la el in chip nevazut, si dand pace launtrica zbuciumatului sau suflet si sporindu-i credinta, il va ajuta, iar in vremea viitoare il va alatura celor din imparatia cerurilor" (nota 1).

Fiecare dintre noi trebuie sa caute un asemenea parinte duhovnicesc. Sa ascultam din nou indemnurile Sfantului Simeon Noul Teolog: "Frate, roaga staruitor pe Dumnezeu, ca El sa-ti arate un om capabil sa te conduca bine, pe care trebuie sa-l asculti ca pe Dumnezeu insusi". Trebuie sa ascultam fara sovaire de cel "pe care Dumnezeu - fie in chip mistic, El insusi, fie din afara, prin slujitorul Sau - ti-l va arata. Ca si pe Hristos in persoana, astfel trebuie sa-l privesti si sa-i vorbesti, astfel trebuie sa-l cinstesti..." (nota 2).

Unui asemenea parinte duhovnicesc trebuie sa-i aratam increderea si dragostea pe care o arata bolnavul doctorului care-l ingrijeste, urmand metodele terapeutice prescrise si asteptand sa fie vindecat. De fapt, trebuie sa aratam chiar mai multa incredere si mai multa dragoste preotului decat doctorului, tinand seama de diferenta dintre suflet si trup, si de faptul ca Hristos Insusi salasluieste in parintele nostru duhovnicesc - socotind cele poruncite de el "ca venind din gura lui Dumnezeu".

In continuare, Sfantul Simeon Noul Teolog face o analogie intre atitudinea apostolilor fata de Hristos si atitudinea noastra fata de parintele nostru duhovnicesc, exprimandu-si convingerea ca numai urmand pe parintele nostru duhovnicesc intocmai precum L-au urmat apostolii pe Hristos, vom dobandi vindecarea deplina a sufletelor noastre. Sa nu-l parasim atunci cand oamenii il defaimeaza si-l dispretuiesc; asa cum Sfantul Petru a scos sabia si i-a taiat urechea unuia din cei care venisera sa-L prinda pe Iisus, "sa scoatem si noi sabia si sa taiem nu numai urechea, ci si mana si limba celui care incearca sa vorbeasca impotriva parintelui nostru duhovnicesc, sau doar numai sa-l atinga". Daca ne lepadam de el, sa plangem ca si Petru. Daca vedem ca este rastignit, sa murim cu el - daca ne sta in putinta; iar daca nu, sa nu pactizam cu cei care-l tradeaza si-i fac rau: "Daca este eliberat din inchisoare, sa ne ducem din nou la el si sa-l cinstim ca pe un martir. Daca moare din cauza persecutiilor, sa cerem cu indrazneala sa ni se dea trupul lui si sa-l ingrijim mai mult decat atunci cand era in viata, ungandu-l cu miresme si inmormantandu-l cu cinste" (nota 3) - stiind ca parintele nostru duhovnicesc, psihoterapeutul, Il reprezinta pe Mantuitorul Hristos.

Este deosebit de important faptul ca parintele duhovnicesc este identificat cu Mantuitorul Hristos.

Sfantul Simeon Noul Teolog ne-a lasat si o rugaciune speciala de cerere a unui calauzitor duhovnicesc potrivit, care sa ne vindece sufletele:

"Doamne, Tu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se intoarca si sa fie viu, Tu, care Te-ai pogorat pe pamant, tocmai ca sa inviezi pe cei ce suspina si care sunt morti prin pacat si spre a-i face vrednici sa Te vada, Tu, Lumina cea adevarata, trimite-mi un om care sa Te cunoasca, atat pe cat este cu putinta omului, pentru ca, slujindu-l si supunandu-ma lui din toate puterile mele, ca si Tie, si implinind voia Ta in a lui, bine sa-Ti plac Tie, singurul Dumnezeu, si sa ma invrednicesc si eu, pacatosul, de imparatia Ta" (nota 4).

Nu trebuie sa ignoram insa faptul ca, atat in vremurile acelea cat si in zilele noastre, asemenea psihoterapeuti erau si continua sa fie greu de gasit: "Cu adevarat", spune Sfantul, "putini sunt aceia care au priceperea de a calauzi si tamadui sufletele rationale, mai ales in timpurile de fata" (nota 5).

In concluzie, trebuie sa cautam si sa gasim asemenea medici psihoterapeuti sau surori medicale care sa ne ajute sa ne tamaduim sufleteste. Alta cale de vindecare nu exista. Desigur, Dumnezeu este adevaratul nostru Vindecator, nu mai putin insa prietenii Lui - sfintii in care salasluieste Insusi Dumnezeul Cel in trei Ipostasuri.

* * *

NOTE
nota 1: Sf. Grigorie de Palama, <<Omilia 17>>, 22, EPE (orig. gr.), vol. 9, pp. 512-514.
nota 2: Sf. Simeon Noul Teolog, <<Cateheza 20>>, 45-62, apud Arhiepiscopul Basile Krivocheine, <<In lumina lui Hristos>>, Bucuresti, 1997, p.101.
nota 3: Idem, SC 104, pp. 340-342, CWS, p.235.
nota 4: Idem, <<Cuvantari teologice si etice>> 7, 435-445, apud Arhiepiscopul Basile Krivocheine, o.c., p. 84.
nota 5: Idem, SC 104, p. 346, CWS, p.236.

ABREVIERI
EPE: Ellines Pateres tis Ekklisias, Tesalonic
SC: Sources Chretiennes, Les Editions du Cerf, Paris
CWS: Classics of Western Spirituality, Paulist Press, Londra, SPCK
SPCK: Society for Promotion of Christian Knowledge

adela2 spune:

Un tata, am o mare rugaminte: inceteaza cu citatele caci te ia lumea drept ortodox iar ceea ce spui, drept ortodoxie. Insa, ortodoxia nu e demagogie, nici ideologie ci iubire de aproape. Am auzit un parinte spunand ca nu stiu ce sfant a zis ca mai mare lucru este sa-ti vazi propriile pacate decat sa intorci popoare la credinta.
Incearca macar
Succes

un_tata spune:

quote:

---

Originally posted by adela2

Un tata, am o mare rugaminte: inceteaza cu citatele caci te ia lumea drept ortodox iar ceea ce spui, drept ortodoxie. Insa, ortodoxia nu e demagogie, nici ideologie ci iubire de aproape. Am auzit un parinte spunand ca nu stiu ce sfant a zis ca mai mare lucru este sa-ti vazi propriile pacate decat sa intorci popoare la credinta.
Incearca macar
Succes

---

Adela,

Te rog sa ma ierti. Ai dreptate: eu sunt un mare pacatos care ar trebui sa-si vada mai bine de pacatele sale. Totusi, nu stiu de ce te deranjeaza faptul ca la un topic despre duhovnici am citat cuvantul unui episcop si al unor sfinti despre duhovnici. Cuvintele sfintilor sunt intotdeauna actuale si mult mai aproape de adevar decat ceea ce putem spune noi. Sau, nu cumva crezi ca tu poti spune ceva mai bun decat un sfant? De ce nu spui tu ceva constructiv referitor la acest subiect? Daca ai sa-mi reprosezi ceva iti sunt disponibil oricand, inclusiv pe PM. Daca a mai deranjat pe cineva citatele din sfintii parinti, ii rog pe toti sa ma ierte.

Te rog sa ma ierti daca te-am suparat.

Doamne, ajuta!
Sebastian
(un mare pacatos care mai mult vorbeste decat face)

slakje spune:

Un tata,(sebastian) , nu ai deranjat, si eu iti multumesc pt contributia pe acest subiect, eu te citesc cu sufletul la gura.
Te rog sa mai postezi, caci sunt si oameni care te citesc cu placere.


Alina.

un_tata spune:

Alina,

Iti multumesc mult pentru incurajari si pentru aprecieri.

Sebastian

irina.c. spune:

Gandacelu,asa e,femeia insarcinata care se spovedeste este impartasita orice ar fi facut.Sa nu va temeti de nastere;eu,inainte sa fiu gravida,eram tare bolnavicioasa si ma gandeaam ca,daca nu sarcina,nasterea o sa ma omoare sigur.Dar mi-iam zis"ce-o vrea Dumnezeu" si,cu mila Maicii Domnului,am avut o sarcina foarte usoara(eram mai sanatosa ca inante),am nascut usor si am o fetita sanatoasa si cuminte,ceea ce va doresc si voua.M-au ajutat mult si rugaciunile Sf. Nicolaie,facatorul de minuni,care are sfintele moaste si la Biserica Sf. Gheorghe din Bucuresti.Si, fiindca tot se apropie ziua Sfantului,as vrea sa va povestesc o mica minune care mi s-a intamplat,rugandu-ma la moastele Lui.Anul trecut,in vara,m-am mutat in Bucuresti din alta localitate si am renuntat la serviciul pe care il aveam,fiind sigura ca o sa imi gasesc ceva aici.La o zi dupa renuntarea la servici am descoperit ca sunt insarcinata.Eram disperata,ce ma fac,n-o sa avem bani sa crestem copilul,nu tu prenatal si altele...si eu si sotul eram terminati.M-am dus plangand la moastele Sfantului si L-am rugat sa ma ajute si sa ma lumineze.Cam la o saptamana am aflat ca se mai fac repartitii in invatamant;am fost si mi-am depus dosarul(si mi l-au primit,desi nu era complet,ca n-am avut cand sa strang toate actele),iar la repartitie i-am spus inspectorului sa imi dea ce post doreste(eram fericita sa-l am ,nu mai conta unde e).Si mi-a dat post la o scoala care e la 10 minute de casa(cele din Bucuresti stiti ce inseamna asta),si...surpriza...scoala se cheama "Sfantul Nicolaie"!Nu pot sa spun decat ca totul e putinta la Dumnezeu si ca El ne ajuta pe toti,cu rugaciunile Maicii Domnului si ale Sfintilor sai!Niciodata sa nu disperati,ci sa va rugati la Dumnezeu,ca toate se vor rezolva spre bine.Doamne ajuta si va doresc un post plin de bucurii!Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."