Cum eviti monotonia intr-o relatie de durata?
Raspunsuri - Pagina 2
madalina horsa spune:
Draga mea ( si stiu ce spun ) fugi cat mai poti, asta e parerea mea. Asta nu e dragoste, asta nu e viitor, daca va plictisiti acum ca va vedeti atat de rar ce o sa fie cand veti sta impreuna nici nu vreau sa ma gandesc, Mie mi se pare ca nu va potriviti, ca fiecare vrea altceva de la viata...apropo, F.IMPORTANT, TU STII CE VREI? Ca eu nu cred ca vrei plafonarea asta care se pare va caracterizeaza acum. Castigi mai bine? Material deci n-o sa-i simti lipsa prea tare. Vrei distractii si el nu? cauta-ti prieteni cu care sa iesi.
Inca ceva: toata saptamana cat nu va vedeti tu nu simti nevoia sa vb cu el? Nu ti-e dor de el fizic? Nu i-ai plange pe umar sau nu i-ai sari in brate de bucurie?
Ma gandesc ca si sunt si oameni multumiti asa cum sunteti voi da' parca e pacat sa pierzi dragostea de viata, pasiunea...care daca sti sa o vezi, in toate este. Parca nu traiti, parca vegetati...asa ca plantutzo..asta fu parerea mea.
Numai bine
geut spune:
Ramonika, daca acum va plictisiti, cand nu stati impreuna, iti dai seama ce nasol o sa fie daca va mutati impreuna?
Eu te inteleg perfect, am aceleasi sentimente fata de sotul meu, dar noi avem 2 copii impreuna, daca ma plictisesc de el, imi tin fetele de urat.
Parerea mea e sa fugi cat timp mai poti, s-ar putea sa te obisnuiesti prea mult cu el si sa nu mai poti pleca.
Bafta!
jirinuca spune:
ramonika,
cati ani ai? nu dau sfaturi, dar iti sugerez sa te gandesti daca poti continua asa, plictisitor de bine (stiu exact la ce te referi!!!), sau iti doresti o altfel de viata, cu pasiune si dragoste. Din ce am mai vazut si eu in stanga si in dreapta (persoane f. apropiate), e mai bine sa ai puterea sa termini relatia cand deja nu mai ai chef de ea, decat sa ajungi sa faci lucuri intr-adevar urate (cum ar fi relatii cu alti barbati), care, oricum, nu iti rezolva situatia. Dar pot deveni a way of living... stiu prin ce treci; ia-ti ceva timp sa te gandesti la tine si la ce vrei tu. mult succes!
marius spune:
Tineri si nelinistiti. Nu v-ati trait tineretea suficient. Solutie:
Unu la stanga celalalt la dreapta. Nu veti regreta nici unul pt ca sunteti plictisiti. Amandoi vedeti acelasi pantalon curat de imbracat vineri dupa amiaza dupa ce de luni si pana vineri la pranz ati avut pe voi acelasi pantalon curat... si sunt atatea alte haine.... of of. Deci fara regrete unul la stanga celalalt la dreapta si viata merge mai departe. Raspunsul va veni de la sine. Friends?!
Parere personala.
Ramonika spune:
Mersi la toate fetele mele care stau gata sa sara la nevoie!
Louisea – sfaturi bune, recunosc, stiu ca tre sa faci asta pentru a pipera putin relatia, insa imi vine greu sa fac efortul asta, sau poate ca gandesc:de ce nu face el ceva, de ce sa fac eu? De stat de vorba am stat, anul trecut pe vremea asta cred ca era, am recunoscut ca e o „mica” problema, ce sa facem..., insa am ajuns in situatia sa ne intrebam unul pe altul ce sa facem. Ti-am zis, distractiile costa. Noroc ca mai iesim si noi cu prietenii in oras, ca mai se schimba atmosfera.
Mamica dulce – tre sa recunosc, cel mai bun mesaj din partea ta. Mersi. Chestia cu separarea temporara nu e asa simpla, oricum nu stiu daca am accepta sa facem ce vrem cu cine vrem, apoi sa ne „reunim”. Mi se pare cam ciudata treaba asta. Sa zicem ca ne despartim. Ma intalnesc cu altul, iar relatia cu acela, fiind la inceput, o sa mi se para faina probabil. Stii tu, „vraja” inceputurilor. Dupa un timp, un an sau mai putin, nu ajung oare in aceeasi situatie? De rutina, plictiseala? Dupa o discutie cu prietenul meu, am ajuns la concluzia ca oricum mai devreme sau mai tarziu se ajunge la rutina in orice relatie, insa de obicei cand cuplul are 7 ani de existenta, deja sunt casatoriti, au copii etc. Deci au alte prioritati, trec prin mai multe impreuna. Si o data ce esti casatorit, am observat, mai ales in tara la noi, si mai ales daca ai copii, nu iti mai pui problema rutinei. Problemele sunt altele, copiii, serviciul, statutul social etc. Am vorbit cu cateva cupluri si au reconoscut ca si la ei exista problema cu rutina, insa ar fi un „moft” sa se desparta de la asa ceva, mai ales cand sunt copiii la mijloc. Deci o duc asa mai departe. Problema la noi poate e ca ne-am cunoscut prea repede (la 19 ani). Suntem de aceeasi varsta, aproape 26. E posibil sa ajungem la regretul ca nu ne-am mai trait viata un pic, ca nu am mai cunoscut si alte persoane, desi eu personal recunosc ca am mai cunoscut, dar nu am avut rabdare sa intru in detalii cu respectivii, deoarece nu am vrut sa imi primejduiesc relatia cu actualul.
In legatura cu banii, nu ma deranjeaza chiar atat de tare, insa problema e ca daca raman eu fara servici, el nu ar avea cu ce sa ma intretina macar o perioada de timp, iar, in conceptia mea, un barbat trebuie sa fie sprijinul principal in casa.
Furni – esti curajoasa, eu inca nu am tupeul sa fac asta.
Androix – asa e: boala lunga, moarte sigura, insa asta nu se aplica si la casatorie?!?!
Scarmanus – da-mi un motiv bun sa fac asta!
Marius si restul care zic sa ma despart – usor de zis, greu de facut. Si apoi, cum poti sa eviti „regretele” de ganul, daca nu iti merge bine in viitor, cu altul (vezi ce am scris mai sus) nu zici: „ de ce nu am stau eu cuminte”. Concluzie; cred ca e o chestie de curaj despartirea, poate voi avea acest curaj, dar deocamdata (insemnand urmatoarele 2-3 luni) NU!
Mersi! Mai vorbim!
ana-oana spune:
ramonika,
unii barbati sunt comozi. n-au spirit de aventura, asta e!
de ce nu preiei tu initiativa? vezi daca se adapteaza. eu te-as sfatui sa va mutati impreuna, sa vezi cum e! mai ales daca stati singuri... sa vezi atunci activitate...
ps. de ce te macina faptul ca tu castigi mai mult???
O. 
Om intr-adevar bun e numai acela care ar fi putut fi rau si n-a fost.
Nicolae IORGA
Androix spune:
Ramonika, din ultima parte a raspunsului tau eu trag urmatoarea concluzie: tie iti este comoda relatia asta si pui mai mare pret pe faptul ca este o plictiseala linistita decat pe ceea ce ai putea trai cu altcineva. Care evident are alte idei decat partenerul tau, alte asteptari, alte pretentii etc.
In primul mesaj am vrut sa-ti zic ca o metoda foarte buna de a alunga monotonia ar fi sa treceti relatia in alt nivel. De exemplu sa va mutati impreuna. Asa la nivelul asta "de liceu" cu intalniri la sfarsit de saptamana, de mers la pizza, la film, e cam greu sa nu te plictisesti. Sunt cupluri care nu se satura de vorbit. Dar in 7 ani eu cred ca ati vorbit destul nu? Asa ati fost mereu? V-ati vazut de doua ari pe saptamana in weekend?
Normal ca monotonia intervine si la cuplurile casatorite dar la ele mai este sparta monotonia de o sarcina dorita si asteptata, de nasterea unui copil, de o renovare capitala a apartamentului in care stau cei doi, de o rata la banca. Adica da intr-adevar de probleme pana la urma naturale, de zi cu zi, dar pe care cei doi le TRAIESC IMPREUNA si pe care tu cu iubitul tau nu le puteti trai fiecare din casa mamei. Si atunci logic ca o vacanta in doi pe an nu este de ajuns ca sa alunge monotonia. Cand cuplul este deja casatorit trece dint-o etapa intr-alta si nu mai are timp sa se plictiseasca. Eu asa vad lucrurile. Deci repet: vorbeste mai intai cu tine insati si lamurete-te tu mai intai ce vrei de la viata apoi poarta o dicutie cu prietenul tau si lamuriti-va impreuna ce vreti. Incearca sa raspunzi la o intrebare simpla: Au trecut 7 ani. Cum te vezi sau cum va vedeti peste alti 7?
Andreea
Life it's like a box of chocolates. You never know what you gonna get!
ancasoare spune:
ramonika, ia aminte la ce spune Androix: TRECETI RELATIA LA ALTA ETAPA!
Acelasi sfat l-am primit si noi, eu si prietenul meu, din partea unui psiholog cu experienta... ne gaseam in acelasi impas.... si ne-a explicat foarte clar amandurora: ori mergeti mai departe, adica stat impreuna sau casatorit, etc ori fiecare in treaba lui!
Daca vrei mai multe amanunte, scrie-mi pe pm.
Ancuss
buli spune:
de acord cu Androix
in plus as vrea sa te intreb: nu te-ai gindit niciodata ca raminind in relatia asta stabila, lejera si comoda poti trece pe linga adevarata dragoste, pe care n-o poti cunoaste daca nu risti?
aia cu fluturi in stomac si dupa 15 ani, in care ti-e dor de el daca nu va vedeti doua zile, aia in care acasa e locul unde este el?
crezi ca ai putea sa traiesti fara asta? adica fara s-o fi intilnit vreodata?
eu aveam o bunica foarte inteleapta care zicea mereu: putin, da' bun
sigur ca se poate si mult si bun ...
Anca si 
Matei (1 ianuarie 2004)
http://community.webshots.com/user/ancutza124
scarmanus spune:
Oameni buni, explicati-mi babeste, cum sunt relatiile astea pline de fluturi in stomac si dupa 15 ani? Nu ma intelegeti gresit, se poate sa fiu negativ influentata de ce mi se intampla mie, dar mi se pare greu de crezut ca dragostea si infatuarea pe care o simti in primii ani ai unei relatii, pasiunea, scanteile, tot tacamul, se pot mentine si dupa 15 ani.Nu zic nici ca mor, ci ca se transforma in altceva, intr-o simfonie in alta cheie, dar ce e in primii ani nu cred ca se poate reitera.
Ramonika, cat despre tine, imi pari foarte confuza, adica vrei motive sa pui sare si piper pe relatie, de plictisita esti plictisita, dar nici n-ai vrea sa intorci foaia. Eu zic ca vezi si tu ce potential are prietenul tau ca tata pentru copii tai, ca prieten si sprijin la nevoie, ca sursa de dragoste si intelegere. Pe urma vezi unde poti lucra la relatie si mai ales cat esti de dispusa sa lucrezi.
Numai bine!
scarmanus
Sa nu lasi nici o zi sa treaca fara sa faci sau sa auzi ceva frumos.