arta religioasa

Raspunsuri - Pagina 9

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Ira spune:

quote:
Originally posted by Sabina

OK, gagici, m-ati convins!!!
capitolul 1
Muzicile foarte vechi.
ei bine dragelor( si dragilor), la inceput a fost doar ritmul...si ceva legat de intonatia vorbirii( in mod natural glasul coboara si urca, de acolo si "melodicitatea" vorbirii)

In ceea ce am putea numi Faza Primordiala se presupune ca muzica era una singura, aceasta afirmatie se bazeaza pe analiza muzicii popoarelor , daca scoti anumite"ornamente" esenta e una singura.
Insa muzica arhaica are o caracteristica ce in zilele noatre nu mai exista, e o muzica Functionala.Muzica avea functie Suprasensibila, facea posibile comunicarea cu fortele supranaturale.
Functia magica -introducea o stare paranormala, de la ratiune la instinct.
Functie taumaturgica( indeparta fortele malefice, vindeca)
Functie initiatica -initierea pentru diverse practici sau rituri.
Muzica era pe atunci strict vocala, melodia avea f. putine elemente( daca ne gandim la melc melc codobelc si la alte melodioare din folclorul copiilor se observa ca sunt facute pe f. putine suntete, e uimitor cum folclorul copiilor pastreaza majoritatea caracteristicilor muzicii arhaice)
Asta e cu muzicia in protoistorie.
Ideea de baza e ca muzica a inceput ca fiind religioasa, oricare era forma aceea de religie.nu se canta oricand si oricum, ci doar in cadrul ritualurilor de diverse naturi.Chiar si mersul la vanat avea incarcatura sa mistica.Desi f. primitivi, oamenii de atunci traiau in ceea ce noi am putea numi acum "frica lui Dumnezeu", si exteriorizau aceste trairi prin muzica
acum, Gandacelule, nu renunta la Bach.Bach a compus doar in iubire de Dumnezeu si Iisus Hristos, muzica lui nu poate decat sa te aduca in aceeasi stare.Despre muzica psaltica un pic mai incolo.



Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete





Sabinutza, draga mea, vad ca ti-ai luat meseria de profesoara in serios !

Bravo, si sa stii ca - apropo de Bach (care, de altfel e compozitorul meu preferat), de fiecare data cand il ascult, simt cum ma inconjoara o atmosfera divina, ai remarcat vreodata ca, atunci cand asculti Bach, nu mai esti capabil sa fii atent la altceva ? Eu cand il ascult si vorbeste cineva sau mi se pune vreo intrebare, nici nu-mi dau seama. Sunt complet transpusa in lumea lui. De aceea efectiv mi-este frica (sa nu radeti !!!) sa ascult Bach la casti, pe strada, ca sigur m-ar calca vreo masina.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Irina, daca tot esti aici, poate mai completezi la ce am postat despre muzica!


Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ira spune:

Dat fiind faptul ca m-ai provocat , o sa-ti spun ca eu am o viziune putin diferita asupra culturii muzicale preistorice, decat cea pe care o are Danceanu , si, sincer, nu cred ca muzica era neaparat functionala, desi nu il contrazic decat partial.

Eu cred ca (tin sa precizez ca eu cred in aceasta teorie, si nu eu am conceput-o, nu am facut dect sa o citesc) , in acele vremuri indepartate de preistorie, omenirea de pretutindeni traia intr-o ambianta sonora care oferea mai degraba o buna educatie senzoriala, decat una muzicala (in sensul actual al cuvantului). Muzica era facuta de ape, de vant, de pasari, animale, ploaie, paduri, etc, iar omul preistoric o asculta.

Mai cred ca, initial, mecanismul fiintei vii a cantat (cand a avut plamani si corzi vocale), iar cand a dobandit si perfectionarea limbii si a gurii, a vorbit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ira spune:

Nu am terminat, tre` doar sa o adorm pe Sofia!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ira spune:

......Se estimeaza ca vorbirea are o vechime de circa 80.000 de ani, in timp ce - potrivit cartii Muzica Omului (Y. Menuhin) - cantatul vocal a aparut cu 500.000 de ani inainte. Cat despre muzica instrumentala, se pare ca aceasta a aparut in urma cu 40.000 de ani, daca ar fi sa ne luam dupa picturile rupestre descoperite in pestera Ariege (Franta), unde un vanator, mascat in piele de tap, purta in maini un arc cu o coarda sonora.

La inceput, muzica a avut un caracter exclusiv sincretic, impletind sonoritatile cu un anumit scenariu si asociind dansul cu purtarea unei masti. Tot acest ritual avea loc in mijlocul naturii: pesteri, locuinte sau sanctuare, si se exprima in mod figurativ (simbolic) sau nonfigurativ. La aceste scenarii sincretice participa intreaga comunitate, dar mai ales sefii de trib care, implicit, trebuiau sa aiba har muzical si sa fie foarte buni dansatori.

Sigur ca muzica, asa cum spui tu (Sabina), avea caracter functional, dar nu numai. Tie chiar iti vine sa crezi ca oamenii preistorici nu cantau si numai din placere ?

O completare la ceeace ai scris tu, ar fi..... tehnica muzicala, cum ca se foloseau scari muzicale cu intervale netemperate, zgomote, strigate, interjectii, sunete scandate, ritmul vorbirii cu silabe sintonice sau bitonice, celule ritmice ostinate, pseudoinstrumente si instrumente.

...si un picut de orchestratie : Dintre pseudoinstrumentele utilizate de omul primitiv, le enumeram pe urmatoarele: arcul sonor, buhaiul, cornul de vita, cimpoiul, tulnicul, jgiaburi de scanduri (primele amplificatoare), oase, coapse sau umeri de mamut care contineau insemnari care ofereau o anumita rezonanta, tobe din piatra, lemn sau lut, placi de piatra acordabile, tartacute, carapace de broasca testoasa, scoici cu corzi, fluiere de os, din crengi de bambus sau lut, ocaina, naiul si naiul in cerc (prima orga). Dupa aparitia metalelor, instrumentelor de mai sus li se adauga cornyxul, trompetele, timpanele, clopotele, gongurile si xilofonul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Eu sunt convinsa ca oamenii preistorici se exprimau prin cantec(cantau si de placere), dar cantecul era in stransa legatura ci Divinitatea.Chiar ce spui tu, cu ascultatul ploii, vantului etc., ii facea sa fie mult mai aproape de Sursa decat suntem noi azi...
asta am vrut sa spun cand am zis ca muzica era mai inainte de toate religioasa.

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ira spune:

quote:
Originally posted by Sabina

Eu sunt convinsa ca oamenii preistorici se exprimau prin cantec(cantau si de placere), dar cantecul era in stransa legatura ci Divinitatea.Chiar ce spui tu, cu ascultatul ploii, vantului etc., ii facea sa fie mult mai aproape de Sursa decat suntem noi azi...
asta am vrut sa spun cand am zis ca muzica era mai inainte de toate religioasa.

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete





Uoooooochieeeeei !!!

...si salutari de la Sofia papadia pt. Sofia galagia !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabri spune:

Sa traiti, fetelor cu subiectul asta!

Eu nu prea pot sa ma laud cu lecturi prea aprofundate in materie, am sa folosesc recomandarile voastre; si totusi va recomand si eu o carte care mie mi-a schimbat viata si mi-a deschis ochii (sper): este de Parintele Arsenie Boca si se numeste "Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi". Pe mine m-a facut sa-mi dau seama ce departe e viata mea de ceea ce ar trebui sa fie "viata crestina". Si dupa stari contradictorii legate de ce am citit, m-am intors la acest indemnal Parintelui care mi se pare emblematic si esential pentru noi, in lumea in care traim: "Fii curajos! Indrazneste, si ai sa vezi ce mult poate un om care vrea sa fie curat. Un inger bun doreste sa te ajute, nu-l refuza."

Sa nu va opriti din scris la subiectul asta, ca e mare nevoie de el!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns star33 spune:

quote:
Originally posted by Gabri

Eu nu prea pot sa ma laud cu lecturi prea aprofundate in materie, am sa folosesc recomandarile voastre; si totusi va recomand si eu o carte care mie mi-a schimbat viata si mi-a deschis ochii (sper): este de Parintele Arsenie Boca si se numeste "Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi".


Parintele Arsenie Boca a insemnat si pentru mine o cotitura in viata mea. Citind o parte din cartile Sfintiei Sale pe nerasuflate, am gasit un izvor de sfaturi si intelepciune pentru o viata crestineasca.

Va mai recomand "Cararea Imparatiei", "Cetatea ucigasa" (care explica motivele pentru care avem necazuri si suparari) si "Ridicarea casatoriei la inaltime de Taina" (nu am citit-o inca, dar am auzit ca este definitorie in ceea ce inseamna viata in casatorie).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gandacelu spune:

star, gabri (la multi ani!)

www.nistea.com/boca.htm" target="_blank">aici gasiti mai multe scrieri ale Parintelui Boca, inclusiv "Cararea Imparatiei"

pentru cine nu are timp sa citeasca mai mult, am selectat cateva apoftegme comentate de Pr. Teofil Paraian:

"Nasteti-vă sfinti!"

Parintele Arsenie îi îndemna pe oameni să nască sfinti. Bineînteles că pentru a naste sfinti trebuie să fi sfînt sau trebuie să tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cînd începem să ne ocupăm de noi însine, putem să ne cunoastem, să aflăm negativele noastre, să cunoastem încărcătura dată de altii si pusă în noi, s-o rezolvăm, dar aceasta cere timp si osteneală.



"Să-ti feresti capul de frig si de prostie!"

E un cuvînt care merită să fie stiut si urmat, el putînd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei însisi, tuturor celor care vreau să braveze si nu se gîndesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gîndite si controlate. Să luăm deci aminte la cuvîntul de mai sus si să-l împlinim în cele două laturi ale lui.



"Conceptia de viată crestină"

Cîtă o avem, ne statorniceste în gîndul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a îndumnezeii firea, prin harul si îndurările si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firesti cîte le avem la îndemînă, aerul, aerul bun, hrana ratională, somnul si energia vitală, pe care nu vrem să o risipim pe plăceri, ci vrem s-o canalizăm spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea părintele Arsenie, care a formulat îndreptarul de viată, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea să ia aminte la el.



"În mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă"


Asa obisnuia să spună părintele Arsenie, care urmărea pentru oameni o minte dreaptă si lucruri drepte si îndreptate de mintea cea bună. Valoarea acestui cuvînt o intuiesc toti cei ce îl aud, si asta se întîmplă des, căci noi îl aducem înaintea vizitatorilor si închinătorilor nostri, mai ales atunci cînd au prilejul să vadă o pictură a părintelui Arsenie reprezentînd Adormirea Maicii Domnului, pictură în fata căreia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce vizitează Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta. Mintea se strîmbă în urma patimilor si se îndreaptă pe măsura curătirii de patimi. Cînd mintea se îndreaptă, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă". Asta le place la multi, am băgat de seamă că le place. Cînd le spun că Părintele a zis că "în mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă", oamenii rîd în general. De ce rîd? Pentru că îsi dau seama că asa e. Numai că e greu să stii cînd ti-e mintea strîmbă.



"Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă"

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă, adică de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasă sunt mai multi decît cei ce au convingeri religioase. E necesară si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rămîne la informatie înseamnă doar a fi la începutul drumului "la urechi". Pînă la inimă mai e o cale lungă, "cea mai lungă cale".



"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"

Cuvîntul acesta ne aduce aminte de un cuvînt asemănător, cu circulatie mai ales în lumea din Apus: "Un sfînt trist este un trist sfînt". Părintele a fost întotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastră fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi si ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15, 11).



"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decît iubirea celui mai mare sfînt fată Dumnezeu"

Părintele Arsenie a zis o vorbă cât lumea asta de mare – ba mai mare decât lumea asta! –, si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fată de cel mai mare păcătos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fată de Dumnezeu”. Nu poate iubi un sfânt pe Dumnezeu, cât ar fi sfântul de mare, cât iubeste Dumnezeu pe cel mai mare păcătos; si-l asteaptă; si vrea să-l primească; si aleargă înaintea lui, după cum citim în pilda cu fiul risipitor, unde se spune că tatăl nu l-a asteptat pe fiul care se întorcea; l-a asteptat într-un fel, dar când l-a văzut că vine nu l-a mai tinut locul: a alergat înaintea lui, ca să-l primească, să-l îmbrătiseze, să-l sărute, să-l ajute, să-l aseze iarăsi în starea din care a plecat. Pentru că din inima lui fiul n-a plecat niciodată! El a rămas în inima tatălui asa cum rămânem noi în inima lui Dumnezeu, în inima Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în inima Maicii Domnului, oricât de depărtati am fi, oricâte rele am face. Până trăim în această viată Dumnezeu nu ne părăseste. Noi putem să părăsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate să ne părăsească pe noi.

Cu o astfel de afirmatie, părintele ne dă încredere în bunătatea lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu fată de noi, păcătosii, căci se afirmă si în rugăciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, că mila lui Dumnezeu este tot atît de mare, tot atît de infinită, cum este de infinită si mărirea Lui, de vreme ce se spune: "Că precum este mărirea Ta, asa este si mila Ta". Cuvîntul spus de părintele Arsenie, în formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: "Cît e de sus cerul deasupra pămîntului atît de mare e bunătatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dînsul. Cît de departe e Răsăritul de Apus, atîta a depărtat El de noi fărădelegile noastre. Cum miluieste un tată pe copiii săI, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dînsul" (Ps. 102, 10-13).






casandra, Ira
va respect punctul de vedere, desi difera de al meu... voi priviti acele probleme social, Parintele Paisie le explica duhovniceste... sunt 2 aspecte diferite, asta am incercat sa explic, e diferenta de la logica lumeasca la "intelegerea" (cu mintea coborata in inima, "iluminata") duhovniceasca... nu cred ca Parintele era acolo ca sa dea sfaturi de cum sa faci reclamatie in caz ca te bate barbatul... asta o stie orice functionar, Parintele ofera mai mult decat atat... nu stiu, eu il iubesc mult, ii citesc cartile incontinuu, pot spune ca il inteleg acum altfel decat l-am perceput prima data...

cat despre generalizarile cu preotii care nu indeamna la revolta, etc etc etc ca sa va citez: sincer, cre ca job-ul preotului nu e asta



ia cititi-l si pe Pr. Boca, am pus un link mai sus: in "predici", in prima chiar, am senzatia ca discuta exact subiectul dezbatut de voi... cu casatoria... ia vedeti, le zice mai bine?!

Mergi la inceput