mersul la gradinita

am un baietel de 3 ani si jumatate, care este inscris la gradinita, si in fiecare dimineata plinge, ca nu vrea sa mearga. Locuiesc cu parintii care ii incurajeaza aceasta atitudine. Astept sfaturi, despre cum sa procedez.

Sobo spune:

In primul rand bine ai venit in aceasta mare familie!

Uite ca exista o sectiune special dedicata scolilor si gradinitelor.
http://www.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=14

Poti vedea de aici ca toti ne confruntam cu probleme de adaptare, aproape toti copii plang, insa in timp, avand sustinerea tuturor membrilor familiei se acomodeaza.
Totul e sa faci cum crezi ca e mai bine pentru copilul tau. Nu am inteles insa daca este doar inscris sau deja frecventeaza gradinita.
Daca a inceput sa frecventeze gradinita si cedezi acum, o sa fie mult mai greu ulterior sa reincepeti, si nu cred ca poate nimeni contesta efectul benefic al colectivitatii.
Daca nu a inceput inca, nu prea inteleg de ce planga. In cazul asta, si tinand cont ca e inca destul de mic si ca ai cu cine-l lasa, mai asteapta eventual un an si intre timp pregateste-l emotional pentru asta si lamureste-i pe parinti sa te ajute in a duce la capat decizia luata. Copilul simte tensiunea, si ingrijorarea bunicilor ii da temeri.
(Noi am inceput gradinita anul asta la 2 ani si 9 luni, insa nu prea aveam alta varianta, si deja incepem sa ne acomodam)

iileana spune:

Uite o postare foarte interesanta, de la un alt subiect:

quote:

---

Originally posted by roxanal

dragele mele, nu vreau sa par eu aia mai cu mot, dar sa va spun ce mi-a spus psihologul la care am mars cu Maria : toti copii (sau aproape toti)sunt dependenti de mamicile lor, iar gradinita sau caminul este prima treapta de socializare impusa cu o oarecare brutalitate chiar de mama mult iubita, ceea ce pentru ei este destul de traumatizant...ideea clara este sa nu lasati sa simta ca este ceva in neregula cu mersul acolo, este ceva normal, este frumos, ca doar nu-i lasati in groapa cu lei, nu?? plus de asta nu trebuie luati de la gradi, sub nici o forma, trebuie sa fie totul ferm de la inceput, ii lasati si plecati, indiferent de plutonul de lacrimi varsate, daca in urmatoarele zile nu-i mai duceti, nu faceti decat sa-i derutati si sa le intariti convingerea ca este vointa voastra sa-i duceti acolo, nu ca trebuie, doar vreti voi, din cine stie ce motive sa-i pedepsiti si sa le faceti rau, asta vor crede..deci ferme si nu va intoarceti la decizia luata. chit ca plange ata de mult...media de obisnuinta este de 2 luni, dupa aceasta perioada intelegand ca nu este ceva temporar se vor obisnui si isi vor face prieteni..daca termenul se prelungeste prea mult este indicat sa consultati un psihoterapeut bun care sa se asigure ca nu exista alte motive, pe care copilul nu le poate exprima...deci plecati cat mai repede, dupa ce il predati educatoarei si atragetii atentia, unde este nevoie, ca trebuie socializat si incurajat de catre educatoare...nu comentati foarte mult ceea ce se intampla la gradi, nu bateti apa in oiua despre povestea asta...si nu renuntati, nu faceti decat sa prelungiti angoasele despartirii de mama..daca mai doriti sa va mai spun, anuntati-ma!!, am stat foarte mult de vorba cu psihoterapeutul...si am aplicat pe Maria ceea ce m-a invatat el si este un succes deplin
va pupic

Roxana Lilea,mama Mariei 3 ani si ceva

---

In cazul tau, cred ca problema cea mai "spinoasa" sint parintii tai. La trei ani si jumatate cred ca e chiar necesar ca baietelul tau sa inceapa gradinita.