Mai presus de iubirea parinteasca?
Mai presus de iubirea parinteasca? | Autor: adrianangi
Ieri am citit in "Libertatea" un articol care m-a impresionat foarte tare: http://www.libertatea.ro/index.jsp?page=archive&mid=1129&aid=87584
Nr. 4446, 23 Septembrie 2004
Un ingeras de doi ani a salvat o viata
Probabil ca nu s-ar fi cunoscut niciodata, desi aveau multe lucruri in comun. Multa suferinta. Doua familii tinere, una din Cluj-Napoca si una din Alba Iulia, se intrebau in fiecare zi de ce copiii lor trebuie sa lupte cu boli atat de cumplite. N-aveau de unde sa stie ca va veni o zi cand destinele lor se vor impleti. S-a intamplat acum trei ani. Cand Dumnezeu l-a chemat pe micutul Akos sa se joace cu ingerii, Razvan s-a nascut a doua oara. Parintii lui Akos au cerut ca organele baietelului lor sa fie prelevate pentru transplanturi care sa salveze alte vieti. Destinul a vrut sa fie vorba despre micutul Razvan, care a beneficiat de un transplant de rinichi. Pustiul are acum cinci ani, e vorbaret, istet foc si plin de energie. "Asa ar fi fost si baietelul nostru... stiti, o parte din Akos traieste prin Razvan si noi suntem fericiti". "Servus, Razvan! Ce mare si frumos te-ai facut". Cu lacrimi in ochii mari si blanzi, femeia il imbratiseaza pe pustiul imbracat cu pantalonasi "de camuflaj" si cu o sapca ghidusa trasa pe cap. Femeia se numeste Tunde Tobias si este mama baietelului care, fara sa stie, i-a salvat viata lui Razvan. Un rinichi prelevat de la baietelul ei, Akos, l-a readus pe Razvan la o viata normala. Transplantul era singura lui sansa, iar decizia familiei Tobias a facut ca aceasta sa se implineasca. Cei doi clujeni au pierdut "un inger de copil", dar sunt fericiti ca intr-o familie din Alba Iulia Razvan se poate bucura de viata. in urma cu trei zile, la Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal din Cluj-Napoca, unde a avut loc transplantul, cele doua familii s-au revazut dupa mult timp. stiau unii de ceilalti, chiar se mai intalnisera, doar cele mame nu apucasera pana acum sa se cunoasca personal. si-au zambit si discutia s-a legat de parca se cunosteau de-o viata. Povestile celor doua familii au semanat izbitor pana la un punct. si sotii Tobias, din Cluj-Napoca si sotii Streza, din Alba Iulia, aveau cate doi copii. in fiecare familie, cate unul din ei lupta sa supravietuiasca. "Akos al nostru a avut distrofie musculara. S-a descoperit pe la varsta de un an ca are boala si de atunci n-am mai fost oameni. Am incercat tot ce e posibil, chiar si imposibil. A fost cumplit, era un inger de copil, destept si vorbaret, n-ar fi meritat asta. si intr-o zi, avea doi ani si doua luni, s-a intamplat... a intrat in coma", povesteste doamna Tobias. Tot atunci, in Alba Iulia, familia Streza se intreba daca baietelul lor, tot in varsta de 2 ani, se va face vreodata bine. Grav bolnav de rinichi, micutul Razvan facea dializa si fiecare clipa din viata era o lupta. "A fost o minune. Nici nu ma puteam gandi ca la varsta lui va putea face un transplant, ca se va gasi un donator, tot copil. Razvan suferea atat de mult...", povesteste Daniela Streza. Pentru Razvan, minunea a fost decizia luata de familia Tobias. "Eu m-am gandit inca de cand baietelul meu traia... am vazut un reportaj la televizor despre transplanturi si am hotarat impreuna cu sotul meu ca atunci cand va veni vremea, voi fi de acord sa i se preleveze organele. Macar altii sa traiasca", spune Tunde Tobias. Transplantul de rinichi a fost realizat in urma cu trei ani, de catre prof. Mihai Lucan, seful clinicii clujene. Nici medicul, nici restul echipei n-au putut uita acest caz. "Razvan e acum un copil sanatos pentru ca acesti oameni, familia Tobias, au luat o decizie extraordinara. Au acceptat ca organele baietelului lor sa salveze alte vieti. Povestea lor ne-a impresionat pe toti", ne-a spus prof. Lucan. Dupa aproape doua ore, cele doua familii isi iau ramas bun. Sotii Tobias se uita cu aceeasi privire calda dupa Razvan, care isi ia mama de mana. Pustiul le zambeste celor doi oameni care au jucat un rol atat de important in viata lui. E prea mic ca sa inteleaga ca ei il simt ca pe propriul copil. si asta pentru ca o parte din copilul lor traieste prin el.
Articol de: Elena Alexa
Nu pot, nici macar pentru citeva secunde, sa ma pun in locul mamei care semna pentru donarea de organe in vreme ce baietelul ei inca mai respira, dar pot simti cu sufletul bucuria imensa din familia baietelului salvat.
Mi se pare ca gestul mamei lui Akos este mai presus decit iubirea de parinte... Sau, dimpotriva, de acolo vine, din dragostea imensa a unei mame pentrru puiul ei? Poate ca a crezut ca asa va salva macar o parte din fiul ei. Poate s-a gindit la suferinta altor parinti...
V-am adus in atentie aceasta poveste nu pentru a va intrista, ci pentru a va demostra ca mai exista oameni cu suflet mare pe lumea asta. In Romania.
Raspunsuri
sinzi_ana spune:
Este intr-adevar emotionant.
Si eu sunt donator de organe si mi se pare un lucru decent, deloc extravagant sau curios sa ajuti in felul asta pe cineva la nevoie.
DAr cand vine vorba de copilul meu...e alta poveste, cred ca trebuie sa ai o tarie de caracter extraordinara ca sa poti face un astfel de "dar"!
Tunde Tobias cred ca e o femeie deosebita si ma inclin in fata ei.
Sinzi 
si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
liliana csaki spune:
Am citit si eu si ma gandeam cu multa admiratie la femeia asta. Trebuie sa ai un suflet extraordinar de mare sa faci un astfel de gest, mama fiind si-apoi sa poti sa te bucuri ca viata fiului tau a salvat o alta viata si-un pic din puiul tau traieste prin altcineva.
Tot repectul pentru acest mare suflet.
Pozele noastre
adrianangi spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Este intr-adevar emotionant.
Si eu sunt donator de organe
Sinzi
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
Draga mea, cum ai procedat pentru a obtine acest statut? Stiu ca la noi legislatia e cam incilcita...
Te intreb pentru ca si eu as vrea ca, daca - Doamne fereste! - mi se intimpla ceva, sa-i pot ajuta pe atii, post mortem. Am discutat de multe ori asta cu sotul si l-am pus sa-mi promita ca va semna pentru donare...
aschiutza spune:
Bravo!
Impotriva prostiei zeii insisi lupa in zadar
Kehleyr spune:
O poveste cu adevarat extraordinara. Gestul doamnei Tobias este demn de tot respectul. Eu o inteleg, macar stie ca fiul ei nu a murit in zadar...
Dana si 
Stefania (27.06.2003)
-----------------------------------------------------
"Life has more imagination than we carry in our dreams".
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by adrianangiquote:
Originally posted by sinzi_ana
Este intr-adevar emotionant.
Si eu sunt donator de organe
Sinzi
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
Draga mea, cum ai procedat pentru a obtine acest statut?
Cand am fost la control dupa ce am ramas insarcinata (in UK), l-am intrebat, am semnat si eu si sotul niste acte si am card de donator de organe. Il port mereu cu mine, daca ...mor...
Nu stiu daca e valabil si aici, dar banuiesc ca da...
Sinzi
si Davidhttp://community.webshots.com/user/sinzi_ana
ruxi spune:
Extraordinar gest, si atat de emotionant!
Jos palaria in fata respectivei mame!
Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
infofun spune:
Cu adevarat acesti oameni sunt extraordinari!
Si eu as vrea ca in caz ca mor, sau nu se mai poate face nimic, sa-mi
donez organele. Eu cred ca asa o parte din mine va continua sa traiasca si moartea mea nu ar fi in zadar.
Pacat ca la noi in tara nu este clarificata legea, ar salva multe vieti.
GabrielaHope si bebitza din burtica!!! 
"Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"
gianina-alina spune:
ma inclin in fata acestui OM!tot respectul pentru gestul ei!
daca ar exista mai multe persoana de o asemenea OMENIE pamintul asta si viata in genereal ar fi mai frumoasa!
infofun spune:
Am o intrebare stiti cumva care este pozitia Biserici Ortodoxe fata de aceasta alegere de a-ti dona unul sau mai multe organe, inainte de a muri sau chiar dupa?
GabrielaHope si bebitza din burtica!!!
"Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"