unde e tata? unde e mama?

cl spune:

Danza, , nu poti sa-i spui ca este un baietel special si tata il iubeste mult de tot, dar a trebuit sa plece tare departe, peste mari si tari, cu serviciul? Si cum este foarte departe, nu are cum sa vina sa-l vada, dar, mai tarziu, cand se va intoarce...Macar pana mai creste si va intelege ce se intampla. Nu stiu, zic si eu...

Claudia

helbi spune:

Dana, cred ca tu stii povestea mea. Era cam de virsta lui Danutz cind taica-su sa hotarit ca nu mai vrea cu noi. De la 2 ani si ceva i-i repet ca tati o iubeste, dar ca tati nu mai sta cu noi. Ca locuieste in alta parte si ca noi vom sta amindoua. Acum, la 4 ani si ceva mai intreaba din cind in cind de ce tati nu sta cu noi, dar a luat-o ca atate.
Spore deosebire de tatal lui Danutz, la noi trece kla citeva zile si o vede si ne ajuta si financiar. De multe ori i-i aduce cite o jucarie, ceva.......mai iese cu ea la joaca sau o duce/ia de la gradi. Nu a "renuntat" la copil si asta ma bucura!

Parerea mea e ca incet-incet sa-i spui ca voi o sa stati amindoi, ca tati va locui in alta parte.......

Scuze ca nu am mai dat nici un semn de viata dar promit sa dau un PM curind.Pup

Ralu

gianina-alina spune:

Danza draga mea, printre story-urile citite aici a ta a fost (nu ma intreba de ce)cea care mie m-i s-a parut cea mai apropiata de an noastra.situatia este cam la fel cu exceptia faptului ca inca nu a spus ca renunta.dar tot ce face demonstreaza ca nu e asa....ca de mult s-a produs aceasta renuntare.
ce pot sa-ti spun?am incercat si eu sa gasesc 'raspunsuri'.
o sa-ti spun la ce concluzie am ajuns eu ca mama de pui care-l cauta si asteapta si iubeste pe 'tata'.cind EU sint relaxata , cind pot sa raspund calm,sigura pe mine, cu un anume tot(calm,cald,sigur)sa stii ca am observat ca 'explicatiile' sint aceeptate mai usor.
am incercat si inca incerc sa vorbim cit mai putin despre el, sa schimb repede vorba cind ma intreaba,sa fiu su (sau sa las cel putin impresia)sigura de ceea ce spun...
extrem de greu...si asta mai ales de cind la gradi "vine tata dupa Alin. la mine de ce nu vine?"si alte multe exemple pe aceasta tema.
incearca sa-i ocupi timpul si mintea cit mai mult cu alte lucruri, implical in activitati care-i plac...eu asta fac si sa stii ca de la saptamina la alta se vad schimbari in bine.
iti doresc in primul rind tie multa putere si detasare!
sigur vom reusi!Dumnezeu este cu noi si mai ales cu puii nostri!
va pupacim cu drag,
Andreea si eu
ps.nu stiu de ce dar poate ca este mai bine daca nu mai vine de loc.nu-l mai 'intoarce' pe puiut, el se obisnuieste asa si cu timpul poate apare un alt 'tata' care sa il iubeasca.

Danza spune:

quote:

---

Originally posted by gianina-alina

...ps.nu stiu de ce dar poate ca este mai bine daca nu mai vine de loc.nu-l mai 'intoarce' pe puiut, el se obisnuieste asa si cu timpul poate apare un alt 'tata' care sa il iubeasca.

---

Desi am ramas socata cand am auzit hotararea sa mareata, dupa ce m-am gandit mai bine am ajuns si singura la concluzia ca intr-adevar e mai bine asa. E trist sa stii ca un parinte se dezice de copilul sau cu atata usurinta numai pt ca a gasit o fusta in alta parte, dar e mai bine pt noi.
Dovada e si faptul ca in cele 3 luni cat nu a fost taica-sau sa-l vada si nici nu a sunat, Danut a fost mai calm, mai linistit, mai vesel.
O alta dovada a marelui interes pe care il are taica-sau pt copilul sau: l-am anuntat cand vom fi la mare, unde vom sta si desi era la doar 30 km de noi (Constanta - Olimp) nu a venit macar intr-o seara sa-l vada. Plus la asta in drum spre CT am dat nas in nas cu el (noi in masina cu parintii mei, el in masina sa in timp ce venea aici) si ce credeti: nici nu a oprit macar...de tare ce-si iubeste copilul...
Decat asa tata, mai bine deloc!



Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz
Poze>:http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Povestea+de+Craciun&mid=1214&cid=3759
http://www.yamafoto.com/?ref=6599
http://www.yamafoto.com/?ref=14353
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Danza

Vichi spune:

Situatia mea e cat de cat asemanatoare cu a lui helbi, adica tatal lui Victor vine macar o data pe saptamana sa-l vada, ne ajuta financiar, si exista avantajul ca noi am divortat imediat dupa ce am nascut... Ingerasului meu nu i se pare deloc dubios ca tatal lui nu locuieste cu noi.
Incerc sa pastrez si eu o relatie civilizata, de amicitie cu tatal lui, chiar sunt vesela cand vine in vizita si intamplator sunt prin preajma, dar nu imi este deloc usor.
La mine au trecut 4 ani de la divort si s-a mai asternut praful, nu mai doare asa tare, imaginile recurente s-au mai estompat.
Resentimente am inca, dar le toc marunt printre dinti, doar in prezenta mamei mele. Adesea il rog pe Barbos (asa-i spun eu celui mai bun prieten, Dumnezeu) sa ma ajute sa-l iert pe fostul meu sot. Stiti ce-mi raspunde?!... Cica nu eu trebuie sa-l iert. Asa o fi!
Si, am reinvatat sa merg prin viata in echilibru, gandindu-ma intotdeauna, ca si Alyssa ca trebuie sa vad ce am de invatat din durerea divortului, si incet incet sa ma supun acelui plan important pe care Dumnezeu il are pt. mine. Sigur are un plan pt. noi toate, cele care ne crestem puisorii singure.

Va doresc putere, mamici frumoase si pline de curaj!

Danza, Dumnezeu sa te ajute sa stergi cat mai repede cu buretele magariile celui ce este tatal lui Danut.
Cu timpul, iti va fi mai bine sa nu mai stii nimic despre el, iar pe Danut il veti sustine si ajuta sa-l uite, tu si parintii tai.


Violeta

maryam spune:

Este intr-adevar un subiect delicat(dar nu imposibil de explicat,sau de inteles)indiferent din ce parte ai privi,insa pentru orice lucru exista o rezolvare.Asta implica atat de multe lucruri,incat am putea fiecare,fie din experiente proprii,fie din vazute,citite,samd sa polemizam pana la epuizare,dar nu trebuie pierdut din vedere ca celor carora li-se adreseaza raspunsul sunt oameni ca si noi,fireste,doar dimensiunile sunt altele.Sa nu uitam ca timpul trece,unele lucruri raman,altele nu se uita niciodata,pe unele ni-le amintim cu drag,altele sunt ca o cicatrice,dar e important ca lumea sa cunoasca adevarul.Poate ca atat de mic fiind,copilul caruia incercam sa-i spunem nu va pricepe mare lucru,dar daca intreaba,inseamna ca asteapta raspunsul ,asa ca nu ezitati sa le spuneti adevarul.Din dragoste,din dorinta de a-i proteja,in functie de varsta ,de firea fiecaruia si mai ales de atasamentul fata de o persoana sau alta,chiar acest adevar poate fi usor deformat,dar doar atat cat sa nu-i faci suferinta mai mare...in rest blandete,rabdare si multa multa delicatete...poate ca restul va veni de la sine,cu bine.

"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam