unde e tata? unde e mama?
Raspunsuri - Pagina 3
brotacel03 spune:
Multe din problemele care ma framanta vad ca framanta si pe altii. Si tati lui Vic a plecat de-acasa cand abia implinise 10 luni; acum Vic are 18 luni. Si spunea ca va fi cel mai bun tata. Insa financiar "nu-si permite" sa ma ajute. Eu trebuie sa-mi permit, fiindca l-am dorit enorm. Joi noaptea Vic a avut febra si n-a dormit deloc.Nici eu. In timp ce tati dormea langa noua achizitie. Linistit. Ce inseamna un tati bun? Acum eu nu vreau sa vina prea des, fiindca vederea lui imi face rau chiar si dupa ce pleaca. Si ii transmit si lui Vic starea de agitatie si nervozitate. Tati a fost marcat profund de separarea parintilor lui, iar el repeta aceasta experienta cu propriul copil. Nestiute sunt caile Domnului, si sper ca va veni o zi in care sa nu mai tresar cand il vad.
Freia spune:
Brotacel, in timp vei reusi sa numai simti golul din stomac, nodul din gat dupa plecarea lui... apoi vei reusi sa-l scoti din suflet, mai greu v-a fi sa stergi din memorie. Personal sunt in ultima faza si incepe sa imi fie mai bine, sufleteste, fizic si cel mai important, psihic.
Freia si 
Alexa
http://community.webshots.com/user/freia_ro
http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika
Alyssa spune:
daaa... Cum sa "il scoti din suflet", "sa uiti clipele frumoase"...???
Nu iti cere nimeni sa le uiti, sint parte din trecutul tau, din tine, din formarea ta ca fiinta care esti acum. Bune sau rele nu trebuiesc uitate, sterse din viata si din memorie!
Atunci cum mergem cu adevarat mai departe, la urmatorul capitol din viata? Cum punem capat agoniei, cum ne recistigam linistea sufleteasca??? Eu am reusit sa ajung la linistea sufleteasca sortindu-mi sentimentele fata de diferite memorii din viata mea... Imi aduc aminte cu placere de momentele bune, de clipele in care am fost fericiti, cu groaza de certurile si abuzurile prin care am trecut, fara sa le fuzionez. Nu carati ura in suflet, faceti pace cu trecutul, ura sau negativitatea va vor trage mereu in jos...
Daca tot am fost pusa la incercarea asta (si e o mare incercare, dupa cum stiti...) atunci am sa incerc sa invat ceva din ea si sa devin o persoana mai buna...
Citisem zilele trecute un citat care m-a facut sa fac "hmmm!"...
" There is always a price to be paid for poor choices in love, what really matters is that we learn after we pay the price once"...
" trebuie sa platim mereu pentru alegerile gresite in dragoste, dar ceea ce este important este ceea ce invatam dupa ce platim o data"...
Poate ca ar trebui facut un subiect care sa ne ajute sa trecem peste hopurile aste emotionale, sa ne ajutam sa ne ridicam mai puternice sau mai puternici, sa ne redescoperim balanta emotionala pentru a deveni parinti mai buni...
brotacel03 spune:
Freia, nu stiu cand voi scapa de inmuiatul genunchilor cand il vad, desi au trecut aproape 8 luni.Ma gandesc ca acum un an eram impreuna, si credeam ca ma iubeste. Chiar si cu o saptamana inainte sa ma anunte ca divorteaza, intra dimineata inainte de a pleca la munca si ne saruta pe amandoi. Lipea prin casa inimioare si ieseam toti trei in parc la plimbare. Cand nu-l vad, parca e mai bine, fiindca sunt prinsa in toate problemele pe care trebuie sa le rezolv singura, si canalizez gandurile spre altceva. Insa cand il vad, imi apar in minte numai clipe placute petrecute impreuna si nu pot intelege minciuna ascunsa in spatele lor.Iar Victor ii seamna leit,uneori are expresia fetei lui.
Freia spune:
Brotacel, asa a fost si la noi, si in dimineatza in care mi-am facut bagajele si am luat pe bebe a venit sa ma pupe, dar cu o sear ainainte m-a calcat in picioare si mi-a explicat viziunea lui de viatza in care nu avea loc copilul si eu. Ultima picatura, cireasa de pe tort. Ma saturasem sa adorm plangand, sa ma trezesc noaptea plangand si sa simt ca fiecare zi e o lupta pierduta.
A fost greu, mi-a luat 1 an sa numai simt ce reprezinta prezentza lui langa mine, imi este greu sa accept uneori ca umbla acum in vazut tuturor cu altele, dar eu am ceva ce el nu are si asta m-a facut sa realizez cat de insignifiante sunt toate astea: copilul meu care m-a adus la liman si m-a trezit la realitate.
Freia si Alexa
http://community.webshots.com/user/freia_ro
http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika
helbi spune:
Vei reusi Brotacel.....dar va trebui sa mai treaca ceva timp probabil.....
Noi suntem despartiti de peste 2 ani jumate..........azi se fac 8 ani de cind spuneam "Da" si ne juram dragoste in fata lui Dumnezeu......
Acum, cind scriu, ma trec fiorii:-( Nu-mi vine sa cred unde am ajuns si mai ales, nu inteleg de ce......
Aseara a fost aici, iar in seara asta a plecat la "noua"...probabil sa serbeze cu ea, aniversarea noastra:-(
E greu, mi-a trebuit mai mult de un an jumate sa nu mai pling, dar....cum spunea si Freia, mi-am dat seama ca eu am ceva pt care merita sa lupt si care m-a facut sa inteleg ca viata merita traita. fetita noastra!
Acum sunt mult mai linistita, nu mai ma apuca tremuratul de genunchi la vederea lui si intre timp, mi-am dat seama ca suntem mai linistite acum, decat eram inainte. Si crede-ma ca asta conteaza cel mai mult: o mamica linistita care poate sa aibe grija de puiut.
Iti doresc sa ajungi cit mai repede sa traiesti aceste stari de liniste interioara!
Ralu
Ioana Sora spune:
V-am citit povestile si nu pot sa nu ma gandesc cat de urat a fost si pentru mine. Pe scurt, cand eu eram gravida, el s-a cuplat cu alta, iubita celui mai bun prieten al sau. Nu am stiut nimic. M-a mintit luni in sir. Abia nascusem si el a plecat chipurile in delegatie, ulterior am aflat ca era cu respectiva la mare... La un moment dat, mi-am dat seama ca ceva nu e OK intre noi si l-am intrebat ce se intampla, daca e vorba despre altcineva... Raspunsul lui a fost ca nu, ca nu e vorba despre nimeni altcineva, dar ca pur si simplu nu mai simte nimic pentru mine. Asta dupa ce cu numai o saptamana inainte imi spunea ca sunt iubirea vietii lui. Adevarul l-am aflat intr-un mod absolut oribil... Tata, care lucreaza la o agentie de detectivi particulari, a primit un telefon de la fostul cel mai bun prieten al ex-sotului si a facut o investigatie. Asa ca m-am trezit cu un dosar in fata... N-am crezut nici atunci, n-am vrut sa cred si n-am putut. Cata avea trei luni. In aceste trei luni, nu stiu daca fostul a stat acasa in total o saptamana, adunate toate orele si minutele. "Delegatiile" lui veneau una dupa alta. Dupa circul care a avut loc acasa la ai mei, am mers cu el intr-un bar si l-am intrebat daca e adevarat sau nu. Cum eu nu puteam sa cred asa ceva si nu acceptam, l-am crezut !!! Culmea ! Oricum, dupa acel scandal, fostul sot mi-a zis ca din clipa aceea eu raman la ai mei si mai vedem ce se va intampla. Si ce s-a intamplat ? La o saptamana dupa, am primit un telefon de la o prietena si am aflat ca respectiva se si mutase cu el ! In clipa aia, am pus mana pe telefon si dupa o ora de discutii in care am fost facuta nebuna si paranoica am gasit modalitatea de a-l face sa recunoasca. Era adevarart ! Am luptat si am tras foarte mult de el. Revelionul l-am facut impreuna, departe de Bucuresti si totul a fost superb. La intoarcere, ( stateam separat ) el iar s-a distantat de mine. Se reintorsese la respectiva. Am luptat si am luptat ca de Paste ( cand m-am mutat in apartamentul meu, pe care l-am cumparat cu ajutorul alor mei ) s-a mutat cu mine. Am petrecut 3 zile foarte frumoase. Mi-a dat inapoi inelul de logodna, si-a pus la loc verigheta pe mana, au urmat declaratii, promisiuni, juraminte din partea lui. Miercuri, la trei zile dupa, pleaca din nou in delegatie. S-a intors in loc de vineri duminica, spunandu-mi tot felul de minciuni la telefon. La intoarcere, abia am zarit ca nu avea verigheta pe mana si i-am spus: arata-mi mana ta ! In clipa aia, si-a dat seama si, un gest infantil, a fugit spre baie, zicand ca are o nevoie urgenta. L-am oprit si aproape ca l-am tinut in loc cu forta, Nu m-am inselat, nu avea verigheta. Atunci am rabufnit si s-a terminat totul. Am divortat. El a "divortat" si de copil, nu vine s-o vada, nu-i pasa... nici macar obligatia legala nu si-o indeplineste. Am plans luni intregi, am slabit enorm, uneori nici macar pentru Catalina nu puteam zambi. Am trecut de la iubire la ura si acum sper la indiferenta. Acum, au trecut cateva luni si m-am detasat de toate astea. Incerc sa-mi vad de viata mea si sa fac ceva. Insa cea mai mare problema e alta. Nu pot sa am incredere in nimeni, tot ce spune oricine mi se pare o minciuna. Cum poti sa-ti recapeti increderea in oameni ? Chiar si la modul general... Dupa ce ani de zile ai avut incredere oarba in cel de langa tine, iar el te-a mintit intr-un mod de nedescris, inimaginabil... Cum sa treci peste aceste lucruri ? Aici ma impiedic acum...
Stiu ca o sa vina vremea cand o sa inceapa intrebarile din partea Catalinei. Unde e tata ? Ce o sa-i spun ? Nici eu nu stiu, dupa ce l-am vazut cum se batea cu pumnii in piept ca va avea o fetita si ca o sa darame muntii pentru ea. Sau, poate, si mai rau... De ce nu e tata cu noi ? Ce sa-i spun ? Ca si-a dorit-o imens si brusc nu i-a mai pasat ? Care e raspunsul ? Poate ca doar timpul. Timpul si fiecare clipa ne vor arata cum sa procedam sau ce sa spunem.
Ioana & Maria Catalina
Kehleyr spune:
Ioana ma bucur ca ti-ai deschis inima si ne-ai spus povestea ta... eu nu am indraznit sa te intreb nimic cand ai venit inapoi la mamicile de iunie-iulie. Cred ca fetele de aici care au trecut cu toatele prin asa ceva vor sti mai bine decat oricine sa gaseasca vorbele care sa te faca sa treci peste aceasta incercare grea...
Eu va admir pe toate pentru puterea de care dati dovada si va doresc sa reusiti sa gasiti cele mai potrivite cuvinte atunci cand va trebui sa le explicati copiilor vostri.
Ceea ce ma face pe mine cel mai tare sa ma infior, este ca majoritatea dintre voi povestesc cum lovitura despartirii a venit pe neasteptate, din senin, cand credeau ca totul este perfect. sau ca au fost mintite luni in sir fara sa isi dea seama. Si ma gandesc ca oricareia dintre noi celelalte i se poate intampla acest lucru la fel de bine. Si ma cutremur cand realizez ca desi atunci cand ne casatorim, majoritatea dintre noi cred ca o fac pentru totdeauna -- sau macar spera, ca doar altfel nu s-ar casatori... - si cu toate acestea, cate din aceste casnicii (sau relatii) care au inceput bine, nu se termina trist...
Dana si Stefania (27.06.2003)
-----------------------------------------------------
"Life has more imagination than we carry in our dreams".
Ioana Sora spune:
Kehleyr, multumesc... Aici mi-a fost mult mai usor sa vorbesc despre ce s-a intamplat, pentru ca aici sunt persoane care au trecut prin aceleasi experiente. Sper sa-mi fac curaj si o sa pun mesajul asta si la mamicile "noastre".
Ioana & Maria Catalina
Danza spune:
Imi este cu atat mai greu sa-i raspund puiului la aceasta intrebare cu cat e suficient de mare (3 ani), il cunoaste pe taica-sau, il iubeste, ii duce dorul si plus la asta a fost mintit chiar de propriul tata ca va veni, ca-l va suna, ca-l va lua la el...
Multe dintre voi cred ca stiti o parte din povestea mea, a fost greu la inceput, vedeam totul in negru ca apoi sa revina totul la normal
In casa la mine cat si la parintii mei evitam sa-i pronuntam numele sau sa vb despre tatal lui Danut, parca nici el nu mai intreba de taica-sau, era fff linistit, chiar ma gandeam ca poate a depasit situatia si asta pana...a inceput gradinita si a vazut ca copilasul X vine cu tatal cu masina, copilasul Y vine cu ambii parinti.
Credeam si chiar ma bucuram ca a uitat de taica-sau (sa nu dati cu pietre in mine, n-am miscat macar un deget sa-i despart), mai ales ca asta din urma nu mai venise de 3 luni si tot de atunci nu mai sunase sa intrebe ce face copilul, pana cand intr-o dimineata Danut mi-a spus clar ca merge la gradi numai cu taticu...
Explicatiile cat si scuzele pe care incerc sa i le gasesc lui taica-sau in ochii copilului (gen s-a stricat masina lui tata si nu poate veni sau ca nu-l lasa sefu' de la servici etc.) nu-l mai ajuta deloc si nu mai au nici un sens, si asta pt. ca pe 17 septembrie (cu doar 3 zile inainte de ziua lui Danut) a venit in sfarsit dl. "tata" la mine la servici cu pretextul sa ma anunte ca el a hotarat ca NU VA MAI VENI NICIODATA sa-si vada copilul, ca nu va mai putea trimite nici un ban ca cica nu poate intretine 2 familii iar la intrebarea mea daca intr-adevar nu-l intereseaza ce mai stie nou copilul, cum se simte, mi-a raspuns sec "eu stiu bine ca tu ai grija de el" si ATAT!
l-am intrebat daca ramane la ziua copilului si mi-a intins o masinuta pe care sa i-o dau lui Danut dar m-a rugat sa nu-i spun ca e de la el 
ce ar trebui eu sa fac acum?
ce raspuns sa-i dau copilului, pt ca am observat in ultimul timp ca ma irita enorm de mult intrebarea despre tata, ma blochez tocmai din cauza ca ma simt neputincioasa in fata nedreptatii astea, ma buseste plansul 
si abia daca ii mai balbai ceva copiului ca raspuns...
P.S. pana la urma n-am dat nici un raspuns, pt ca nu l-am gasit inca:((
Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz
Poze>:http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Povestea+de+Craciun&mid=1214&cid=3759
http://www.yamafoto.com/?ref=6599
http://www.yamafoto.com/?ref=14353
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Danza