2 inimi frante/ sarcina oprita in evolutie
Raspunsuri - Pagina 8
Racaru spune:
Multumesc, cred ca o sa-ti urmez exemplul.
Fizic sunt bine, psihic nu o sa fiu bine pina nu reusesc sa fac un copil. Eram un pic in dubii, doctorita mea mi-a spus sa astept sa se refaca uterul, am inteles insa de la celelalte fete ca este necesar numai un ciclu pentru a se reface ceea ce trebuie refacut.
Imi este teama ca cu cit o sa amin mai mult cu atit o sa fie mai greu si eu am 32 ani(in curind),o virsta destul de inaintata pentru primul copil( doctorita mi-a spus).
Mary-Jane spune:
32 ani nu e tirziu pentru primul copil dar bineinteles ca zic asa pt ca eu l-am avut pe primul la 33! E f obositor sa alergi dupa copil mic, dar macar dupa 30 ani le-ai facut si vazut pe toate si ai timp si rabdare sa stai acasa si sa te dedici copilului. Plusuri si minusuri cu orice virsta. Mult succes.
Cristina
cristina_g spune:
Dragele mele mamici aspirante,
Oricat de greu va este sa stiti ca merita cu adevarat...De cate ori simtiti ca nu mai puteti, deschideti si cititi "Povestirile de succes" chiar daca le-ati invatat pe dinafara. In fiecare istorie de acolo exista speranta implinita, aveti incredere ca va fi bine. Am postat si eu acolo, pe minunea mea o cheama Catalina..."si era una la parinti si mandra in toate cele"...N-am detaliat tot chinul prin care am trecut pentru ca am considerat ca nu-si are rostul, insa acum cand ma uit la scumpa, va spun cu mana pe inima ca nu mi se pare ca a fost prea mult.
Ca sfat, de la o patita ce sunt, pot sa va spun :
- nu mai va ganditi la ceea ce a fost, gasiti puterea sa alungati gandurile negre (stiu bine ca nu-i un lucru usor);
- priviti in viitor, faceti tot ce depinde de voi sa eliminati riscurile ( analize,tratamente,schimbarea alimentatiei intr-una cat mai sanatoasa dar pe care sa o mancati cu placere,etc.);
- invatati sa va bucurati de orice lucru bun pe care il traiti, oricat de marunt ar fi el ( e o zi frumoasa, pe banca asta ne-am sarutat prima data, sau mai stiu eu ce va poate lumina sufletul);
- evitati sa va dati termene ( e aproape imposibil, stiu)lasati putin sa lucreze si destinul, aducerea unui copil pe lume trebuie sa aiba magie...nu suntem roboti;
- daca veti reusi sa va eliberati de stres mai intai pentru cateva minute, apoi pentru o jumatate de ora,mai tarziu pentru o seara intreaga, sa stiti ca ati facut un mare pas spre ceea ce va doriti!
Veti reusi, pentru ca sunteti puternice!
Va pupam cu drag,
AdrianM spune:
CRISTINA_G - o sa tin cont de ceea ce mi-ai spus, ideea este ca trebuie sa fii tare, dar stii cum e: sunt momente cand simti ca nu mai poti. Ai momente cand iti aduci aminte si iti vine sa plangi, stai si te gandesti ca de ce ti s-a intamplat tie...
Eu nu am citit povestile de succes, dar o sa le citesc ca sa ma mai linistesc...
Multam
Catalina 
Racaru spune:
Draga Cristina_g,
Ti-am urmat sfatul si am citit povestirile de succes.
Multumim si pentru sfaturi, Din p. m. d.v. cel mai greu de urmat este sa nu-ti dai termene.
Un pupic pentru minunea ta.
cristina_g spune:
N-am spus sa uiti, sa nu mai fi trista, am incercat doar sa te ajut sa iti amintesti sa zambesti, sa inveti sa te bucuri de lucruri marunte si sa iti repeti : fac tot ce depinde de mine sa-mi implinesc cel mai drag vis.( Acest lucru ar trebui sa-ti aduca putina liniste, pentru ca restul tine de miracolul vietii).
N-as vrea pentru nimic in lume sa iti vina mai greu sa iti exprimi frustrarile, e foarte bine sa o faci, insa nu trebuie sa devina un mod de viata, trebuie sa fie doar o perioada.
Nu ai timp sa-ti lingi ranile, ai atatea de facut, chiar daca sunt momente in care ai impresia ca trebuie sa te adune cineva cu farasul, nu le lasa sa fie decat momente si concentreaza-ti eforturile spre toate lucrurile bune care te asteapta.
Pare copiat din carti si fara caldura ce scriu, insa crede-ma ca nu e asa, e atata suferinta acumulata, insa am invatat ca puterea sa depasesti momentele dificile nu ti-o poate injecta nimeni si nu ai s-o gasesti decat in tine insuti!
Curaj, o sa fie bine pana la urma!
Va pup,
sheherezada spune:
Foarte bine ai spus cristina ca puterea o gasesti in tine.Dar e nevoie de ceva timp.Si oricum durerea ramane tot acolo numai ca inveti sa traiesti alaturi de ea.
Mereu alaturi de voi.
"Nu exista culmi de neatins ci numai aripe prea scurte"
sheherezada
cristina_g spune:
Fetelor dragi,
Eu nu mi-am dorit decat sa va aduc speranta si incurajarea de care cred ca aveti nevoie...E prea multa tristete pe pagina asta... Sigur ca durerea nu trece, e adevarat ca trebuie sa te inveti sa traiesti cu ea, dar lasati-i numai un sertaras mic, tot mai mic. Parca era mai bine cand subiectul atingea mai mult probleme de diagnostic si de tratament. Cred ca tratamentul sufletelelor voastre este foarte important si chiar daca acum va veti supara pe mine, am sa stau dupa cotitura si am sa va repet pana la obsesie ca trebuie sa gasiti fiecare in voi un imbold de a merge inainte cu optimism si cu incredere.
Va pup cu drag
P.S.Multumesc pentru pupicul pentru scumpa, i-l voi duce inzecit!
EllaElla spune:
Salut,tuturor!
Multumesc Cristina pentru gandurile trimise.
MI-am propus sa adopt abordarea optimista! Am 6 luni de meditatie si de prins curaj pentru a mai incerca o data. Astazi am fost la control.Am trecut in vedere toate analizele facute pentru viroze,zoonoze etc - toate bune. Mi-a spus ca n-ar putea trece pierderea sarcinii la chestii genetice pentru ca am nascut(Multumesc lui Dumnezeu!)un BB super. M-a tot chestionat daca am fost macar racita in perioada sarcinii - nici macar. M-a trimis la endocrinologie si la Cantacuzino pentru anticorpi anti-fosfolipidici. Totul este sa nu-mi pierd curajul de a mai incerca. As fi vrut mult sa fi fost bine, ca baietelul meu sa aiba un prieten cat mai apropiat de varsta lui. Poate va trebui sa ma multumesc doar cu el. Dar cand toata viata ai visat la o familie fericita cu 2 copii...
Curaj tuturor si sanatate!
Ella
Ancone spune:
De cateva zile citesc in disperare paginile astea sumbre, si iata ca astazi am curaj si ma atasez voua. Am crezut ca numai eu sufar ca eu am psihoza de a cauta cu disperare un raspuns la acel nesuferit De ce? Nu l-am gasit...nici acum nu pot sa uit vorbele dr-tei sarcina oprita in evolutie 8/9 saptamani. Stau cu ecografia de la 5/6 saptamani care e perfecta si cea de la 10/11 saptamani care e altfel....a murit simplu si clar, pentru ei. Am facut si chiuretaj prin absorbtie la Sp. pantelimon la o alta dr. super draguta, care m-a incurajat. Acum fac analize tone- la Cantacuzino si abia astept si rezultatul de la spital (sange si placenta) ca sa vedem care ar fi foat motivul. Cat despre perioada de asteptat pana sa incepem iar sa confectionam alt bebe mai trainic (cum suna?!) mi-a spus ca din punct de vedere fizic de luna urmatoare dar tinem cont ca Mestruatia urmatoare vine dupa aproximativ 4-6 saptamani....Oricum mi se pare mult... E groaznic cand vad ca suntem destule care am trecut prin asta iar sentimentele sunt la fel, nu imi voi reveni usor dar incerc sa zambesc (e cam ranjet acum...) si sa merg mai departe mai ales ca sotzul meu e un optimis incorigibil.... Am 34 de ani si nu vreau sa cred ca varsta e de vina...
Apropo eu am avut o sangerare in luna a 2-a iar "dragutza doctoritza" Dunarintzu de la Marie Stopes mi-a dar supozitoare cu scopantil si atat, acum citind atatea am aflat ca trebuia un tratament de mentinut sarcina...
Alaturi de voi,