Frica unei mame

Sunt sigura ca fiecare dintre noi,ca parinti, aveam teama...eu de cand sa nascut George(3 luni) traiesc acest sentiment de teama in fiecare zi...Mi-e teama sa nu vomite in somn si sa se inece ,mi-e teama ca nu sunt o mama buna, mi-e teama de orice ar putea sa i se intample bebelusului meu...
Aseara,acest sentiment a fost mai puternic ca niciodata...Aseara au fost 4 cutremure destul de puternice si taifun...mi-a fost teama mai rau ca niciodata ptr viata lui George...
E normal sa ne fie frica,dar cred ca pentru ca ,copilul sa se simta protejat trebuie sa nu ne aratam acest sentiment...desi Geo este inca foarte mic, eu sunt sigura ca el isi da seama (simte) ,cand sunt stresata,agitata....
Am mai vazut si la Tv ,ce sa intamplat in alte orase unde nu a fost cutremur ci doar taifun...era dezastru...inundatii,case daramate,camioane rasturnate...
Ma uit si nu-mi vine sa cred..se intampla peste tot in lume...si razboaie..atat ura...de unde?!?!?de ce???
Parca ar veni sfarsitul...sfarsitul nostru...

Ma simt mai bine cand am cu cine vorbi si de aceea va multumesc tutror ca existati...
Voua de ce va este teama?


http://community.webshots.com/user/sandra2o


Sa ai curajul sa spui da,sa ai curajul sa spui nu si-n fiecare clipa grea sa ai curajul sa fi tu

mamicaluitheo spune:

si mie imi este o teama continua de cand am nascut baietii, si mai ales de cand au crescut. cand erau mai micuti pt. ca vesnic erau bolnavi si stateam prin spitale, ba operatii ba cine stie ce, acum de cand au crescut am o groaza continua de cand coboara din casa afara pana sa cobor si eu sau cine sta cu ei, fata de masini (si sa vedeti ce imaginatie bogata am - ca vad ca si patesc parca ceva) sau de oameni rai care i-ar putea lua din fata blocului intr-o fractiune de secunda (pt. ca s-au si intamplat multe cazuri intr-un cartier vecin) si mai imi este o frica teribilaaaaaaaaaaaaa de MOARTE.
de cand am avut ultimul necaz in familie nu pot sa nu ma gandesc la ce ne asteapta dupa trecerea in nefiinta, la ideea de a intra in groapa aia neagra si urata si a...........da hai ca am luat-o razna...........

va pupa andreea mami lui theo si florin
http://community.webshots.com/user/mamicaluitheo

ionela-roxana spune:

Eu aveam temerile legate de sufocari si voma cand Rares avea cateva luni dar acum nu-mi e teama!Sa intamplat sa-i fie rau noaptea si sa vomite dar ma trezit si totul a fost bine!
Acum mie teama putin pt. cand va mai creste si va iesii singur pe afara!
I-mi pare foarte rau de ce se intampla la voi in Japonia!Este dureros dar ai incredere in Dumnezeu si totul va fii bine!


Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela

cl spune:

Sandra, e normal ca orice parinte sa se teama pentru viata copilului sau. Uneori exgeram, alteori nu. Asta este pentru ca-i iubim si vrem sa-i protejam de toate relele care sunt. Ca sa-ti descretesc putin fruntea, o sa-ti povestesc ceva. Cand era Alex mic, mie imi era teama sa nu moara in somn. Citisem despre moartea subita la bebelus si nu mai aveam pace. De multe ori ma sculam noaptea si puneam urechea langa el, sa vad daca mai respira. Ca sa nu mai doarma pe spate (mi-era frica sa nu se innece si sa moara, in somn), il puneam pe-o parte, iar in spate carti, tencuri! Mama nebuna, deh! Si asa am chinuit bietul copil, pana a mai crescut si se intorcea cum vroia el si cat vroia el. Rad cand imi aduc aminte, dar atunci eram chiar disperata.
Acum imi este teama ca Alex creste si nu mai pot sa-l protejez. Mi-e teama de bataile din scoli si de droguri. Sunt constienta ca nu-l pot proteja mereu si as vrea sa-l pot invata sa se apere si singur de relele care apar.
E greu sa fii mama, nu? Dar este minunat!
tuturor mamicilor!

Claudia

anda141 spune:

Draga mea, iti inteleg temerile pentru ca si mie imi este teama cateodata si ma trezesc facandu-mi tot felul de scenarii...dar ma ajuta foarte mult sa citesc din Biblie si sa ma rog. Stiu ca Dumnezeu este cel care ne pazeste si atunci nu imi mai e teama. La urma urmei noi nu putem face nimic. Uite un citat din Biblie care ma ajuta, poate iti este si tie de folos:
"Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lispseste niciodata in nevoi.
De aceea nu ne temem, chiar daca s-ar zgudui pamantul, si s-ar clatina muntii in inima marilor.
Chiar daca ar urla si ar spumega valurile marii,
si s-ar ridica pana acolo de sa se cutremure muntii.
Domnul ostirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scapare pentru noi"
Psalmi 46,1-3.7
"Fiindca ma iubeste - zice Domnul- deaceea il voi izbavi,il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu.
Cand ma va chema , ii voi raspunde, voi fi cu el in stramtorare..." Psalmi 91 ,14.15




Monica si ALBERT EDUARD
(19 ianuarie 2004 )
Album Albert

elizam spune:

Claudia, si eu am avut aceeasi teama de moartea subita.
Nu puteam sa dorm decat daca o auzeam cum respira. Dupa 2 luni de nopti nedormite am pus fetita langa mine in pat. Mare greseala!
Am dormit cu ea pana la varsta de 6 ani. Acum are aproape 7 ani, dar se mai intampla sa stau langa ea pana adoarme.
Sotul meu a zis ca in centrul universului meu se afla copilul. Este adevarat.Mie mi se pare normal sa traim pentru ei si prin ei si sa incercam sa-i ferim de pericole.
Sunt oare o mama obsedata?

cl spune:

Eliza, , esti doar MAMA! Si e normal ca al tau copil sa fie centrul universului tau.

Claudia

MLDiana spune:

Cind s-a nascut DAvid ma duceam mereu la el sa-l contorlez daca mai respira.
LA TIAra mica a fost mai bine cchiar daca uneori o gaseam jos din pat sau dormea pe perna de pe jos pusa sa atenueze lovirea cu podeaua.I-am luat interfon in cele din urma si ma duceam imediat la ea daca se trezea .


Lidia ,Tiara si David D.

sandra20 spune:

multumesc mult fetelor...credeam ca sunt singura care are ganduri "negre"..
si mie imi este teama de moarte subita..mereu il verific sa vad daca mai respira...patutul lui e lipit de patul nostru si are usita lasa in jos..deci e in permanenta langa mine...nu stiu cat timp o sa-l tin asa dar mi-e frica sa-l las singur...

anda multumesc ptr citate..eu nu am nici o biblie dar am rugato pe o prietena sa-mi aduca acum cand vine (in oct sau noiembrie)..

Tiara si eu am interfon,il folosesc cand bb doarme si eu cobor la masa (ca sa nu-l mai trezesc ca sa-l iau cu mine)...este util..dar uite ca aseara nici in ruptul capului nu l-as fi lasat singur...

eliza cred ca si eu as fi in stare sa dorm cu el pana se face mai mare ..stiu ca nu e bine sa fie invatat asa,dar nu stiu ce pot face ca sa fiu eu mai linistita...cum se poate impaca capra cu varza??



http://community.webshots.com/user/sandra2o


Sa ai curajul sa spui da,sa ai curajul sa spui nu si-n fiecare clipa grea sa ai curajul sa fi tu

Pet spune:

Zilele astea sunt foarte impresionata de un caz mult mediatizat aici:cazul unei fetite de 4 ani rapita din fata locuintei unde se juca. Au trebuit doar cateva clipe in care a ramas singura. Inutil sa va explic cata durere, cata speranta pentru acei parinti si pentru bunica fetitei careia mama i-o incredintase in acea zi... Numai gandul ca intr-o zi s-ar putea intampla asta fetitei mele ma omoara. E cutremurator!

ana-oana spune:

prima data mie mi-a fost teama cand eram insarcinata (cica toate gravidele au cate o obsesie legata de integritatea viitorului copil). mie mi-era teama ca n-o sa aiba .... picioarele egale!!!! asa ca prima intrebare dupa ce m-am trezit din anestezie a fost : are copilul picioarele egale??? bineinteles, dr a ras si a zis ca da.
a doua teama a fost dupa prima baie, cand dintr-o greseala sotul meu i-a umplut gura cu apa (tipa de mama focului, a dat cu piciorul peste ibric si apa i-a venit toata pe fatza). toata noaptea am sunat toti medicii din familie, sa-i intreb daca nu a patit ceva...
a treia teama majora a fost cand am pierdut-o pt cateva minute... si mai ales a doua zi cand, povestindu-i unei prietene ca mi-era teama sa nu se duca in strada, asta mi-a zis: poate ti-o fura cineva!!! i-am spus ca viseaza, nu suntem in filme, iar prietena mea mi-a povestit de un coleg de serviciu care era cu fetita lui de fro 3 ani in Obor, a pus-o pe o tejghea LANGA EL sa isi cumpere niste ziare si un tigan a smuls-o de acolo si alerga cu copilu' in brate. ingreunat de copil si vazand ca tatal il ajunge, l-a aruncat intr-un boschet. !!! atunci m-am ingorzit a treia oara.
mai mi-e teama de droguri si sida, si de faptul ca n-o sa fiu destul de elocventa a.i. fata mea sa ma asculte (desi nu sunt fro fire slaba, nici la propriu nici la figurat). mi-e teama de anturajul pe care o sa-l aleaga fie'mea. asa ca de pe acum ma gandesc la ce piane o sa o dau, la ce inoturi, tenisuri, baleturi si mai stiu eu ce ca sa-i ocup timpul liber (sfaturile astea cu ocupatul timpului liber le am de la un var-medic, care mi-a spus ca fiu'sau poate sa faca orice: sa fumeze, sa bea, sa mearga le femei - de toate astea se poate lasa, de droguri NU).

Sper sa nu cad in extrema de a o sufoca pazind-o non stop, cu toate ca i-am spus de pe acum lui barbate'miu ca o s-o urmaresc peste tot (la mare, in excursii, la petreceri, la discoteci) pana s-o marita. M-a facut nebuna!! si nu e departe de adevar, iar eu m-am bucurat de o independenta de care putini adolescenti se bucura. dar mi se par mult mai multe pericole acum decat erau pe vremea mea eheheee .....

Oana si Ana (25 oct. 2002)