Povestea mea!

Povestea mea! | Autor: lorellay

Link direct la acest mesaj

O sa va spun pe scurt ce ma doare.Poate imi puteti da cateva sfaturi.
Poate stiti sau poate nu sunt in saptamana 17 de sarcina.Nu sunt casatorita, desi as vrea.Pot spune ca am niste principii destul de sanatoase si stiu ca mersul lumii este sa te casatoresti inainte de a avea un copil.
Cand am aflat ca sunt insarcinata am fost fericita.Imi doream copilul asta mult.Imediat fac 26 de ani( sper sa nasc de ziua mea - 2 februarie) si cred ca nu sunt prea batrana pentru a avea un copil si cred ca e varsta potrivita.
Prietenul meu a fost de aceeasi parere cu mine. Adica sa pastram copilul.Dar... fara sa ne casatorim.Pana la urma mi-a spus ca o sa ne casatorim pana incepe sa se vada sarcina.Dar s-a razgandit.Deja se vede burtica.Apoi mi-a promis ca pana la 1 octombrie.Acum zice ca totusi nu poate sa se casatoreasca.Gaseste fel de fel de motive aiurea.
Principalul motiv ar fi ca el a mai fost casatorit.Si problema ar fi ca "fosta" este secretara personala a tatalui sau.Deci se intalnesc toata ziua.Si el tine foarte mult la ea.Si spune ca nu se poate casatori cu mine pana ce nu ea bine, adica sa fie cu cineva sau poate chiar sa se casatoreasaca.Intr-un fel il inteleg pentru ca au fost 11 ani impreuna si s-au despartit dintr-o greseala de-a lui. S-au iubit mult dar ea nu mai vrea sa fie cu el.Nici el nu mai vrea dar nici nu se poate rupe de ea.
Parintii lui o apreciaza foarte mult si pe el il condamna. Pe mine nu ma stiu pentru ca el nu vrea.Stiu de sarcina si atat.
Stiu ca sunt multe cupluri care sunt impreuna si au copii si nu sunt casatoriti.Dar EU NU POT.Am incercat dar nu pot.
Parintii mei tin foarte mult la mine, fiind singurul copil si ma iubesc extraordinar de mult.Ei stiu ca o sa ne casatorim, dar nu stiu cat pot sa-i mai duc cu vorba.
Si ieri m-am hotarat sa plec de la el.Nu stiu cat de bine am facut.Nu mi-am luat lucrurile de acolo dar nu mai vreau sa stau cu el.Sau vreau dar nu mai pot.E mai dificil pentru ca eu stau cu chirie si iau doar 4 mil din care 1,5 se duc pe chirie si intretinere. Si sunt si tare singura ca nu am prietene in orasul asta in care sunt de 1 an jumate.
Am apelat la voi pntru ca mi-e tare greu sa nu am cui sa imi descarc sufletul.Mama mea imi este cea mai buna prietena dar acum nu pot aplea la ea.As distruge-o!
Multumesc pentru ca existati si am putut sa ma descarc.
Mi-e asa de greu.Plang intr-una.Si nu stiu cat ii e de bine bebelui meu asa.
Lorellay

Va pupic,
tzoc

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ana-oana spune:

in primul rand linisteste-te, gandeste-te ca peste putin timp (si de repede o sa zboare zilele pana in februarie) o sa apara O MINUNE in viata ta.
am o cunostinta care a facut un copil crezand ca tatal copilului o sa se marite cu ea ... nu s-au casatorit nici in ziua de azi, o ajuta in sensul ca-i plateste pensie alimentara, a fost la botez, ii cumpara copilului tot ce are nevoie, dar atat.
pe de alta parte, nici barbatii nu sunt toti la fel... dar ... daca el s-a despartit dintr-o greseala de-a lui, poate spera ca "fosta" sa-l ierte. nu mi se pare de bun augur faptul ca stiindu-te insarcinata nu te-a prezentat alor lui. si nici faptul ca nu se poate casatori cu tine pana ce "fosta" nu e aranjata???? ce treaba e asta??? face un copil cu tine dar pe locul intai e fosta???
eu zic sa-l uiti... e usor de zis, greu de facut DAR NU IMPOSIBIL !!!
sa le spui alor tai (mai ales ca te intelegi bine cu ei) tot adevarul, esti copilul lor no matter what... o sa te inteleaga (poate n-o sa te aprobe) dar o sa te ajute, ceea ce eeste cel mai important.
el ce-a zis dupa ce ai plecat?? a fost de acord cu mutarea ta?? te-a cautat, te-a rugat sa te muti inapoi??
copilul trebuie sa fie acum prioritatea ta, se zice: cum esti in timpul sarcinii asa o sa fie si copilul, n-are rost sa traumatizezi o fiinta nevinovata din cauza unui ... spune-i cum vrei tu.
ai parte de 9 LUNI MIRACULOASE, traieste-le la maxiumum, bucura-te de ceea ce ti-a fost dat.

Iti doresc sa ai parte numai de ganduri si zile fericite!
Oana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns SIMONABB spune:

Indiferent ca baiatului aluia ii va veni sau nu mintea la cap e limpede ca trebuie sa fii capabila sa te descurci si fara el. Eu, sa fiu in locul tau as apela la mama ta, indiferent cit de mult ar durea-o. Tu esti intr-o perioada in care ai nevoie in primul rind de mincare, ceva medicamente si vitamine specifice femeilor insarcinate, un consult medical o data pe luna si incet incet tre' sa incepi sa cumperi pt bb haine, scutece etc. Apoi eventual si de liniste si odihna.
Ce meserie ai ? si ce lucrezi acum ?

http://community.webshots.com/user/simonabb

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana-oana spune:

By the way, sunt de acord cu familiile necasatorite care au un copii, pt care o bucata de hartie la primarie nu conteaza, care traiesc fericiti pana la adanci batraneti asa...
dar aici nu e cazu'... el nu vrea sa se marite din alte cauze..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns craciunitza spune:

Draga lorellay,
Din punctul meu de vedere nu faptul ca el refuza casatoria cu tine este o problema ci faptul ca este egoist si imatur. Spui ca pe fosta sotie o iubeste si acum, inteleg ca a iubit-o foarte mult si totusi i-a gresit intr-un fel care a dus la despartirea lor. Probabil asa este el, nu e vina ta. Esti sigura ca vrei un astfel de sot?
Inteleg ca are retineri sa te prezinte parintilor, dar de ce amintesti problema banilor, nu te ajuta? Nu merge cu tine la medic, nu te intreaba ce ai nevoie?
In locul tau, eu m-as duce sa-i cunosc parintii, i-as spune si lui, nu ca o amenintare ci ca un fapt normal de viata, tu nu ai facut nimic rusinos, m-as duce sa-i cunosc, zambind si cu fruntea sus. Plansul si nervii nu te ajuta in situatia asta si lui ii pot da sentimentul ca-l santajezi. Poarta-te normal, fii sincera si deschisa, nu-ti fa ganduri negre pentru ca nu este o tragedie. Stiu ca acum esti trista si furioasa si ca te simti nedreptatita dar tu trebuie sa vezi interesul copilului, asta inseamna sa fii calma si sa te gandesti cum poti asigura copilului un climat de viata normal.
Intre iubit si copil tu trebuie sa aperi interesele copilului. Si nu te priva de bucuria acestei sarcini, crede-ma ca este o perioada minunata. Sper sa-ti fie bine!


Nu certati copiii cand viseaza!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irin spune:

imi pare foarte rau pentru ce ti se intampla. nu are rost sa analizezi acum ce s-a intamplat si ce ai gresit pana acum, este cazul sa te gandesti foarte serios la copilul tau. daca e sa analizam asta, parerea mea e ca ai gresit cand ai acceptat aceasta relatie. iarta-ma daca sunt dura, dar incerc sa ma pun in locul tau. am aceeasi varsta cu tine si mi-ar fi foarte greu sa ma descurc cu un bebelus. totusi, daca ar veni inainte sa am viata pusa in ordine, m-as baza numai pe mine si pe cei care ma iubesc cu adevarat. adica parintii. mama ta poate o sa fie distrusa cand va afla, dar gandeste-te ca UN COPIL nu e o nenorocire. ar fi distrusa daca te-ar pierde. asa, va avea doi copii.. nu mai plange de una singura. e groaznic si nu face bine copilului tau. ai fost la medic? ai facut analize? trebuie sa iei, cum spun fetele, care stiu mai bine, o gramada de vitamine si suplimente. gandeste-te ce frumos va zambi bebelusul tau. si dupa ce el se va naste, sanatos, vei reusi, cu si pentru el, sa te pui pe picioare..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anda141 spune:

Lorelay, imi pare tare rau ca se intampla asa... acum cand ai atata nevoie de sprijin... Asa cum au spus si fetele, sunt de acord ca acel barbat nu e barbat! Iar relatia voastra lasa de dorit, daca zici ca el inca tine la fosta si se vede clar din atitudinea lui ca spera sa se impace cu ea, asa ca nu mai spera la el. Eu zic sa pui piciorul in prag...ori cu tine ori cu ea. Cum adica sa nu se casatoreasca cu tine pana nu se casatoreste ea? Mie nu imi suna bine, lamuriti lucrurile , asat ca sa stii clar ce ai de facut de acum incolo,nu are rost sa plangi singura ca nu rezolvi nimic. Du-te la el si discutati serios viitorul vostru. Chiar sunt curioasa ce-ati hotarat si ce spune si el. Nu mai amana, mergi acum, ca daca tot amani te consumi tu si nu-i face bine lui bebe.
Hai discutati si sa auzim de bine. Iar daca tot te amana, eu zic sa-l lasi in pace. Te pup si iti doresc numai bine , sanatate si fericire!!!


Monica si ALBERT EDUARD
(19 ianuarie 2004 )
Album Albert

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Danelutza spune:

Imi pare rau ca treci printr-o astfel de situatzie, dar cred ca cel mai bine ar fi sa vorbesti cu mama ta, chiar daca va suferi va fi mereu alaturi de tine. Gindeste-te ca Dumnezeu itzi face un dar pe care multe femei si l-ar dori.
Fii tare si gindeste-te cit mai mult la luna februarie.
Mult noroc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vioviju spune:

Draga Larellay,

Iti spun si eu, pe scurt, povestea mea, ca sa vezi ca se poate reusi si asa.
Cand am ramas insarcinata, iubitul meu, cu care implineam 6 ani impreuna, a spun ca el nu isi poate asuma responsabilitatea. Eu nici nu ma gandeam sa fac avort, nici el nu a insistat pt ca stia ca nu are sanse. Si ne-am despartit.
Am avut o sarcina f grea. De la inceput am avut dureri si din luna a treia am intrat in spital unde am stat, cu mici intreruperi, pana am nascut. Nu aveam voie sa cobor din pat nici sa ma duc la toaleta. Nu ma puteam misca si aveam dureri groaznice.
In luna a 5-a, inchipuie-ti, copilul era deja mare, am avut o criza f puternica: contractii, membrane fisurate, am pierdut lichid. Doctorul meu era plecat si cel cu care ramasesem mi-a spus ca pana dimineata o sa avortez. Am spus: Cine, eu? Cred ca glumiti!

Nu am varsat nici o lacrima, nici atunci, nici toata sarcina, nu m-am enervat nu m-am plans. Vorbeam cu Luca (pe atunci nu stian ca asa o sa-l cheme) si il rugam sa mai reziste putin, sa lupte sa mai stea in burtica la mama pt ca era prea mic.

Si acum il iubesc enorm pe tatal lui, dar in timpul sarcinii nu mi-am permis sa ma gandesc ce rau e ca nu e langa mine. M-am concentrat asupra copilului. Acum am un baiat minunat: sunt fericita ca sunt mama si f trista ca barbatul pe care il iubesc nu e langa mine.

Acum imi permit sa plang, dar nu o mai fac pt ca sunt destul de puternica.

Ai grija de tine si de copilul tau. Orice suparare de a ta ii face rau. Vorbeste cu el, mangaie-l, linisteste-l si ai sa vezi ca si el iti trimite semnale de curaj.

Am uitat sa-ti spun: de la serviciu nu au vrut sa imi treaca in cartea de munca salariu ca sa am si eu cele necesare. Cat am fost insarcinata si cateva luni dupa (pana mi-am gasit alt serviciu) am fost platita cu 1,5 milioane. Prietenele mele imi aduceau de mancare. Am imprumutat bani de la tot cunoscutii pt ca medicamentele ma costau cateva milioane pe luna si fara ele as fi pierdut copilul imediat. Inchipuie-ti cate umilinte. Dar toate astea nu au mai insemnat nimic cand auzeam pe culoarele maternitatii: al cui e copilul ala frumos - al Violetei! (deja ma stia tot spitalul dupa 6 luni petrecute acolo)

Mult, mult, curaj!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Maruta spune:

Violeta - mare curaj si mult noroc ai avut ... iti doresc multa fericire ...

Stiti eu nu inteleg un lucru ... in ziua de azi un barbat daca nu vrea sa aibe copii ... nu are ... simplu ... cine nu foloseste mijloace de contraceptie trebuie sa suporte consecintele ... din pacate lucrurile nu merg asa ...

Lorellay - din ce povestesti pari a fi o persoana minunata ... asa ca sincera sa fiu nu stiu daca merita sa-ti legi viata alaturi de un tip care spune "... ca nu se poate casatori cu mine pana ce nu ea bine, adica sa fie cu cineva sau poate chiar sa se casatoreasaca." pai de ce n-o "adopta" si termina cu toata povestea ... stii e cusuta cu ata alba ... daca ii pasa atat de ea erau si in ziua de azi impreuna si nu ajungea sa faca copii cu tine ... deci am eu impresia ca tipului nu-i prea arde de "angajamente" ... pacat ...

Sfatul meu e ca si al celorlalte fete ... vorbeste cu mama ta, fi diplomata si explica-i ca cel mai important lucru e sa fiti voi sanatosi ... bine ca poti face copii ... unele dintre noi ne chinuim si nimic ...

Iti doresc numai bine tie si puiutului tau din burticuta ... tinem legatura ...



" Cind trupul iti patimeste alearga la doctor, iar cind sufletul iti patimeste cheama un prieten, caci dulcele glas al prietenii este cel mai bun leac al durerii."
I. Golescu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aissa spune:

Si eu, ca majoritatea de altfel, iti recomand sa vorbesti cu mama ta. Acolo vei avea liniste si tot ce ai nevoie. Tipul cu care esti nu imi inspira incredere. Da impresia ca nu-si poate lua angajamente fata de tine pana nu e sigur ca nu mai are nici o sansa cu fosta. Cred ca spera sa se impace cu ea. Mi se par absurzi si parintii lui care stiu ca esti insarcinata si nu le pasa de tine; ar trebui ca ei sa ii spuna prietenului tau ca trebuie sa aiba grija de tine si sa ceara sa te cunoasca. Ce parinti sunt ei, nu se bucura ca vor fi bunici?

Mergi la inceput