M-am hotarat.....adoptie(partea a treia)

liliana csaki spune:

Bravo Claudia, ai mai facut un pas si nici n-a fost asa greu.
Am si eu doua mici observatii de facut la ce ti-a zis sau ai inteles. Dupa cele 45+30 zile, copilul devine adoptabil fara a mai ajunge in instanta. In declaratia pe care-o da la cel putin 45 zile de la nastere, ea spune ca e de acord ca(,)copilul sa fie trecut pe lista CRA pt. a putea fi adoptat de orice familie considerata apta.
Dupa terminarea incredintarii, din momentul in care dosarul ajunge la instanta nu dureaza deloc 3-4 luni, la primul termen se pronunta, cu conditia sa fie toate actele la dosar. Asadar, intre momentul depunerii dosarului la instanta si hotarare pot trece 2-3 sapt. functie de cat de lungi sunt termenele.
Si sa stii ca si in perioada de 45+30 zile, poti avea copilul acasa in plasament de urgenta cu suspendarea drepturilor parintesti si asta-nseamna fara vizite. Oricum, foarte sincer, nu cred ca am auzit de vreuna care sa se razgandeasca in intervalul asta si sa vrea copilul acasa, daca-au dat deja declaratia si-au luat o grija.
Asa e, legea prevede obligativitatea din partea parintilor de a aduce la cunostinta copilului faptul ca este adoptat atunci cand conditiile o permit, fara sa stabileasca clar cand e acest moment si fara sanctiuni. Asa ca daca nu-i spui nu te-mpusca nimeni si desi eu sunt pt, cred ca fiecare face cum crede ca e mai bine.Oricum rapoartele post adoptie se intind doar pe parcursul a doi ani.
Apropos, fetele din Romania, ati vazut aseara la stiri, povestea cu cei care aa adoptat o fetita pe la 3 ani, are 12 acum si o bat ca pe un animal cu ce le cade in mana? Cred ca daca-as putea i-as strivi sub talpa ca pe niste gandaci.
Acum, hai Aissa, tinem pumnii in continuare. Ce-o fi cu Mimsi ca nu mai zice nimic.
va pup,

http://community.webshots.com/user/lilianacsaki

steliana04 spune:

Fetelor, eu locuiesc in chirie, ap. de serviciu cu 2 cam. Credeti ca daca nu am locuinta in proprietate, nu voi fi atestata pt. adoptie. Cu drag. S.

liliana csaki spune:

Steliana, asta nu-i un impediment, poti avea si locuinta cu chirie.

http://community.webshots.com/user/lilianacsaki

Anca Wish spune:

Claudia..ma bucur tare mult pentru voi. sunteti pe drumul cel bun.
Poate ma ajuta Dumnezeu si va ajung din urma.
Mie imi trebuie multa diplomatie acum. Cu toate ca asa imi vine sa-l bat la cap.
Offff...Am citit ce mi-ai scris si va multumesc. Am vazut ca la toate vi s-au oferit circumstantze care v-au ajutat.
Poate intr-o zi si se va oferi si mie una. Doamne ajuta. Ma rog pentru asta.

Zambeste ...maine poate fi mai rau!
anca...poate intr-o zi

aissa spune:

Si eu am o colega (care va fi nasa bb-ului) care ma zapaceste in fiecare zi, sa ii spun cand sa isi faca rochia, si ea e cea care a planificat botezul in noiembrie. Dar tot ea e cea care mi-a bagat un ghimpe cand m-a intrebat daca se poate sa nu primesti atestatul Asa ca va intreb si eu: care credeti ca sunt eventuale motive pentru care ti-ar respinge cererea. D.p.d.v. material, cred ca toti care luam astfel de decizii avem unde pune capul, chiar daca nu in lux nemaipomenit. Eu nu am masina, dar nu cred ca asta e o conditie. Testul psihologic e banuiesc de trecut usor de persoane normale si responsabile, altceva ce ar putea sa apara? Eu, oricum, am un test de 480 intrebari pe care vreau sa il fac in weekend, colega de care va spuneam e studenta la psihologie si are tot felul de teste si grile pt.interpretare. Vreau sa vad cam cum sunt intrebarile, sa imi fac o idee.
Despre a-i spune sau nu copilului, cred ca fiecare are indoieli, dar mi-e teama ca daca nu ii spui si afla din alta parte ar putea suferi. Sunt destule persoane care stiu si care pot scapa cate ceva si atunci ar fi mai aiurea...

Aspiranta la statutul de mamica!

claudia_a spune:

Liliana...interesant ce zici tu! Numai ca nu inteleg cine ia decizia de plasament de urgenta cu suspendarea vizitelor in cazul unui copil nou nascut? care sunt criteriile...legal este asa??? cum se face?!

In ce priveste decizia de a-i spune ...noi suntem pentru...cand vom considera ca este timpul necesar si desigur cu niste pregatiri dinainte vom reusi si va iesi bine...decat sa afle de la altii si sa sufere sumplit, sa fie un soc pentru el...e mai sincer sa-i spunem noi!!!
Am incercat sa caut subiectul unde ai descris tu Liliana cum i-ai zis Lauricii tale...da nu-l gasesc... As vrea sa-l citesc...

Claudia in curand mamica, nerabdatoare!

steliana04 spune:

Si eu am cautat mult subiectul respectiv si nu l-am gasit. Mi-ati luat o piatra de pe inima pt. problema locuintei. Oricum va trebui sa-mi rezolv cumva aceasta problena, nu pot ramane vestic chiriasa.

claudia_a spune:

Anca draga…nu dispera…va veni si timpul lui! Trebuie sa disece putin problema…iar tu sa fii diplomata si sa-I strecori subtil zilnic despre ce mai scriem noi pe forum…va intelege singur ca asta este una dintre solutii si cu nimic nu va va impiedeca sa incercati in continuare pentru bebe 2!!
Eu sunt una dintre fetele cele mai fericite…asa cum am mai zis ne pregateam de FIV… dupa 4 ani de incercari esuate si tot felul de interventii si tratamente…nu s-a vrut si pace!!! Am avut acum o luna niste probleme cu imprumutul de la banca (ca de FIV-ul costa si noi nu aveam banii aia…decat sa ne inglodam in datorii timp de 5 ani si cu rata la banca cat salariul meu), orisum eram hotarati sa o facem pana au inceput sa ne puna bete in roate…ca azi ne da mai mult ca maine revin si iar scad imprumutul…pana intr-o zi cand sotul meu mi-a zis clar ca el nu vede asa solutia fericirii noastre…noua ne trebuie un bebe sa fim fericiti nu datorii si suflete terminate de suferinta!! A fost picatura care mi-a umplut sufletul…l-am intrebat de zeci de ori daca este sigur?! De sute de ori mi-a raspuns ca da!!! El asa va fi fericit…nu platind rate la banca si venind acasa si gasindu-ma pe mine nefericita!!! Asta imi zicea el…mie nu-mi venea sa cred…plus ca nu voia sa ma vada trecand prin durere mai ales ca nimeni nu-mi garanta ca voi pastra sarcina pana la capat!!! Eu oricum am niste dereglari foarte mari…stimularile pe care le-am facut mi-au adus zeci de kg in plus…deci parerea lui a fost ca vrea sa ma vada sanatoasa langa el si nu bolnava si fara bebe!
Asa ca va dati seama ca totul a pornit de la el…este un om extraordinar care s-a gandit mai intai la mine si apoi la el…si oricum dorinta mare era si a lui de a avea un bebe…nciciodata nu ii va trece prin minte ca nu este din sangele lui…dar oare mai conteaza??? Cu ce suntem noi mai presus de altii???
Apoi in aceeasi seara am chemat un prieten preot la noi…el abia astepta …mai ales ca de mult timp ne spusese de varianta adoptiei…si tunci ne-a intarit convingerea ca asta trebuie sa facem!!
A doua zi am fost la DPC si iata-ma acum aici in stadiul asta!! De atunci suntem de mii de ori mai fericiti si mai linistiti…se cunoaste, se simte si se vede pe fetele noastre!! E minunata senzatia ca vei mama si ca vei fi tatic atat de repede…nimic nu mai conteaza…nici FIV, nici tratamente, nici imprumuturi…nimic…numai noi si bebe!! Dar eu cred ca toate se intampla cand trebuie si cand Dumnezeu vede ca noi nu mai rezistam psihic si fizic…sunt convinsa de asta…trebuie SA SIMTI ca este momentul! Iar cand vine clipa aia te-ai eliberat de o mare povara si durere…e minunat! Abia astept…acuma ma lupt cu timpul…insa stiu ca voi uita si zilele astea cand voi avea fluturashul in brate!

Anca draga se va intampla si la voi…poate nu azi maine…insa ori natural sau asa ca noi, dar se va intampla…ideea este ca trebuie sa fii deschis la idee…ca degeaba vrei daca mintea zice nuuuu…cu putina munca vei reusi sa-I inoculezi si lui solutia asta…arata-I cat de fericiti suntem noi…cele ce am facut sau facem pasul asta…e imposibil ca o inima care s-a chinuit atat sa isi refuze fericirea!! Scoate la imprimanta mesajele noastre si da-le sa le citeasca…comunicarea este importanta…ii spui ce simti, ce te face impliita si e imposibil sa-ti refuze starea asta de implinire!! Dragostea face minuni!

Gata iar m-am lungit…dar fericirea mea ma face sa vorbesc mult…eram tare inactiva inainte de starea asta de bine!

Claudia in curand mamica, nerabdatoare!

irina_ina2000 spune:

Felicitari Caludia
si vezi ca nu a fost chiar greu pana acum iar mai departe totul va merge ca pana acum pentru ca inceputul este facut.Pe mai departe nu va pot dorii decat ca totul sa se intample cat mai repede si pe neasteptate cam cum a fost la noi.Cand a fost sa se intample totul ne-a luat prin surprindere. Ne-a sunat d-ra care se ocupa de dosar ca este un baiat , gasit intr-un bloc , parasit, tinut intr-un spital din judet pe care daca vrem putem sa-l vedem.Dupa acest telefon am stat amandoi si ne-am uitat unul la altul si nu stiam ce sa facem, era ajunul Craciunului si noi aveam planuit sa mergem la munte.Am zis ca mergem totusi sa-l vedem( cand am depus cererea pe lista de copii adoptabili nu erau deloc baieti , doar fetite de peste 3 ani).Asa a inceput totul la noi.Am mers a doua zi si l-am vazut, cat s-a putut in 20 de min.( eram cu masina de la Protectia Copilului-noi aveam masina prea veche pentru zapada care era afara) si sincer singurul lucru care l-am retinut era ca are ochii mari si negrii.Pe drum ne-a intrebat ce avem de gand sa facem, daca nu acceptam noi sa-l luam in plasament de urgenta trebuia luat intr-o casa de copii.Atunci am spus ca decat sa mai se plimbe prin multe locuri il luam noi acasa .Au urmat 2 zile de alergatura dupa diferite acte dar am reusit sa intram in ultima comisie( 23.12.2002), sa obtinem plasamentul de urgenta si sa-l aducem acasa.Singurele lucruri care apucasem sa le luam pentru el au fost ceva hainute si cam atat.Cand am ajuns acasa cu el ( noroc de mama mea care a ajuns la 20 de minute dupa noi) am inceput sa constatam ca nu este inca asamblat patutul( il primisem de la niste prieteni), ca nu stim exact ce si cum mananca si ca nu prea avem din ce sa preparam mancare pentru el.Era ora 16.00 si a doua zi urmau sa se inchida magazinele pentru 2 zile de sarbatori.Asa ca am lasat proaspata bunica cu el si noi am inceput sa alergam dupa cumparaturi.Am reusit intr-un sfarsit sa terminam cu toate si sa ne gandim ca vine Craciunul.Pe 24 noaptea faceam Bradul care era de mult cumparat si sa intampinam cu cel mic Craciunul.Au inceput vizitele de sarbatori si toti se mirau de pasul care l-am facut( nu a banuit nimeni intentia noastra mai ales ca nu am sperat ca se va intampla asa de repede)si pe noi ne-a luat vartejul evenimentelor.Dupa vrea cateva zile insa ne intreaba mama : totul e bine si frumos dar voi nu ii puneti vreun nume pentru ca noi spuneam vezi ce face cel mic, plange bebe, si tot asa.Nu ne placea numele din certifcat si nu il strigam deloc pe nume.Asa ne-am trezit noi ca nu ne hotarasem ce nume sa-i dam si cum il va chema-de fapt cred ca atunci ne-am dat seama ca suntem parinti si ca e minunat.Am hotarat sa fie Alexandru si atat ( chiar daca ne-a dat bataie multa de cap acesta preschimbare de prenume - dar nu regretam).Am avut probleme si la botez pentru ca nu ne acceptau sa ii faca botezul pe un alt nume decat cel din certificat dar am rezolvat si asta.Acum suntem 3 , am invatat intre timp sa fim parinti so totul e minunat.Asta va doresc la toate care sunteti deja in devenire mamici si sa stiti ca multe se schimba in bine .
PS.Aissa nu iti fa probleme de examenul psihologic pentru ca eu eram dupa cateva nopti de nesomn si tot am reusit sa il fac se pare corespunzator( chiar daca imi pica capul pe masa atunci) .
Week end placut la toata lumea si fie ca toate fetele care ati luat acesta decizie sa aveti sansa ca de sarbatori sa fiti MAMICI.

mimsi spune:

quote:

---

Originally posted by liliana csaki

Ce-o fi cu Mimsi ca nu mai zice nimic.
va pup,

http://community.webshots.com/user/lilianacsaki

---

Chiar daca n-am mai zis nimic va citesc in fiecare zi cu sufletul la gura, ma bucur pentru fiecare pas pe care l-ati facut si ma gandesc ca poate in curand am sa parcurg si eu etapele. La noi e pb. cu apartamentul, socrii mei sunt in vacanta, o sa vedem cum abordam pb. cand se intorc. Nu se pune pb ca nu ar fi de acord, dar din momentul in care le spunem si pana se obisnuiesc cu ideea va trece un pic de timp. Si noi inca nu am avut cum sa le spunem, ca nu este un lucru sa-l spui prin telefon. asa ca pana la testul psihologic de la DPC o sa mai fie consilierea psihologica pt. soacra.