Jurnal de emigrare
Raspunsuri - Pagina 2
Oana_B spune:
Are si o denumire chestia asta: cultural shock
Gugaleala pe net da multe informatii despre socul cultural.
Eu nu stiu de prima etapa, n-am avut timp s-o constientizez din cauza avalansei de informatii si de oameni cu care trebuia sa "deal-ui"
A doua a fost cea mai lunga si cea mai urata, numa' sotamiu bietu' stie cate a patimit.
Cred ca ma aflu in a treia acum.
Toti in jur mi-au spus ca simtul de firesc pe care il aveam in Ro se capata in ani (unii niciodata) deci sa am rabdare.
Oana_B
b4delia spune:
Nico, interesant subiectul.
Eu am trecut prin toate etapele. A doua etapa foarte grea. A durat vreo doi ani buni. Dor de casa, de prieteni, de viata sociala..etc. Am petrecut mult timp planuind sa ne intoarcem inapoi. A dat bunul Dumnezeu sa nu avem bani sa ne intoarcem ca altfel eram inapoi in primul an! Acum ma bucur pe deplin de etapa a 4-a. Asa-s de comoda de nu-mi mai arde sa ma mai intorc nici macar pentru un weekend in Romania. Am fost doar o data inapoi si mi-a fost de ajuns. Viata s-a schimbat radical, prietenii nu mai sunt aceeasi sau au plecat si ei din tara. Mi-au ramas doar amintirile de neuitat din copilarie. Oh Doamne, ce frumos a fost odata!
Bafta si curaj la cei care se afla prin primele etape!
samila spune:
La mine a fost cam asa. Ne-am casatorit si dupa cateva zile sotul meu a plecat in Germania avand un greencard de 5 ani.La cateva luni am aterizat si eu in Hamburg. Mi-a placut din primul moment. Faza 1 a tinut mult, din faza 1 am trecut in faza 3 asta si pentru ca veneam destul de des in Romania.
Dupa experienta Germania am trecut la experienta USA unde sunt in prima faza.:-)
Cea ce stiu din experienta mea este ca oriunde te-ai duce la inceput este mai greu. Dupa ce intri in sistem depinde de fiecare ce vrea sa vada si ce cauta sa atinga.Si ca orice om am zile bune si zile rele.
Sanca spune:
Eu am trecut prin toate etapele. Sant aici de 14 ani de zile si sant in etapa a 5 a = stau in roller-coaster tot timp, cand sant sus si e totul bine si frumos, cand sant undeva la "bottom" cand mi-as dori sa fiu intre prietenii din Romania.
America e o tara complexa cu multe de oferit, dar cand e vorba de prieteni, ii gasesti rar. Imi lipsesc prietenii care sa-mi bata la usa neivitati si sa stam la un pahar de vorba pana la miezul noptii. Imi lipsesc prietenii pe care-i pot primii si cand e casa cu fundul in sus, fara sa-mi fac probleme si sa ma simt criticata. Imi lipsesc glumele si sarcrasmul romanesc, cand razi cu lacrimi dintr-o nimica toata.
b4delia spune:
Sanca - Fa-ti mai multi prieteni americani. Sa vezi cum iti vin neinvitati, iti deschid frigiderul si maninca ce ai prin camara. 
Lor nu le pasa cum arati tu sau cum iti arata casa. Romanii sint prea birfitori, critici, si invidiosi.
Te inteleg de dorul prietenilor de odinioara. Mi-e dor si mie de viata sociala care am avut-o odata in Romania, dar incerc sa nu ma gindesc prea mult la ce a fost ci la ce este acum.
Se zice ca odata ce ai trecut oceanul nu-ti mai place nici Romania si nici America. Fiindca ai vazut ambele parti, le vrei pe ce-i mai bun de la amindoua. Mergi in Romania, vrei sa vi cit mai repede inapoi. Ajungi inapoi in America si mori de dorul Romaniei. 
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by b4delia
Mergi in Romania, vrei sa vi cit mai repede inapoi. Ajungi inapoi in America si mori de dorul Romaniei.
Asa simt si eu, desi sunt de 1 an si ceva in Romania, si am fost ocupata si copelsita de David, aici nu fac decat plimbari in parc, iesiri la munte, intalniri cu prietenii, iar in UK e munca mea, unde ajungeam noaptea acasa, obosita si stresata...ma chinuie dorul si de UK...
Asa cred ca suntem noi, oamenii...mereu nemultumiti...mereu in cautare de alceva...mereu bombanitori...
Sinzi si DAvid
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
nikomiko spune:
Sinzi_ana, tu ai migrat din UK in Ro?
Sa va povestesc ceva interesant. Prietenul unei prietene s-a intors in Ro dupa vreo 3 luni de stat in Franta. Si o intreb pe prietena mea, cum i se pare lui in Romania. Si raspunsul ei a fost "urat, toate intunecate, sterse... cum cred ca ti se par si tie cand vii acasa".
Hmmm... cred ca departarea face defectele muuuuult mai mici 
.
Cand am fost ultima data acasa, si am trecut pe drumul care il faceam eu zilnic catre lucru, si am vazut gropile alea in care ma tot implantam eu cu bicicleta, numai ca acum mare parte erau astupate... nici nu va pot spune ce bine a fost...
Numai ca daca stam mai mult si avem de umblat pe la birouri dupa acte sau mai stiu eu ce... deja incep sa vad tot felul de "sumbritati" si atunci ma gandesc ca poate totusi e mai bine aici.
Dar eu cred ca inca sunt in faza 2, desi cateodata cred ca poate simt ceva "miros" de 3 .
_
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi
nikomiko spune:
Am citit tot aici pe forum la un subiect (nu mai stiu cum il cheama, si e putin cam greu sa ma apuc sa citesc tot ca sa-l gasesc iar) despre o pereche din USA sau Canada (nici macar asta nu mai stiu sigur), care s-a hotarat sa se intoarca in Ro pt. a mai fi alaturi de parinti cat mai sunt inca in viata.
Ce cred eu e ca profesional, la un momentdat, lucrurile se aranjeaza. Odata ce e trecuta bariera limbii, lucrurile devin tot mai usoare.
O bariera mai mare pe care o vad eu, e asta cu oamenii apropiati. Adica daca te poti obisnui sa te multumesti cu telefoane si vizite mai rarute acasa, atunci totul e ok. Daca asta te dernjeaza, atunci o sa devina tot mai obsedant si dorul o sa fie si mai mare.
_
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi
www.unet.univie.ac.at/~a0307778