O oaza de verdeata si de liniste: Horezu

Chiar daca stiu ca multi dintre noi au planificat deja concediul pe anul acesta, m-am gandit sa va impartasesc din experienta mea de concediu din aceasta vara.

Planuiam concediul acesta din mai. Imi doream sa vizitez o parte de tara in care nu mai fusesem niciodata si sa-mi petrec concediul intr-o oaza de liniste si aer curat de munte. Cautand pe internet diferite posibilitati de agroturism, am gasit mai multe oferte care mai de care mai tentante. In cele din urma am gasit o pensiune la Horezu. Ceea ce m-a incantat imediat a fost multitudinea de posibilitati pe care ti le ofera zona: paduri prin care sa te pierzi intr-o zi calda de vara, manastiri in care sa te reculegi, pesteri, traditii populare.

M-am hotarat imediat: anul acesta mergem la Horezu. Rezervarea atat la pensiune cat si la autocarul care trebuia sa ne duca acolo, trebuiau facute din timp.

Pe 2 august la 8.30 am pornit din Bucuresti. Dupa un drum de 4 ore, in care am avut ocazia sa vad din fuga autocarului o parte din Pitesti si din Ramnicu Valcea, am ajuns la Horezu. Un oras mic, care la prima vedere parea circulat si agitat. Dar era doar o parere. Ajunsi la pensiune parca am intrat intr-o cu totul alta lume: casute cu niste gradini care mai de care mai frumoase si mai pline de flori, ciripit vesel de pasari, cotcodacit de gaini, si un miros natural de...vaci. Care miros insa, mie personal imi place mult mai mult decat mirosul de gaz care ne sufocase in Bucuresti. Pensiunea propriu-zisa avea o gradina pe care intr-o saptamana de sedere acolo, n-am reusit sa o vedem toata, ce-i drept mai mult din jena. Pai cine se aventura prin lanul de porumb din gradina ca sa ajunga la rau? Ca era porumbul mai inalt ca noi. De prima oara ne-am dat seama ca ajunsesem la casa unor gospodari: florile care mai de care mai mari si mai frumoase, niste tufe de trandafiri cu miros imbatator si cu niste culori care te faceau sa nu te mai poti dezlipi de langa ei, craite, carciumarese, ochiul-boului, nalbe, dalii, petunii, Sporul Casei, Glosinia si cate si mai cate flori care te imbiau la visare. In gradina rintre flori, chioscul! "Aici sper ca vom manca", m-am gandit eu. Langa chiosc, un leagan si un balansoar pentru copii. Oare? Vazand ca ma uit cu jind si nostalgie la ele, gazda mi-a spus: "Nu va faceti griji, sunt si pentru adulti, sunt rezistente" Uraaaa! Nici una nici doua, gazda ne invita in chiosc si incepe sa ne povesteasca ce avem de vizitat. Programul se dovedeste a fi incarcat si incep sa ma intreb daca 7 zile vor fi de ajuns ca sa vedem tot ce ne insira nenea Costel. Dupa ce despachetam si ne instalam in camera (o camera superba, spatioasa cu televizor si in care mirosea a lemn de brad), mergem la masa. Pe masa din chiosc deja abureste dintr-un castron de supa din portelan o supa cu taitei de casa de un galben auriu si in care plutesc generos morcovi, bineinteles taiteii si bucatele de pui. Tacamurile sunt atat de stralucitoare de parca ar avea beculete iar castronasele de supa si farfuriile de portelan sunt atat de curate incat te poti oglindi in ele. Doamna ne intreaba daca ne place. Noi abia apucam sa raspundem pentru ca nu mai prididim cu mancatul. Nu apucam sa terminam supa si pe un platou ornat ca la restaurant ni se aduc ardei umpluti cu smantana din belsug. Ne lasa gura apa asa ca ne grabim sa terminam supa ca sa gustam minunatiile de ardei asezati pe culori pe platou: verzi, galbui, rosii. Desertul soseste si el instantaneu: inghetata facuta in casa ornata cu nuci si cirese din dulceata facuta tot in casa.

"Miauuuu" Dintr-o data ne oprim din mancat si tragem cu urechea. Parca am auzit o pisica. Uitandu-ne sub masa vedem un pui de pisica alb cu negru, superb si cu ochii verzi. Doamna rade si ne zice: "el e Mihaita, asa l-au botezat copiii care au mai venit pe-aici. Dar nu-l luati in seama, ca el primeste mancare separat" Totusi cum sa nu te induri de asa un ghemotoc dulce?
In fine, terminam masa si cu greu urcam scarile pana in camera noastra. Acum nu mai trebuie decat sa tragem un pui bun de somn.

Dupa-amiaza ne hotaram sa vizitam orasul. Turul orasului nu dureaza mult, vreo 10-20 de minute. Totusi noi nu ne mai saturam privind. In mod cert oamenii de aici adora florile. Nu exista casuta, gospodarie sau balcon de bloc care sa nu aiba macar un ghiveci cu flori.

In centru, o biserica veche si cu picturi tare frumoase ne duce cu gandul la manastirile pe care le vom vizita a doua zi.

Magazinul cu obiecte de arta populara e alaturi si e chiar vis-a-vis de autogara unde am sosit la pranz. Abia acum am inteles de ce mi se parea orasul agitat: atat magazinul cat si autogara sunt de-o parte si de alta a soselei judetene. Magazinul e inchis dar in vitrina pot fi admirate farfurii si vase cu motive traditionale tipice pentru zona Valcea: cocosul de Hurez, copacul vietii, spicul de grau, etc.

Ne intoarcem acasa, a doua zi era o zi lunga, sau cel putin asa ni se parea noua.

Dupa cina, jucam Remy in chiosc. Aerul e curat si miroase a lemn ars din vecini. Doamne, ce ne mai place mirosul. Respiram adanc, aveam nevoie de asa un aer. Soarele dispare incet-incet iar norii de pe cer devin treptat roz, apoi lila si mov. Din chiosc se vad dealurile de un verde inchis din capatul celalalt al orasului. "Maine trebuie sa ajungem acolo", zice Cristi, iar eu dau din cap. De incantare, parca nici nu mai am cuvinte.

A doua zi, reusim sa ne trezim destul de devreme. Avem in plan Manastirea Dintr-un Lemn, Manastirea Surpatele, Baile Govora si Manastirea Bistrita. Pe la 9.30 pornim la drum. Manastirea Dintr-un Lemn e prima pe lista. Intram pe o alee marginita de salcii, apoi intram in curtea Manastirii. Acolo sunt chiliile maicutelor, albe si stralucitoare, pline cu flori, care mai de care mai uriase si mai frumoase. In mijlocul curtii o cruce de piatra ma duce cu gandul la crucile care se puneau pe timpuri la rascruce de drumuri. Trecem printr-un gang boltit unde se afla Monumentul Marinarilor si Aviatorilor. Acolo se afla o carma, un colac de salvare si o aripa de avion, precum si o placa comemorativa. De la maicute aflam ca acolo e loc de reculegere in memoria eroilor marinari si aviatori.
Dincolo de gang ajungem in sfarsit la biserica propriu-zisa, inconjurata de chilii si de niste hortensii demne de Cartea Recordurilor. Pictura bisericii a fost renovata de curand asa ca ne putem bucura din plin de aceste splendori. Dupa reculegere si dupa ce am aprins niste lumanari, vizitam camera cu obiecte bisericesti: cronici ale manastirii, straie preotesti vechi cusute cu fir de aur si argint, dar si piese din costumele populare specifice zonei, un set de vase din portelan pictate superb si care a reprezentat candva vesela din care mancau maicutele, etc

Ne despartim cu greu de manastire dupa ce cumparam o iconita superba si o sticluta de mir.

Ajunsi la Manastirea Surpatele, admiram intai peisajul: Manastirea se afla pe un deal de unde poti admira mai bine celelalte dealuri care o inconjoara. In partea stanga, incepe padurea chiar la marginea gradinii manastirii. Manastirea este extrem de mica, la fel si gradina. De altfel cred ca Manastirea Surpatele e singura din zona care nu are posibilitati de cazare pentru turisti. De la intrare ne lasa muti de admiratie altarul, lucrat cu maiestrie si care pare a fi cel putin suflat cu aur. Si aici pictura a fost refacuta de curand.

Iesind din biserica admiram si aici multimea de flori, dupa care mergem mai departe spre Baile Govora. N-am mai fost acolo de cand eram copil si-mi doream sa vad in special parcul din centrul orasului. Parcul, nu prea mare, dar racoros, era o adevarata oaza de liniste. Baile fiind inchise pentru renovare, nu mai era nici pe departe agitatia pe care mi-o aminteam eu de cand eram copil.

Nu stam mult in Govora pentru ca ne ameninta o ploaie si hotaram s-o pornim spre Manastirea Bistrita. Pe masura ce inaintam mi se pare ca peisajul devine tot mai salbatic. Padurile de conifere lasa loc stancilor golase, unde pe ici pe colo zaresti smocuri razlete de iarba.

Ajunsi la manastire constatam ca atat Manastirea Dintr-un Lemn cat si Surpatele ar incapea foarte bine in curtea acesteia. Este o biserica mare si frumoasa, pare mult mai noua decat celelalte 2 manastiri. Inauntru biserica are un fond bleu cu alb, sugerand cerul pe care sunt pictate icoanele. Este minunata! O maicuta ne arata o icoana, care privita din stanga o reprezinta pe Maica Domnului, privita din centru pe Iisus, iar privita din dreapta, tot pe Iisus dar ion alta ipostaza. reversul icoanei este la fel. Din 3 unghiuri diferite vezi 3 icoane a 3 sfinti diferiti. In stanga se afla Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, care, ne spune maicuta, a fost un luptator impotriva iconoclastilor. Sub racla cu Moaste se afla un loc de rugaciune unde te poti ruga in special pentru sanatate. Maicuta ne-a povestit de cazul unei fetite bolnave de glaucom, care umblase pe la clinici din diferite tari si ajunsa la Manastire, prin rugaciuni, s-a vindecat. Iesind din biserica vrem sa vedem putin curtea bisericii, dar stropii mari de ploaie ne fac sa ne razgandim asa ca fugim repede la masina si pornim spre casa.

Dupa amiaza, dupa o masa copioasa si un somn bun pornim din nou prin oras. Ajungem la marginea orasului si la poalele dealului pe care ne propusesem sa-l vedem cu o seara inainte. Un raulet curge pe-acolo iar soarele e la apus: e o imagine idilica. E o liniste mormantala si e pustiu si parca o data cu intunericul peisajul devine straniu. De aici putem vedea dealul unde se afla pensiunea "noastra" iar in dreapta sunt muntii cu vrafurile golase. Intunericul ne face sa ne grabim spre casa. Pentru ziua urmatoare planuim o excursie pe jos...

A treia zi: astazi mergem la Maldaresti sa vizitam culele. Cristi nu s-a mai intalnit cu termenul de "cula" pana acum. ii explic ca o cula e o casa boiereasca, un conac dar ca o fortareata de aparare si ca astfel de case sunt specifice zonei Munteniei si Olteniei. Comuna Maldaresti se afla la doar 4 km de Horezu asa ca ne hotaram sa o luam pe jos. Dupa nici o ora ajungem la Complexul Muzeal. Vizitam mai intai Cula Greceanu, numita astfel dupa familia care a construit-o. Inauntru e racoare si e tare bine. Admiram niste picturi pe pereti cu membri ai familiei Greceanu. Picturile apartin de altfel chiar unei membre a familiei, Olga Greceanu, pictorita de biserici. Dupa ce admiram incaperea de refugiu, care are o trapa in tavan si o scara pe care cei care se refugiau in pod o trageau dupa aceea sus, ajungem in cerdacul casei. Acolo au fost sapate firide de tragere. Din cerdac se vede un peisaj minunat, dealuri, paduri iar in departare munti. Urmeaza cula Duca, construita aproape in acelasi stil, dar mai noua, iar apoi vizitam casa memoriala I. Gh. Duca. Inauntru, pe langa mobila de lux, un radio si un telefon, ultra moderne pe acele timpuri, ne fac sa zambim. Acum ar fi veritabile piese de colectie.

Am cam obosit, asa ca vizitam repede vechea biserica, dar doar pe dinafara, fiind inchisa, dupa care o pornim din nou spre Horezu.

Dupa-amiaza planuim excursiile de a doua zi: Manastirea si Pestera Polovragi, Cheile Oltetului si Pestera Muerilor.

In cea de-a patra zi, primul obiectiv e Manastirea Polovragi, care ne impresioneaza inca dinainte de a intra, printr-o poarta din lemn, asemanatoare celor din Maramures, sculptata superb.

Odata intrati inauntru vizitam intai curtea, apoi intram inauntru. Se pare ca cineva acolo sus chiar indrageste mult zona asta, pentru ca si aceasta manastire e proaspat renovata. Inutil sa mai spun ca totul e plin de flori si de o curatenie extraordinara. In curte, o maicuta in varsta rosteste cu glas tare o rugaciune, de fata cu un preot. Ne oprim si o ascultam pret de cateva minute dupa care intram pasind pe varfuri, pentru a nu o deranja, in biserica. Aprindem cateva lumanri si cumparam si de aici o iconita si o carticica de rugaciuni. Dupa ce vizitam capela de rugaciune a maicutelor, ne luam ramas bun de la manastire si o pornim sper Cheile Oltetului si spre Pestera Polovragi. ajunsi acolo aproape ca-mi dau lacrimile de dezamagire: pestera e inchisa din cauza unei pene de curent. Nu vizitasem pana atunci nici o pestera si tare imi mai doream! Ne multumim sa admiram frumusetile exterioare ale naturii: Cheile Oltetului. Stand pe poteca si privind versantul opus atat de apropiat ai impresia ca apa e undeva foarte aproape, asa ca tot cobori privirea si o tot cobori doar-doar oi da de apa. Cand colo, trebuie sa ma agat de un pom si sa ma uit cu grija muuuuult in jos, pana sa vad in sfarsit Oltetul. Peisajul este si aici uimitor: versantul unde ne aflam noi este complet golas, stanca e pur si simplu gaurita si sunt tot felul de firide si de pesteri mai mici. Versantul opus, care pare complet inaccesibil oamenilor, este plin de verdeata si de copaci. Totusi nu-mi pot lua gandul de la faptul ca n-am putut vedea pestera si cu o urma de dezamagire in suflet urc in masina care pormeste spre Pestera ia o pauzarilor. Ma rog in sinea mea sa nu fie si acolo pana de curent. In drum, o inscriptie mare si alba pe un deal ne anunta ca ne aflam in localitatea Baia de Fier. Ajunsi campingul de la Pestera Muerilor, trebuie sa urcam niste trepte pentru a ajunge la intrare. Avem noroc, turul pesterii incepe peste vreo 10 minute. In timp ce asteptam sa intram, ma gndesc cu nerabdare dar si cu teama la cum va fi inauntru. Mi-e putin frica de spatii inchise, dar incerc sa nu ma gandesc la teama asta. In fine intram. Chiar de la inceput ne saluta o stalactita micuta si cad intr-o admiratie profunda. Totusi pe masura ce inaintam,ma cuprinde din ce in ce mai mult teama, mai ales in portiunile in care trebuie sa mergem in pasul piticului. Cristi ma strange de mana si-mi sopteste neintrerupt ca n-are de ce sa-mi fie frica. Simt cum imi bate inima sa-mi sparga pieptul dar ma lupt in continuare si incerc sa nu ma gandesc. Formatiunile carstice sunt superbe, iar Domul Mic, Altarul, Amvonul, Domul Mare si Mos Craciun ma fac sa uit complet de teama. totusi parca simt o usurare cand vad lumina de zi, dar acum sunt sigura ca am scapat, macar partial de teama de spatii inchise. Victorioasa si la propriu si la figurat, ies din pestera si admir peisajul. Am iesit prin alta parte decat am intrat. In vale sa vad niste casute ca de jucarie si un parau care de sus are reflexii argintii. Nu apuc insa sa admir tot peisajul pentru ca incepe o ploaie torentiala care ne goneste pe toti la o terasa acoperita in asteptarea masinii. Pe drum ploaia se inteteste dar totusi putem admira zona. Tare e frumos!

Ajungem obositi acasa. Pentru a doua zi am planuit doar odihna.

In cea de-a 6-a zi vizitam Manastirea Horezu. Asezata pe un deal, de pe aleea care duce spre manastire poti admira padurile din zona, pajistea care se intinde sub noi si muntii ceva mai departe. La fel ca peste tot si aici e plin de flori. Biserica se restaureaza dar se poate vizita. Aici se afla mormantul in care ar fi trebuit sa fie inmormantat Constantin Brancoveanu. Si de aici am luat niste iconite amintire. Cred ca biserica restaurata va fi superba.
Dupa-amiaza, pe o ploaie torentiala mergem la o gospodarie condusi de gazda noastra. Acolo ni se arata cum se lucreaza vasele din ceramica, cum se lucreaza lutul la roata, ni se explica cum se decoreaza si ni se arata cuptorul in care se ard vasele. Cuptorul imi sugereaza un butoi urias pe varful caruia sunt puse cioburi de vase care incalzindu-se ard vasele si de sus. Nu ne pasa ca mirosim a fum din cap pana in picioare: am fost incantati de ceea ce am vazut.

Maine vom pleca, dar ramanem cu amintiri o viata. De altfel planuim sa ne intoarcem. Amandoi am recunoscut ca avem nevoie de aceasta oaza de liniste si de verdeata oricand, ata pentru organism cat mai ales pentru suflet!

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

geut spune:

Poti sa ne spui numele pensiunii?

anangel_lexi spune:

Geut, ti-am trimis un PM cu numele pensiunii si adresa de internet.

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

lorelei_19 spune:

Alexandra, esti o adevarata naratoare!
M-ai incantat cu povestirea ta si, chiar daca stau "la tzara", mi-e asha de dor mirosul de vaci si de lemn ars! Ai descris fantastic si iti multzumesc pentru minunatziile pe care le-am vazut cu ochii tai la Horezu.
Chiar ma gandesc serios la o viitoare vacanta acolo, la capatul lumii, in acea oaza- de verdeazta si liniste- cum frumos ai denumit-o tu.

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

"Daca dragoste nu e, nimic nu e".

Andrada spune:

Ah ce gura de aer conditionat am tras in piept!
Minunata vacantza ta. Supa aia cu gasluste m-a facut sa reconsider total agroturismul!!!
Alexandra da-mi si mie site-ul pensiunii pe internet asa sa ma bucur virtual,
Felicitari pentru poveste,

A

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele

anda141 spune:

Ai talent de scriitor sa stii!!!!

Monica si ALBERT EDUARD
(19 ianuarie 2004 )
http://community.webshots.com/user/monica1816

Rodica spune:

Foarte frumos! Ma bucur pentru voi!
As vrea si eu adresa pensiunii.
Multumesc

Arhistefy spune:

Excelenta povestirea (si vacanta)

Mi-a placut mult de tot


Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.

Cu drag,
Mihaela

anangel_lexi spune:

Multumesc mult pentru aprecieri. Ma bucur ca am reusit sa va gadil un pic simturile :))) Totusi nu recomand pensiunea celor care vor sa tina cura de slabire. Sau o recomand in cazul in care veniti cu mancarea la pachet. Eu, in incercarea mea de a slabi macar 2 kg am reusit sa mai pun 1 kg intr-o saptamana!:)

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

anangel_lexi spune:

Andrada si Rodica, v-am trimis un PM cu adresa de web a pensiunii.

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

Anina_n spune:

Foarte frumos ai povestit, Alexandra !

Nina, mami de Nina-Cristina (10.01.2002) www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> web

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm