Cum e cu parintii ramasi acasa in Romania?

M-am mutat in germania de aproape 5 ani – sotul meu a gasit aici de lucru si eu l-am urmat. Lucrez si eu si totul este bine, suntem foarte fericiti, ne merge bine, singuzrul meu regret este ca mi-am lasat parintii batrini in Romania. Le trimit bani, pachete, i-am ajutat sa renoveze apartamentul, ei primesc si chiria de pe apartamentul in care am locuit noi, asa ca financiar este OK. Dar durerea din sufletul lor… Eu ma duc des in Romania, la 3 luni odata, totul e bine si frumos, dar despartirile sunt extrem de dureroase, mai ales pentru mama. Sunt singurul copil si ea s-a bazat mult pe mine – dupa ce a ramas in pensie, singurul lucru pe lume care a contat pentru ea am fost eu. Si acuma am plecat.
Acuma are si probleme cu inima, mi-a si zis sa nu mai vin asa de des acasa, ca o doare inima efectiv cind plec si mai bine vorbim la telefon… A fost ea aici, a plecat ieri si despartirea a fost la fel de durereoasa, am crezut ca sa pleci e mai usor decit sa ramai si sa te gindesti la cel care pleaca… Are 70 de ani si ii e frica “poate ca nu va mai ajunge sa ne vada”. Cum simtiti voi, ceilalti care v-ati lasat parintii in Romania?

C.

georgianab spune:

La fel Catrinel, ba poate chiar si mai rau!
(Dar nu mai am nici un chef sa discut mai in detaliu.)

Rayuela spune:

Am exact aceeasi problema,e groaznic cu parintii departe!!
As vrea sa-i aduc linga mine,dar nu se poate ,nu-mi permite legea suedeza,decit sa vina in vizita.Sint deja in virsta..si ma gindesc cu groaza cum o sa fac mai tirziu.
Pupici

Elena si pisicutza Amelie
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/rayuela12000/my_photos

babirusa spune:

Si mie mi-e dor de ei, ma gandesc mereu cum le merge, vorbim saptamanal la telefon, dar parca nu e destul, au fost si ei aici, mergem o data pe an in Ro, dar despartirile sunt cumplite mi se rupe inima cand o vad pe mama plangand....mai ales ca nu stim exact cand ne vom revedea....

26 sapt. (papusica)

sora2001 spune:

quote:

---

Originally posted by Ninja

Mai bine sa plinga de dor decit de mila.

---------------------------------------------------------------------------------------------------
"Apple Computers rose from the provincial confines of a garage. So did Hewlett-Packard Ein 1938. That same year, Byung-Chull Lee started exporting fish and vegetables from Korea under the name Samsung." SamsungSucks.us | www.stormfront.org/forum" target="_blank">Divide et impera! | www.white-history.com/" target="_blank">March of the titans

---

Bine zici,ninjoaca!

Ema si Richard-Sora

Nora spune:

Si la noi e tare greu...

Eu sunt aici, in Belgia, cu sotul si copiii mei, sora mea e in Canada cu sotul ei iar parintii ne sunt acasa, necajindu-se si suferind de dorul fetelor lor si a nepotilor...

Dar copiii? Cum simt ei lipsa bunicilor, ca de bunici, ce sa mai zic... Parintilor mei le e dor de noi, fireste, dar si mai dor de copii. De asta ma intreb de multe ori, oare merita? De-as putea sa-mi dau un raspuns...


Numai bine va doresc,

Nora, mamica lui Andrei(20aprilie 1999) si a lui Victor(12 iulie 2001)
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin

romaria spune:

Asa este viatza asta ne poarta care pe unde, te nasti intr-un loc si nu sti pe unde ajungi. Sunt de abia de 2 saptamani in Canada si normal ca mie dor de familie. Si cand eram cu ei si nu ma descurcam , erau si mai nefericiti ca nu ma puteau ajuta. Cred ca in viatza nu le putem avea pe toate, acum depinde de fiecare la ce renuntam si ce alegem.
Ar fi multe de spus la acest subiect, dar daca intru mai in amanunt, atunci poate incep sa gandesc mai mult....si ma apuca mai rau.
Numai bine, Romaria

irina2000 spune:

Oricat ai incerca sa compensezi material despartirea de cei dragi nu o vei face in veci! Mai greu e cand nici material nu prea poti sa o faci....Si atunci stai si te intrebi de ce sunt asa de putine raspunsuri la subiectul asta, deschis de voi? Va spun eu de ce, pentru ca evitam voit sa ne gandim la asta , pentru ca doare.....De ce? La asta sa raspundeti voi in fata oglinzii, fiecare pentru ea insasi. Eu stiu de ce ma doare, pentru ca ai mei sunt batrani, pentru ca sunt cu bolile batranetii, pentru ca eu nu ii pot ajuta asa cum as vrea si mai ales pentru ca ei stiu ca si pe mine ma doare durerea lor si n-am ce face momentan. Cand vorbesti la telefon si le auzi galsul imbatranit si se fac ca rad cand tu stii ca ce ai lasat acasa e de plans, cand nu iti spun nimic din ce e rau acasa ca sa nu te supere, ca "tu fata mamei ai si tu necazurile tale" sau cand batarnul tau tata zice fortat razand "ha, ha, eu sunt bineeee mai ceva ca in tinerete" si tu stii ca pensia nu ii ajunge nici de medicamente....atunci....stiti voi fetele dragi mie de aici, te apuca asa...dar stiti voi la fel de bine ca mine ce te apuca.....O JALEEE....Nu sunt lamentari sau disperare ce va spun eu aici ci situatie reala pura 100%. Imi e si mie dor de ai mei si sper mereu ca voi reusi macar un pic sa apuc ii vad fericiti pe lumea asta si nu acolo "sus". Acum depinde de normele fiecareia dintre voi ...si de cele ale parintilor vostri, dar sigur dorul nu dispare, chiar daca ai tai stau intr-o super vila si au de toate sau chiar daca stau intr-o casuta si nu au de nici unele. Depinde ce il poate face fericit pe fiecare... Oriunde as fi si oricat de bine sau rau mi-ar fi, eu sunt mai "latino" ai mei sunt sufletul meu!

NO BRAIN....NO PAIN!

Catrinel_17 spune:

Da, asa este, Irina, nici daca stau in cea mai luxoasa vila n-o sa le treaca dorul... si nici mie. Tata nu mai aude bine, mai nou nu mai aude deloc si mi s-a rupt inima sa-l aud la telefon sa striga „eu sunt bine, dar nu mai aud!“ eu incercam sa stig cite ceva, si raspunsul „nu aud, nu aud“....
Ce sa fac??? Daca nu as fi aici, nu ar avea bani de medicamente, nu ar avea bani de mincare, de intretinere, din doua pensii minuscule... le trimit cit pot, stiu si ei ca asa e bine, dar mie nu imi trece durerea – si nici lor…. Si barbatii nu inteleg… de ce nu inteleg????!!!

Doinna spune:

Adevarat,eu prefer sa nu ma gindesc,e prea dureros.Sunt plecata de 9 ani de acasa si am fost in Ro de doua ori dar am adus-o pe mama merau la mine.Oricum ce voiam sa va spun daca ati realizat cit de imbatriniti ne gasim parintii acasa?sau cit de batrini si neajutorati sunt cind ne luam ramas bun?

Rayuela spune:

Azi mi-au plecat parintii inapoi acasa,dupa o vizita de o luna.Stau si pling dupa ei si nu ma pot consola in nici un chip,nici dupa atit amar de vreme,de cind sint aici,departe de ei.E greu.Tare greu.

Elena si pisicutza Amelie
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/rayuela12000/my_photos