Imi doresc tare mult un bebe!!!!
Raspunsuri - Pagina 4
Rozi spune:
quote:
Originally posted by daii
Este uimitor cum sta in puterea unei femei sa aleaga momentul in care sa devina mama.
Draga mea, nu te baza pe asta...
Jeff spune:
Draga Daii,
Am fost si eu in aceeasi situatie ca si tine: eram studenta in anul 3 de fac, ne iubeam foarte, foarte mult (tot necasatoriti) si tot ce imi doream era un bb. Aveam lacrimi in ochio cand vedeam bbi pe strada si ma gandeam doar la clipa cand voi avea si eu puiutul meu.
Prietenul meu de atunci ma tempera mereu si-mi spunea ca asta nu-i lucru de facut in graba, sa mai am putina rabdare, sa mai treaca timpul, sa ne luam job-uri etc...mi-a mai trecut, dar trebuie sa-ti marturisesc ca de cand ma stiu am asteptat sa devin mama.
Timpul a trecut, viata si-a aratat fatetele ascunse, destinul s-a reliefat si el si iata-ma mama a unei fetite de 3 ani jumate, casatorita de 7 ani cu un barbat pe care-l iubesc mult.
Consider uitandu-ma in urma ca nu am gresit nimic: m-am despartit de prietenul din facultate (foarte indecis si nehotarat) , m-am casatorit, am terminat facultatea, am facut stagiatura, master, am calatorit in toata Europa cat am vrut si in fiecare vara cate o luna, ne-am facut casa la munte si apartament in Bucuresti, am schimbat 3 masini de atunci, ne-am realizat profesional si am facut si bb-ul.
Toate au fost facute la timpul lor. Copilul l-am nascut la 26 ani si tot mi se parea ca sunt prea tanara, ca nu sunt destul de matura, ca mor de frica.
Nu-ti ascund, este greu, infiorator de greu si am fost in permaneneta ajutata (cu mici exceptii) de soacra si parinti.
Imi pare bine ca mi-am trait tineretea, ca m-am plimbat, ca m-am distrat si ca avem de toate. Lipsurile materiale pe fondul stresului cumplit cauzat de cresterea ununi bebelus cred ca devin de nesuportat.
Nu vreau sa te sperii, nu vreau sa te influentez dar asta e povestea mea, asa cred eu, asta e parerea mea.
Doar tu decizi,
Melania & Anna-Luciana
photos.yahoo.com/floareal_
daii spune:
Va multumesc tuturor pentru pareri si pentru sustinere.Decizia de a mai astepta venirea lui bebe pe lume, nu ne-am schimbat-o, cum nu ne-am schimbat nici dorinta de a-l avea.
De la ultima discutie avuta cu iubitul meu pe aceasta tema, pot spune ca m-am temperat, si acum traiesc din plin.Simt ca exista in viata noastra un echilibru ce nu poate fi modificat de nimic. Ne este foarte bine acum si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat putere si intelepciune in decizia noastra.
Va pupicesc si va doresc sa fiti fericite.
syracuse spune:
quote:
Initial creeata de daii
ca exista o sclipire in interiorul meu, o forta care-mi spune ca acum e momentul meu sa fac un bebe.
Iubitul e de acord,isi doreste un baietel frumos si smecher, dar totusi nu acum......poate la anul,( probleme de ordin financiar) zice el.Dar eu simt ca nu mai trebuie sa astept.
De ce sa nu mai astepti?
quote:
Initial creeata de daii
Ma zvarcolesc noaptea in patsi numai asta am in cap. Cateodata zic ca e mai bine sa astept, sa termin facultatea, etc, alta data zic ca nu mai astept.
Lasa "forta irationala" in pace si gandeste-te la "fortele rationale" -alea din care sunt compuse viata pe Pamant si in care iti vei arunca copilul atunci cand inca nu esti pregatita ca varsta, dpdv financiar, terminata cu scoala, chiar si cu relatia (care la 3 luni este extrem de frageda).
quote:
Initial creeata de daii
Nu vreau sa nasc un bebe caruia sa nu-i pot oferi tot confortul necesar, dar consider ca nu stam asa de prost. Nu e nici perfect dpdv financiar, dar cand vreodata va fi perfect?????
Atunci nu il naste inca. Daca iti pasa de bebe, datoria ta este sa astepti pana in momentul in care vei atinge situatia cea mai buna din cate poti tu sa atingi.
Avand 21 de ani, inca in scoala, cu un posibil tatic pe care il cunosti numai de 3 luni - nah-ha, asta nu este "situatia cea mai buna din cate poti tu sa atingi".
Care-i graba la 21 de ani?
quote:
Initial creeata de daii
Intrebarea mea la care cer un sfat este: sa-mi ascult inima si corpul sau sa actionez rational si sa ma astept???
Actioneaza rational. Ratiunea nu a omorat pe nimeni niciodata, ba din contra, pregateste teren pt. o viata planuita, prospera, implinita, la cote bune.
De dragul viitorului tau bebeului, nu "glamouriza" meseria de mamica doar pt. ca pare atat de "cool" cand alte femei devin mamici.
Take sides. Neutrality helps the oppressor, never the victim. Silence encourages the tormentor, never the tormented. -- Elie Wiesel
daii spune:
Syracuse, imi pare rau ca nu ai citit de la inceput povestea mea, astfel ai fi vazut ca sunt impreuna cu iubitul meu de 3 ani, nu de 3 luni, asa cum ai inteles tu, iar asta schimba un pic datele problemei.
Consider acest subiect incheiat, intrucat am luat o decizie in acest sens, decizie pe care v-am comunicat-o si voua, celor dragi care m-ati ajutat atat de mult cu sfaturile voastre.
Va pupicec pe toti si va doresc cat mai multa fericire, si cat mai putine probleme.
Danutza spune:
Draga daii,
Parerea mea este ca e mai bine sa actionezi ratzional.De multe ori in viatza este ma bine sa faci asa...nu dupa cum itzi dicteaza inima.Eu itzi spun asta din proprie experientza.Chiar si cand mi-am ales "jumatatea", tot ratziunea a fost la mijloc...si este bine, dupa 9 ani si ceva de casnicie.Daca m-as mai casatori odata, tot pe el l-as alege.Bebelusa noastra a aparut abia in februarie 2004, pentru ca asa am vrut noi.Trebuie sa ai ce sa-i oferi copilului.Nu il faci, si apoi ...stii, exista vorba aceea "itzi dai cu pumnii in ...si-n cap" ca nu ai facut bine.Eu am nascut la 32 de ani, si nu am avut nici un fel de probleme.Consider ca acum sunt suficient de matura ca sa am rabdarea necesara cresterii copilului.Gandeste-te bine ce decizie vei lua, de fapt vetzi lua, ca ar fi bine ca venirea bebelusului pe lume sa fie dorita nu numai de tine, ci de amandoi.Crede-ma...inca o data ma repet, tzi-o spun din experientza.
Decizia itzi apartzine.Nu uita, indiferent de decizia pe care o vei lua, odata luata, nu mai te uita inapoi...mergi inainte.
Succes in tot,
Danutza & {bb] Raina