Ce fel de relatie o fii?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mosinoi spune:

Concluzia e urmatoarea: lipsa de comunicare ne strica relatiile in general? Si daca unul din soti spune ca nu-i lipseste nimic si e multumit cu ce are, atunci ce mai poate fii? Eu am suparatoarea tendinta sa despic firul in patru, uneori mai bine nu mi-as mai bate capul, mi-ar face mai bine la nervi, cred. Dar asta e, acuma trebuie sa astept pana se intoarce, sa comunicamsi sa vedem ce-i de facut pe viitor. La urma urmei, care mai e sensul casatoriei daca mai mentine relatia cu ea,c hiar si "numai asa"?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cipcipcip spune:

Imi dau si eu cu parerea, nu stiu daca e buna sau nu
Eu nu cred ca barbatii au nevoie de vreun motiv ca sa flireteze cu alte femei sau chiar sa se culce cu ele, nevoia de noutate pur si simplu poate fi destul de mare.
S-ar putea sa fie numai o copilarie din partea lui, poate pur si simplu are chef sa vorbeasca cu ea, fara sa se gindeasca prea mult la consecinte.
Nu prea vad ce ai putea sa faci in situatia asta, daca vrea sa vorbeasca cu ea o va face fara ca tu sa stii. Poate sa-i faci scandaluri incit sa i se ia si sa-si dea seama ca nu se merita?
Eu i-as face cite o scena forte cu amenintari tragice pina i s-ar lua de aiureli cu foste gagici. Sau daca te tin nervii lasa-l sa faca ce vrea pina se plictisteste singur.
De pazit nu-l poti pazi 24 din 24, din pacate...
iti tin pumnii sa treci cit mai usor peste toate astea...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sperantza nu moare spune:

si el ce ti-a spus cand a aflat de la "amica" de emailul tau pentru ea?
stii nu mi se pare ciudat decat ca daca ar fi o simpla amica, ar trebui sa devina si amica ta, sa fie o prietena de familie. si ca sa vina in vizita ar fi trebuit intai sa discute cu tine, sa vada daca esti de acord. Daca venea in relatii de prietenie, de ce ar fi pus-o la hotel, la loc sigur, cuibusor de... trebuia sa hotarati impreuna pe cine invitati, iar in cazul acela si un unde va sta.
de ce nu are un amic barbat?
cred ca misiunea ta grea si indelungata va fi de a sta de vorba cu el, mai cu frumosul, mai cu uratul, si de a-i deschide ochii: individa vrea sa plece din romania. zic eu are si ea partea ei de vina, daca a vazut ca omul e cu "complicatii" (daca s-a exprimat ea asa, e si obraznica) de ce nu s-a retras, banuiesc ca din mesajul tau adresat ei se intelegea ca te deranjeaza ce se intampla.
a fost la un moment dat un topic pe tema daca poate exista prietenie intre femeie si barbat, acolo majoritatea postarilor sustineau ca pana la urma se ajunge la atractie fizica. si, draga mea, daca e mai mare de varsta ca sotul tau, nu inseamna ca nu se poate ajunge la ceva mai serios. dar de fapt sunt amici de la 15 ani, ai cui ani? ai lui? pai si ea de fapt cati ani are? esti sigura ca nu a fost nimic niciodata? de ce si-ar face o fata un amic mai mic? in adolescenta fetele se uita numai dupa tipi mai mari.
hai ca nu vreau sa te amarasc mai tare decat esti, si ca sa deviez putin:
eu am avut o problema similara, numai ca pe mine ma deranja atitudinea prietenei fratelui iubitului meu fata de el, tot timpul parca flirta cu el, iar el ii raspundea la glume. e adevarat ca se intampla si cand eram eu de fata (tu nici macar nu o cunosti), dar incepuse sa se ascunda de mine, si se comporta distant cand eram eu in preajma. am facut urat, am discutat si frumos cu el. ii tot atrageam atentia asupra gesturilor si vorbelor ei deplasate, el a tot respins ideea, ca vezi doamne e prietena fratelui lui, deci nu se putea, iar ca el nu o vede ca femeie. pana la urma a inteles ca ce se intampla nu e tocmai potrivit si ca ma face sa sufar. de fapt a inteles ca prietena lui sunt eu, nu numai iubita, si numai eu, cu mine se sfatuieste la toate, mie imi povesteste de toate, si de fapt ca de mine are nevoie. si uite ca nu ii mai da apa la moara, iar noi nu ne mai certam si eu sunt linistita acum, dar tot cu ochii in patru
cred ca si tu asta trebuie sa-l faci sa inteleaga, ca pe langa sotie, mama copilului vostru, ii esti si prietena care in mod cert ii vrei binele, si ca de fapt cu tine a plecat la drum sa realizati tot ce va doriti.
numai bine

Sperantza nu moare

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mosinoi spune:

Sperantza, ei sunt de aceeasi varsta, nu m-am exprimat clar, e mai in varsta decat mine (amandoi au aceeasi varsta). Cat priveste e-mailul meu catre ea, i-am spus-o lui chiar eu ca i-am scris, iar reactia lui a fost "de ce, ce rost avea?". Eu zic ca avea, pt ca nu vreau sa fiu tinuta de proasta de nici unul. Are si ea vina, bineinteles, pt ca stia ca-i insurat, chiar daca el i-a ascuns faptul ca aveam copil pe drum si pe urma ca s-a nascut (bebe e mic are cateva luni). Dar acuma cine stie ce i-o fii zis el despre casatoria noastra (suntem casatoriti de patru ani, el are 45). Asa e cum ziceti, mai cu frumosul, mai cu uratul trebuie sa stam de vorba. Cu uratul am stat chiar inainte sa plece, acum dupa ce se intoarce vorba lui Bubbles, sa vad ce-mi spune intuitia.

Evident ca i-am facut scandal de amandoua datile, Cipcipcip, atunci si acum, si i-am spus ca la una dintre noi trebuie sa renunte. Alegerea lui. Perspectiva unui divort il sperie, mai putin pe mine, sincer va spun, pt ca am trecut prin foarte multe in viata asta. Pot sa ma tin singura, iar pe copil la fel, material sunt ok, am serviciu bun. Minciuna ma supara mai mult decat orice. Mi-a zis ca ea nu e decat un divertistment pentru el. Si macar daca ar avea prea mult timp la indemana, dar nu are, ca munceste de dimineata pana seara, dar uite ca totusi in programul asta incarcat gaseste timp sa se gandeasca si la ea. Asta imi spune mult.

Of, grea decizie pt mine cum sa-l abordez. Fetele ziceau sa incerc sa ma schimb. Hai s-o luam si asa, sa comunic cu el, o fac si pe asta. Dar toate au o limita.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

eu nu cred ca certurile si scandalurle au vre-un rezultat decat il vor face mai incapatanat si se va ascunde si mai mult decat pana acum. desi iti vine sa bati peretii cu el, eu cred ca cea mai bune solutie e abordarea cu calm si sa ii dai de inteles ca actiunea lui te face sa suferi
sinzi si david
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mosinoi spune:

Asa e Sinzi, dar prima reactie sa sa-l stragi de gat si sa-l dai cu capul de pereti. Evident, ca si eu as face la fel, daca mi s-ar face scandal, m-as ascunde. Asa ca, nu-mi ramane decat foarte mult calm si tact. Ca mai amenint din cand in cand, om sunt si eu, mai rabufnesc ca altfel innebunesc.

Martea viitoare se intoarce acasa, si cum ati fost asa de dragute sa imi dati sfaturi si sa ma sustineti moral, desigur ca va voi povesti si concluzia. Pana atunci numai eu stiu ce-mi trece prin minte.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns infofun spune:

Draga de tine, am simtit o mica furie cand am citit postarea ta: Ce inconstienti sunt barabtii uneori, si cat de usor ne pot face sa suferim enorm!!!
Ma bag si eu in vorba desi sunt mica de ani, dar sunt castorita si stiu ca nu mi-ar conveni nici in ruptul capului asa ceva!
Dar tu ai auzit de criza barbatilor de 45 de ani? Ca eu de tare multi barbati de varsta asta am auzit ca se prostesc si devin naivi de nu se poate! Incep sa simta nevoia de asi dovedi ca inca sunt atragatori si ca pot "prinde alta prada', sau asa ceva! Nu vreau sa te sperii, insa sa stii ca sunt multe astfel de cazuri. Partea buna e ca trece, insa lasa rani! Minciuna este dovada ca ceva e putred la mijloc si ca nu-i o simpla distractie, si chiar asa daca ar fi, de ce nu se distreaza cu voi?!
Incearca sa-l faci sa-si doreasca sa te recucereasca pe tine si nu pe alta! E cam greu, insa stiu sigur ca solutii sunt multe! Poate cineva care a mai facut astfel de lucruri sa-ti de-a exemple!!!
Sper sa fie bine si fie ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea si sa vada cat suferi din cauza acestei "mici distractii" !!!

GabrielaHope
"Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miki8 spune:

Citesc povestea acestei fete si celelalte pareri si sint putin mirata.Cam trei sferturi sau mai bine dintre persoanele care au raspuns o indeamna pe ea la toleranta, la intelegere excesiva, sa fie vesela, optimista, ca barbatilor asa le plac femeile. Eu am alta teorie. Ea care tine probabil o casa, are o slujba, creste un copil, cine are stie ce inseamna, cred ca are grija sa fie si buna sotie, care sigur nu prea are timp de ea, oare nu poate fi afectata de monotonia care se instaleaza sigur in orice cuplu. Oare ea nu simte nevoia ca barbatul ei sa fie altfel in fiecare zi? Mi se pare asa nedrept ca este intretinuta de catre femei mentalitatea ca femeile pot si trebuie sa suporte orice, barbatii in schimb, nu. Ca dupa ce ca este afectata de ce i se intimpla, trebuie tot ea sa faca eforturi sa fie vesela, sa creeze noutate, sa descopere ce alte nevoi nesatisfacute mai are el, etc. Dar cu nevoia de siguranta pe care el nu i-o ofera, procedind cum procedeaza, cu nevoia de incredere, si atitea altele, pe care ea le resinte probabil din plin, cum ramine?

Tot binele din lume,
Miki

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mosinoi spune:

Doamne Miki, raspunsul tau a fost ca un soc electric (m-am sculat de la birou si am iesti afara pt ca mi-au dat lacrimile). Dar vezi, tu, eu sunt toleranta la inceput, pana la un punct, nu pana la prostie, si sunt dispusa sa fac tot eu prima efortul. De mine am uitat de mult, cum bine spui, la 7:00am plec de acasa, la 6:00pm ma intorc. Ma simt vinovata fata de copilul meu pe care mi-l creste o straina, practic. Nu ma simt vinovata pt ce face sotul meu, sunt cu constiinta impacata ca in ceea ce ma priveste nu i-am dat niciodata motiv sa faca ceea ce face. Am facut tot efortul ca sa ii dau dragostea mea, intelegerea (are un serviciu greu si stresant- nu ca al meu ar fii mai putin stresant, dar eu m-am adaptat mai usor la Lumea Noua decat el, si prioritatile mele incep cu casa si familia, nu jobul).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

si miki tu sugerezi sa divortzeze? crezi ca gata, cu prima greseala trebuie sa iti iei lucrurile si sa fugi?
Nu merita o relatie sa lupti si sa intelegi unde si ce a gresit fiecare? Nu poti sa fugi asa repede pentru ca risti ca in viitoarea realatie lucrurile si greselile sa se repete pentru ca daca nu le poti repara de prima data ele te invadeaza!!!
Eu nu as fugi, as lupta pana in panzele albe sa imi salvez familia! Nu trebuie sa fii indiferent si sa inghiti de la partener...dar trebuie sa lupti pentru fericire si asta nu o poti face fugind!!!
TRebuie sa iti ceri drepturile sa stii ce vrei si sa cauti o modalitate de a obtine!
Sinzi si DAvid

Mergi la inceput