despre obsesia maritishului

SIMONABB spune:

bai gagici, bucurati-va cit sunteti libere ... si prin asta nu spun sa cadeti in libertinaj ci pur si simplu sa savurezi libertatea de a face ce vrei cu TOT salariul, de a intirzia oricit la o intilnire cu prietenele, de a avea NUMAI TU telecomanda in mina, de a minca ceva frugal - un iaurt, o salata - fara sa trebuiasca sa pregatiti mincare gatita pt el ca doar vine obosit saracul de la munca, nu ?
si mai sunt multe lucruri de care n-o sa va dati seama decit dupa ce va veti fi casatorit ...


Simona & BB Eugen
http://community.webshots.com/user/simonabb

lizuca spune:

Elara draga, nici nu stii ce tare regret faptul ca te-ai simtit atit de lezata de subiectul meu. Iar acuzele pe care mi le aduci mi se par nedrepte - nu sunt nici dura, nici lipsita de sensibilitate, a fost vorba pur si simplu de o chestie care ma framinta de mult si de o sugestie pe care o faceam mamelor de fete de a incerca sa schimbam o mentalitate. N-are nici o legatura cu povestea ta si, crede-ma, daca as fi stiut ca o sa-ti trezesc atita amaraciune, mi-as fi pastrat sugestia si revolta pentru mine. Inca o data, imi pare rau!

mami & alisia (21 luni)

Bubbles spune:

Chiar ieri discutam cu sotul un pic pe aceasta tema.
O colega de serviciu l-a intrebat cum se spune in romana "vrei sa te casatoresti cu mine?", deoarece nu stia cum sa atace subiectul fata de prietenul ei, si i s-a parut mai usor sa spuna intr-o limba straina pentru ei amindoi. I-a scris pe o hirtie cum se pronunta, iar ieri a venit la el sa-i spuna ca tipul a spus ca nu vrea...
Personal, mi se pare tare trista aceasta situatie. Nici nu vreau sa ma gindesc in ce mod as interpreta acest raspuns.

Adela99 spune:

Nu stiu de ce dar nu prea cred ca mentalitatea de care pomenesti e adanc inradacinata sau ca e greu de schimbat (daca exista). Obsesia maritisului, daca e s-o numim asa (sau a casatoriei)cred ca se manifesta mai ales la parinti si atat la cei de fete cat si de baieti. Si nu cred ca e o obsesie ci o dorinta de a-si vedea odraslele asezate la caselor lor, cu o familie fericita, cu unu-doi prunci (sa apuce si ei sa-si vada nepotii). Cred ca de cele mai multe ori se multumesc si cu faptul (care nu e putin) ca, copii si-au gasit pe cineva cu care traiesc impreuna in armonie si fericire (chiar si fara a fi casatoriti). Teama cred e ca nu se vor aseza la caselor lor (citeste-casatori) si ca cu trecerea anilor nici macar nu isi mai doresc asa ceva, pentru ca le place viata pe care o duc, sau le e teama ca nu se vor putea acomoda la viata in doi (care nu e numai dragoste) si ei au deja rutine, obisnuinte, manii de care nu vor sa se debaraseze de dragul cuiva.
Cred ca am fost incoeerenta, dar ideea era ca parintii isi fac mai multe probleme decat cei in cauza.
Atat baiatul cat si fata aleg si cateodata chiar daca se iubesc, se intampla ca unul dintre ei sa nu vrea sa se casatoreasca, sau nici macar sa se mute impreuna, totul e ca ei sa poata discuta despre asta si sa ajunga la un numitor comun.

Daca as fi fost vreodata pusa intr-o astfel de situatie (sa fiu ceruta de sotie si eu sa nu vreau tocmai atunci)i-as fi explicat de ce si sper ca m-ar fi inteles, iar in situatia inversa (adica eu sa petesc si sa fiu refuzata) i-as fi respectat raspunsul, nu m-as fi simtit jignita, dar as fi vrut sa stiu care sunt motivele refuzului. (in exemplele date e subinteles ca ne iubeam, ca altfel de ce am fi impreuna si sa ne mai si petim)

Alecsia spune:

quote:

---

Originally posted by lizuca

Elara draga, nici nu stii ce tare regret faptul ca te-ai simtit atit de lezata de subiectul meu. Iar acuzele pe care mi le aduci mi se par nedrepte - nu sunt nici dura, nici lipsita de sensibilitate, a fost vorba pur si simplu de o chestie care ma framinta de mult si de o sugestie pe care o faceam mamelor de fete de a incerca sa schimbam o mentalitate. N-are nici o legatura cu povestea ta si, crede-ma, daca as fi stiut ca o sa-ti trezesc atita amaraciune, mi-as fi pastrat sugestia si revolta pentru mine. Inca o data, imi pare rau!

mami & alisia (21 luni)

---

Nu mi-o lua in nume de rau .. dar felul tau de a sugera ceva a fost ceva de genul "Citeam deunazi p-aici lamentatiile unei fete ", "Ce-ar fi sa incepem sa ne crestem fetele".E clar ca dai de inteles ca ea, fata de care vorbesti nu e prea bine crescuta de vreme ce sugerezi ceva facand comparatie cu ea.Nu iti dau dreptate.Am citit subiectul ei si nu cred ca asta vede in fata ochilor,maritisul(desi nu e nimic rau sa iti doresti sa te casatoresti cu cel pe care il iubesti atat de mult), dar e normal ca dupa un timp petrecut cu EL, si mai ales cand iubesti mult , sa te intrebi oare ce il retine sa faca pasul, si daca te iubeste indeajuns de mult.Femeile sint frumoase si stiu sa-si traiesca viata.Sa nu ne prefacem , toate cand am iubit si am simtit ca ne-am gasit perechea, ne-am dorit sa fim cu ea pentru toata viata.Nu e condamnabil sa te gandesti la maritis.. de ce sa nu o luam invers atunci si sa invatam baietii de mici sa nu mai fie "handicapati, incapabili sa-si poarte de grija lor si progeniturilor" asa cum zici tu ..? Nu am vrut sa deranjez pe nimeni, nu te supara pe mine, dar asta a fost parerea mea. Nu sint mama dar sint sigura ca o mama face tot ce e mai bun pentru educatia copilului lui...fie baiat , fie fata.

Mihaela

infofun spune:

Eu nu cred ca este o obsesie a maritisului! Asta pentru ca de multe ori fetele, desi au un job bun si o casa, intalnesc pe cineva de care se indragostesc, si e absolut normal sa iti doresti sa locuiesti cu acea persoana, fie casatorita sau nu. Ce este atat de rau in a-ti dori sa te trezesti si sa te culci alaturi de persoana mult iubita?!
Este asta o obsesie? Atunci eu cred ca sunt cea mai obsedata, pt. ca m-am mutat impreuna cu prietenul la 20 de ani, si in urmatorul an ne-am casatorit, insa nu pt. ca aveam o obsesie sa fiu maritata, ci pt. ca imi iubesc enorm sotul si nu mai puteam sta fara el. Imi doream sa adorm in bratele lui si sa ne impartasim bucuriile si tristetile. Iar casatoria a urmat pt. ca era doar pasul urmator si acea hartie nu conteaza nici pt. mine nici pt. el, ne doream o casa si trebuia sa fie pe numele familiei noastre, caci cu acea hartie sau nu, pt. noi - eram o familie. Insa legal nu.
Ma rog am intrat in detalii prea mult, insa ce vreau sa spun este ca aceasta "obsesie a maritisului" cum o numesti nu exista, sau poate ff rar, pt. ca nu cred ca sunt fete care de dragul maritatului sau de dragul de a se vedea mireasa, s-ar casatori cu oricine, ci numai cu persoana muuult iubita, fara de care, diminetile sunt atat de mohorate!!! Sau poate doar la tara mai exista aceasta obsesie care este "motivata" de faptul ca de "huleste" satul ca ai ramas "fata batrana". Dar asta se intampla din lipsa de cultura si civilizatie.
Cat despre faptul ca spui despre barbati ca sunt handicapati -mi se pare urat- ei se pot descurca ff bine si singuri, ca si noi femeile, insa si noua si lor, ne este muuuult mai bine impreuna, asta este de cand lumea si pamantul, nu am inventat-o noi romanii sau alta natie.
Singuratatea este de multe ori cea mai grea boala pe care fiecare o simte mai devreme sau mai tarziu, depinde de sufletul omului respectiv.
Si nu sunt de acord nici cu zicala " barbatii se insoara pt. a fi intretinuti de femeie, ei trebuie doar sa aduca bani in casa..." Aceasta mentalitate incepe sa se schimbe fff mult, si chiar s-a schimbat. Asta pt. ca si noi, ne-am schimbat, si muncim cot la cot cu ei si la servici si acasa. Bine poate ca am vorbit din punctul meu de vedere, mai sunt si exceptii insa vina este a femeii, pt. ca accepta.
Numai bine va doresc...!!!

Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!

Luizax spune:

Io cred ca muherele :o) nu se nasc obsedate de maritat. Mai degraba sunt tocate la cap de famelie sse marite, ca deh, piatran casa...fata batrana...dastea.
Am un exemplu kiar prin famelie....maritish la 24 de ani ca cica cat sa-l mai ajtepte pe fat frumos (???) tocata la cap de maicasa de cand amplinit 20 de ani.

http://www.babiesonline.com/babies/a/alexandrugijga/

sperantza nu moare spune:

eu cred ca sunt putine cazurile cand putem vorbi de obsesia maritisului, dar e clar ca dupa o anumita varsta avem nevoie de stabilitate, femeile cat si barbatii (unele/ unii) iar eu personal cred ca e vorba de implinirea vietii pe care cei ajunsi la maturitate si-o doresc pentru ceea ce inseamna cu adevarat o familie, iar nu acel "parc de distractii" care ofera placeri efemere. in plus la femei se manifesta si instinctul matern, iar pentru a avea copii vrem langa noi un tata responsabil, o familie inchegata, deci casatorie.
sunt cazuri cand fie singuratatea prelungita sau esecuri repetate provoaca o oarecare obsesie, dar in ideea unei provocari sau unui scop greu de atins - de obicei ne dorim ceea ce nu avem.
e clar ca anumite comportamente sunt generate de educatie si mentalitate, dar care incep sa se schimbe dovada decalarii varstei de casatorie, cand indivizii sunt mai responsabili, cand au o slujba etc
in ceea ce-i priveste pe barbati, pastreaza in ei mai mult din copilul de odinioara, ceea ce nu e intotdeauna rau (imbatranesc mai greu???!!), dar de cele mai multe ori, unii dintre ei, dau dovada de imaturitate (v. cazul celui cu parcul de distractii)

nu vad insa nimic rau in a-ti dori sa te casatoresti cu cel/ cea cu care consideri ca viata va fi mai frumoasa alaturi, mai ales ca viata in 2 nu inseamna deloc privare de libertate, dovada dependentei unuia de celalalt, dovada gradului de handicap fara celalalt si nici o balanta intre ce primesc/ dau.
casatoria sau viata in 2 este implinirea unuia din aspectele vietii noastre de zi cu zi, asa cum ne dorim o slujba buna, o casa cocheta, o masina etc, la un moment dat simtim nevoia asezarii si pe plan emotional/ erotic cu roadele sale binecuvantate copiii.

pe de alta parte in romania pe femeie "trebuie s-o ia careva" - si-aici intervine o a doua categorie - daca va ganditi la mediul rural sau de fapt tot spatiul din afara oraselor mari, unde societatea nu accepta relatiile neoficializate, unde daca o fata are o relatie intima cu un barbat este o "libertina" (= termen eufemistic) o indecenta, de care si-a batut unul joc facandu-si familia de rusine.
mie mi s-a intamplat ca un verisor, nascut si crescut la tara, dar care este in italia de peste 7 ani sa-mi spuna ca este suparat pe mine, pentru ca a a dedus el aveam o relatie "nepermisa" din punctul lui de vedere - si asta desi nu aveam o relatie stransa cu verisorul in baza careia sa-si permita sa-mi spuna parerile lui necerute, nu m-a afectat, doar m-am enervat. sa ne gandim insa ca exista familii care reactioneaza foarte urat, parinti care-si alunga, reneaga, bat copiii pentru astfel de "fapte rusinoase", astfel devine casatoria scaparea dintr-un infern si imbratisarea altuia. deci cum s-a mai zis ca sa schimbam mentalitatea copiilor trebuie s-o schimbam si pe-a noastra, insa va cere timp pentru curatarea prejudecatilor.


Sperantza nu moare

sperantza nu moare spune:

mai vroiam sa adaug: nu vad nimic rau in a dori sa te casatoresti chiar daca partenerul tau nu este pregatit atunci cand esti tu si e normal sa te framante problema sau sa pui tu punctul pe "i" chiar daca esti femeie

in al doilea rand casatoria e mai importanta pentru femeie si tot ea este nucleul si baza casatoriei, in jurul ei graviteaza totul si de cele mai multe ori datorita ei rezista si se realizeaza toate care tin de familie, casa (argumentele mele: o femeie este mai organizata, mai tenace, mai ambitioasa, mai diplomata)

si ca s-o iau pe aratura putin, nu stiu daca ati vazut cumva aseara emisiunea lui mircea radu din dragoste, eu da, in timp ce calcam ascultam si ma cruceam: o individa casatorita de 21 de ani cu un el, cu 2 fete mari, si premiante, divorteaza pen' ca sotul o acuza ca-l inseala cu 2 colegi de-ai lui de serviciu, pe care ea nu i-a vazut decat la proces, ca martori, in plus o stalcea in bataie si pe ea si pe fete, iar acum desi se pronuntase divortul de 3 ani el beneficia in continuare de spalat, calcat, gatit - locuind in aceeasi casa in continuare - plus batai ca la nebuni. stupoare mare: ea venea sa-i ceara sa se recasatoreasca ca nu vrea sa fie doar sluga, adica un certificat ii dadea cica alt statut, langa un asemenea om tot sluga si sac de box ramai o viata; aici da obsesie!!, cica nu mai gaseste tata la copii la varsta asta - o fata studenta, cealalta 12 ani. eu cred ca mai bine singur si linistit decat asa tata, ce tata/ sot e un astfel de om?!! el insa nu a vrut sa discute, a pretins ca ea a recunoscut adulterul...!

fara cuvinte


Sperantza nu moare

lily spune:

Am intilnit la un moment dat o fata singura, obsedata pur si smplu de maritis- trecusera multi ani de cind incerca disperata sa aiba un sot cu acte! Am intrebat-o de ce neaparat cauta un sot, de ce nu un prieten si iubit ?! Nu mi-a raspuns, stiam ca depindea mult de mama ei...dar m-a intrebat de ce stau asa linistita, ca si alte fete pe care le stia cind ea nu stie cum sa se marite mai repede ? Apoi mi-a spus ca a avea un sot inseamna a fi aparata, in siguranta?!
Cred ca obsesia provenea din teama de a ramine "fata batrina", dar si de a dovedi ca (mai) e normala; "gura lumii" e sloboda in a le cataloga in fel si chip pe fetele libere, credea ca prin casatorie reusea sa devina ireprosabila. Si isi dorea sa scape de sub autoritatea mamei ei, o femeie f puternica!
Pe viitor sot insa spunea ca nu il iubeste, doar ii place sa fie cu el- ca el are casa, ca are diploma de studii superioare si s-a inscris la a 2-a facultate.
Marturisesc, ascultind-o ca am inceput si eu sa ma cam tem ca ramin nemaritata...sa caut anunturi sa gasesc pe cineva dispus sa se insoare! Mi-am dat seama ca vrind sa te casatoresti cu orice pret, nu inchizi gura lumii, nu devii normala si nici superioara cuiva.
Mai bine sa astepti omul potrivit!


Originally posted by infofun

Eu nu cred ca este o obsesie a maritisului! Asta pentru ca de multe ori fetele, desi au un job bun si o casa, intalnesc pe cineva de care se indragostesc, si e absolut normal sa iti doresti sa locuiesti cu acea persoana, fie casatorita sau nu. Ce este atat de rau in a-ti dori sa te trezesti si sa te culci alaturi de persoana mult iubita?!
Este asta o obsesie? Atunci eu cred ca sunt cea mai obsedata, pt. ca m-am mutat impreuna cu prietenul la 20 de ani, si in urmatorul an ne-am casatorit, insa nu pt. ca aveam o obsesie sa fiu maritata, ci pt. ca imi iubesc enorm sotul si nu mai puteam sta fara el. Imi doream sa adorm in bratele lui si sa ne impartasim bucuriile si tristetile. Iar casatoria a urmat pt. ca era doar pasul urmator si acea hartie nu conteaza nici pt. mine nici pt. el, ne doream o casa si trebuia sa fie pe numele familiei noastre, caci cu acea hartie sau nu, pt. noi - eram o familie. Insa legal nu.
Ma rog am intrat in detalii prea mult, insa ce vreau sa spun este ca aceasta "obsesie a maritisului" cum o numesti nu exista, sau poate ff rar, pt. ca nu cred ca sunt fete care de dragul maritatului sau de dragul de a se vedea mireasa, s-ar casatori cu oricine, ci numai cu persoana muuult iubita, fara de care, diminetile sunt atat de mohorate!!! Sau poate doar la tara mai exista aceasta obsesie care este "motivata" de faptul ca de "huleste" satul ca ai ramas "fata batrana". Dar asta se intampla din lipsa de cultura si civilizatie.
Cat despre faptul ca spui despre barbati ca sunt handicapati -mi se pare urat- ei se pot descurca ff bine si singuri, ca si noi femeile, insa si noua si lor, ne este muuuult mai bine impreuna, asta este de cand lumea si pamantul, nu am inventat-o noi romanii sau alta natie.
Singuratatea este de multe ori cea mai grea boala pe care fiecare o simte mai devreme sau mai tarziu, depinde de sufletul omului respectiv.
Si nu sunt de acord nici cu zicala " barbatii se insoara pt. a fi intretinuti de femeie, ei trebuie doar sa aduca bani in casa..." Aceasta mentalitate incepe sa se schimbe fff mult, si chiar s-a schimbat. Asta pt. ca si noi, ne-am schimbat, si muncim cot la cot cu ei si la servici si acasa. Bine poate ca am vorbit din punctul meu de vedere, mai sunt si exceptii insa vina este a femeii, pt. ca accepta.