Un nou partener?

Ramasa singura acum 6 ani, apoi in ultimii 4 ani avand acelasi partener, dar sfarsitul acestei relatii este foarte aproape. Practic a doua incercare esuata. Nu stiu daca voi mai avea curajul sa incep o relatie noua. Am o fetita de 6 ani. Va mai accepta ea pe altcineva? Si oare ce va gandi ea despre mine? Ce idee va avea ea despre o casnicie? Cum ma va privi mai tarziu? Voi cele care aveti copiii si care ati avut tentative de a va reface viata, v-ati pus astfel de intrebari?

angel_jp spune:

Pentru mine nu a fost o problema,eu am discutat cu fata de cand era mica,asa ca ea a acceptat.Eu sunt divortata de 12 ani ,acum mi-am refecut viata,m-am recasatorit.Cred ca trebuie sa fi deschisa ,sa vorbesti mult cu fetita.

infofun spune:

Explica-i fetei tale cat mai simplu si concret, ca de fapt o adevarata familie nu este asa cum ai avut-o tu, insa nu ai avut noroc sa intalnesti un suflet bun si intelegator inca. Si spune-i ca speri din tot sufletul ca ea sa aiba o viata mult mai buna si sa intalneasca de la inceput un sot minunat, ca sa aiba o familie unita si fara probleme, caci asta este o casnicie adevarata. Daca discuti cu ea de acum o sa inteleaga. Pune accentul pe faptul ca ai fost lipsita de norocul de a intalni o persoana care sa te iubeasca sincer, ca ea sa nu inteleaga lucrurile gresit si sa dea vina pe tine.
Multa bafta si nu-ti face griji poarta-te natural si vorbeste cat mai sincer si direct cu ea, o sa te inteleaga. Mult noroc si sanatate va doresc la amandoua!!!

Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!
http://community.webshots.com/user/GabrielaHope

PaulaM spune:

Nu vad de ce ar fi o problema pt fata ta, daca la un moment dat “va aparea” altcineva in viata ta/voastra. Eu cred ca trebuie discutat cu copilul si ca trebuie sa-i explici ce se intimpla in asa fel incit sa inteleaga.
“Noi” avem acum 2 ani si 8 luni, am divortat cind eram gravida in 8 luni (atunci s-a terminat procesul) si singurul om pe care l-a vazut in viata, casa noastra a fost altcineva decit tatal ei biologic. Si eu mi-am pus intrebarea asta de mai multe ori, si cred ca nu este totusi bine sa vada o gramada de lume in casa, sau sa se schimbe “personajele” din lumea ei prea des. Si mai cred ca trebuie sa te gindesti foarte bine inainte sa-i prezinti pe cineva..
P.S. Relatiile cu tatal si cu actualul partner cum sint? Crezi ca se va pastra legatura intre ei?

georgianab spune:

Aniela, desi sunt adult eu iti vorbesc din punctul de vedere al unui copil. Dupa ce tatal meu a murit, mama nu s-a mai recasatorit niciodata. Si nu avea decat 40 de ani. Poate ca atunci cu egoismul copilului unic nu mi-ar fi convenit sa intre un alt barbat in viata noastra. Dar timpul trece. Iar cand a venit momentul sa am si eu viata mea, despartirea a fost foarte grea. De ambele parti. Si atunci am inteles ca nu e bine ca o femeie sa fie doar mama. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu copilul pleaca si singuratatea e tare urata.
Ghinionul a facut ca aceeasi situatie sa fie la sotul meu. Soacra mea si ea si-a crescut singura copilul. Iar cele doua mame singure au reusit aproape sa distruga casnicia copiilor lor. Din dragoste.
Asa ca sfatul meu (bazat pe experienta personala) este sa discuti cu fata ta si sa-i explici ca singuratatea nu e buna, ca te doare. Si chiar daca acum nu va intelege, va intelege mai tarziu si iti va multumi. Curaj!

Aniela spune:

PaulaM, tatal biologic al fetitei mele a murit cand ea era foarte mica.Il stie doar din fotografii. Pe actualul partener il considera tatal ei, il iubeste, se intelege foarte bine cu el, iar el se comporta ca un tata adevarat. Sunt convinsa ca relatia dintre ei doi se va pastra in continuare, indiferent de cum va se va sfarsi relatia mea cu el.
Si eu cred ca si tine ca nu este bine sa vada diversi barbati in casa si in viata mea. Nici eu nu-mi doresc acest lucru, dar ...
Va multumesc pentru raspunsuri.

PaulaM spune:

Eu zic ca este bine ca se inteleg bine si ca el se comporta ca un tata adevarat. Si cred cu tarie ca vei stii ce sa-I spui daca va fi cazul…

sinzi_ana spune:

Chiar si daca ramai singura a nustiu cata oara, si nu mai tii minte cate ghinioane ai avut, ridica-te si mergi mai departe.
Poate e o noua usa de deschis...si poate acolo e fericirea ta!
Eu sunt o optimista incurabila si cred ca daca vrei indeajuns de mult, si nu renunti pana la urma vei avea tot ce iti doresti!!!
Nu iti face griji cu privire la fetita, copiii inteleg mult mai multe decat ne dam seama, si uneori sunt mai maturi decat noi! Asa ca ai incredere in discernamantul ei, si imarte totul cu ea.
Sinzi si DAvid