Psihologia copilului (II)
Raspunsuri - Pagina 4
Mirela Anca spune:
Saso draga ,si eu imi fac probleme ca mi-am invatat baietelul sa fie bun si blind cu copii cu care se joaca .Mi-am dorit sa fie asa dar uneori ma intreb daca este bine pentru el.Nu vreau sa aiba el de suferit si nici sa devina moale,sa cedeze mereu .
Cind mergem in parc,Cosmin isi da jucariile si bicicleta orcui ,nu riposteaza .Daca-si doreste el o jucarie de la alt copil si acesta refuza violent ,Cosmin renunta si se joaca cu alta jucarie .In ultimul timp am opservat ca nu cauta companie la joaca ,prefera sa se joace singur .Este fascinat de copii mai mari ,sta si se uita la joaca lor si ride ,gesticuleaza si se agita .Parca vrea sa intervina in joc dar pricepe ca-s prea mari copii si se multumeste sa-i priveasca .Nu vreau sa-l invat sa fie rau si egoist dar nici sa lase totul de la el .Ma ingrijoreaza si faptul ca prefera sa se joace singur.Nu este un copil salbatic ,este foarte prietenos cu adultii si copii mai mari dar nu-l atrag copii de virsta lui .E fascinat si de bebelusi .Oare am gresit eu in educatie ,imi transform baietelul intr-o fetita mamoasa?
Mirela si Cosmin 1 an si 9 luni
karmen spune:
Mirela Anca,
e normal la aceasta varsta sa prefere sa se joace mai mult singur. Abia dupa 3 ani poate sa interactioneze cu alti copii prin joc si sa-i faca placere acest lucru.
Carmen
Mirela Anca spune:
Am crezut ca l-am invatat lipit de fusta mea si nu i-am dat libertate ,nu intalegeam ce am gresit . Multumesc frumos pentru raspuns!
Mirela si Cosmin 1 an si 9 luni
Saso spune:
exact asa si Nathalie!
nu prea o intereseaza copiii cam de o virsta cu ea...doar cei mai mari sau mai mici(aia mai rar..se uita la carucioare ..ride si cam atit..) dar daca vede nistre baieti jucind fotbal... doamne ce ar mai merge acolo.. si la fetitele de 4-5 ani care au la rindul lor carucioare de papusi!
am cumparat o papusica..si taree ii e draga! Ii face draga-draga, o mingiie pe cap, face bravo-bravo(aplauda)cu minutele papusii!
se duce la copii..si s-.ar juca cu ei..dar la rpimul semn, ori ca-i smulg jucaria din mina ori ca nu-i dau si ei vre-o jucarie cind ea intinde lopatica ei si vrea pe a copilului(in ideeea de a face "schimb"...se intoarce si pleaca! si cauta altceva..merge la hinta..tobogan..la copac sau imi arata o pietricica sau o frunza de pe jos care trebuie sa le analizam..si comentam!
eu sper ca totul e in ordine..in rest nu face nci istericale,nu se trinteste pe jos sau ..din astea! cind e obosita..e miraita si nu-i convine nimic..pina cind vin cu sticlutza cu lapte si atunci ride cumva asa.. a satisfactie ca si cum..ah aha aha..asta era ce-mi doream!
Nathalie si Sofi
http://www.nathalie.net.ms/
Emilly spune:
Buna Carmen, am si eu o intrebare.BB al meu de 5 luni si jumatate plinge la orice fata necunoscuta sau la schimbari de mediu, gen mers la nasi, mers in natura si cu alte persoane.Cind e doar cu noi e ok putem fi oriunde.M-am tot gindit sa o luam incetisor, adica ajunsi la nasi am tinut-o eu in brate sa se obisnuiasca cu mediu, apoi a luat-o si nasica in brate.E tare speriata si-i cu ochii dupa mine sau tatal ei.Cind e in mediul ei, cumva accepta mai usor persoanele straine dar tot o apuca disperarea dupa o ora.
Te rog sa-mi dai un sfat cum sa procedez ca sa-i fie bine.Nu odata am luat-o pe sus si am plecat ca din pusca de la persoanele la care eram in vizita.
Mii de multumiri!
karmen spune:
Emilly,
Sunt unii copii care au o sensibilitate mai crescuta la anticiparea pericolului. Vad in prezenta altor persoane straine o amenintare, devin agitati, apar si manifestari neuro-vegetative:accelerarea ritmului inimii, respiratie rapida, etc. Sunt niste modificari ale sistemului nervos vegetativ care de fapt sunt innascute. Acesti copii se dezvolta cu teama fata de tot ce este nou, sunt mai retinuti la inceput in a relationa cu alte persoane. Pot fi niste copii timizi. Poate si fetita ta se incadreaza in aceasta categorie. Asteapta sa vezi daca se manifesta asa si mai tarziu. Poate fi doar o faza in dezvoltare. Frica de straini apare des la copii ca fiind o teama obisnuita dar in jurul varstei de 7 luni. Empatizeaza cu copilul, intra in pielea lui si incearca sa-i ghicesti emotiile prin care trece si ajuta-l sa se relaxeze, respecta alegerea copilului, fii alaturi de el daca are nevoie de tine dar nu-l obosi cu prezenta ta. Unui astfel de copil ii trebuie mai mult timp pentru a se obisnui cu o situatie noua. Trebuie sa accepti asta si sa ai rabdare.
iata cateva sugestii pentru parintii care au copii timizi:
-Fiti alaturi de el dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie sa stie ca beneficiaza de increderea dumneavoastra in orice situatie, dar asta nu inseamna ca sariti sa-l aparati imediat ce manifesta teama sau neincredere fata de ceva sau cineva. El va capata o capacitate de adaptare si toleranta la stres daca se va confrunta cu situatii stresante.
-Explicati-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu: ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui).
-Chiar daca la inceput nu se arata incantat de prezenta altor persoane nu renuntati la ideea de a-l integra intr-un grup de copii de varsta lui. Duceti copilul in preajma acelor copii si lasati-l sa-i urmareasca de la distanta. Incet, incet va dori el singur sa se apropie si sa se joace. Sau invitati copii acasa, la aniversarea lui sau cu alte ocazii.
-Incercati sa nu-i spuneti mereu “Esti timid.” mai ales fata de alte persoane. Nu folositi timiditatea copilului ca o scuza pentru faptul ca nu vorbeste cu ceilalti si e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficienta si se va comporta ca atare in continuare
Carmen
moneug spune:
Buna. Este prima data cand postez pe acest forum si o fac pentru ca am o "problema" cu baietelul meu de 1 an si 11 luni.El este in general o fire vesela, alearga, se joaca(mai mult singur) dar nu se joaca cu alti copii in parc. Pe langa astea inca nu vorbeste decat cateva cuvinte: tata, tatai, baba, apa...Nu este prea incantat de jucarii noi (mai conservator din fire). Daca mai este vreun parinte in situatia mea, pls un sfat, ca simt ca voi ceda nervos daca nu reusesc sa-l fac mai sociabil.
Hai ca m-am intins prea mult. Multumesc anticipat pentru orice raspuns, sfat, sugestie
Emilly spune:
Buna din nou Carmen, aseara fetita mea a cazut din pat, nici acum nu-mi dau seama cum a reusit...ce ma framinta, pe linga lovitura fizica, este ce incarcatura sufleteasca a cumulat odata cu producerea cazaturii.Normal ca a plins mult si a mai suspinat apoi si in somn.Cit timp crezi ca o va marca socul prin care a trecut?
Saru'mana pentru rindurile tale!
karmen spune:
Moneug,
Copilul tau este inca la varsta cand jocul este mai interesant de unul singur. Pana la 3 ani se simte mai in siguranta jucandu-se cu adultii si singur. Asta pentru ca inca nu stie sa vorbeasca, nu stie inca sa se joace ca ceilalti copii mai mari, etc. Totusi nu evita multimea de opii. Nu-l forta sa interactioneze cu ei daca el nu vrea. Lasa-l sa se joace in preajma lor la o distanta care o considera el ca se simte bine. El va trage cu ochiul la acei copii si cand se va simti in stare ii va aborda. Invata-l cum sa inceapa o conversatie cu un copil sau sa comunice nonverbal prin joc. Mergi cu el la un copil mai mic sau mai retras si spune-i "Uite ce jucarie are baietelul meu, vrei sa te joci si tu?" Se retrage in preajma persoanelor straine? A fost asa inca din primul an? Poate este un copil timid.
Cu vorbitul mai ai rabdare, daca pronunta "in legea lui" si intelege ce-i spui, sau cere un lucru, etc, inseamna ca va vorbi dar lasa-i timp.
Carmen
karmen spune:
Emmily,
Nu-ti face griji, o sa mai cada de multe ori. Asa sunt toti. Prin asta invata si devin mai precauti. Al meu face acum niste acrobatii de-ti sta inima in loc. Si nu cade, asta pentru ca a invatat cu alte ocazii ca acolo se termina patul (de exemplu).
Carmen