Albumul mamelor si tatilor singuri

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns gianina-alina spune:

am reusit sa 'pun' poze si vreau sa le vedeti si voi!
va pupacim cu drag,
Andreea si eu


http://community.webshots.com/user/gianinaalina
si
http://community.websots.com/album/207417899yFPiWv

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ioana Sora spune:

Mai, mai, ce copii frumosi avem ! Sa ne traiasca !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danacaltan spune:

Si eu mami singura. Adica fara partener, caci altfel am prieteni, bb are bunici...

Treaba era ca tati nu mai suporta plinsul lui bb noaptea(vorbim de virsta de 1,5 luni), faptul ca si banii lui se duceau pe scutece , lapte praf, hainute, chestii de-astea - in loc sa dea de baut la sindrofiile cu baietii -pina la urma s-a hotarit sa plece.

Poti sa-i dai unui om nu 50 ci 100 de sanse, daca el nu vrea sa le primeasca...tot degeaba. Eu si bb (era in burtica ) am fost internati in spital, viata si sanatatea ne-au fost in pericol, caci intr-o seara petrecaretul fost a venit acasa cam abtiguit si necajit ca nu prea avem destui bani pentru cite chefuri ar fi avut el de dat... s-a razbunat lovindu-si si umplind-usi de singe sotia,insarcinata in 7 luni.

Acum , la divort, l-a apucat dragu' de copil si-l vrea in wk-enduri,dar bineinteles ca treaba asta n-are nici o legatura cu implicarea materiala si sufleteasca in cresterea copilului(se zbate din rasputeri sa nu plateasca pensie alimentara, a declarat ca nu lucreaza cu carte de munca), ci doar ca ar fi bine, asa...sa aibe si el o jucarie- cind are chef.

Mult timp mi-a luat ca sa alung rusinea, umilinta, sa pot povesti ce mi s-a intimplat...dar puiului meu nu voi permite sa i se mai intimlpe asa ceva.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ioana Sora spune:

Dana, bine ai venit si aici !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Coscos spune:

Salutari tuturor.
Si eu as fi fost o mamica singura, daca aveam mai mult curaj si mai ales daca as fi gasit site-ul DC cateva luni mai devreme. Acum sunt doar singura...
Cea mai mare tristete in viata este sa renunti la sansa de a fi mama, asa cum cea mai mare fericire este cea de a deveni mama.
Acum, orice as face, stiu ca nu voi mai avea niciodata sansa de a avea un bebeu. Incerc sa ma fac cat mai ocupata, ca sa uit asta. Dar ceea ce traiesc de "atunci" nu se numeste viata. E un cosmar.
Fetelor, orice ar fi, sa nu considerati niciodata ca " nu a sosit momentul" pentru a fi mame. Un copil nu este un element dintr-un plan uman, ci este esenta vietii in sine, si va deveni esenta vietii voastre, dupa nasterea lui. Poate Cel de sus nu va mai da o alta sansa de a deveni mame, asa ca, atunci cand sunteti mame in devenire, nu renuntati, oricat de greu ar fi.
Eu am facut greseala de a fi prea rationala si de a planui viitorul meu, asa incat, atunci cand am ramas insarcinata, iar "el" mi-a spus ca "inca nu e momentul", l-am ascultat. Desi am luptat cateva luni ca sa il determin sa accepte copilul, nu s-a putut...din mai multe ratiuni, de ordin social si religios. Ba chiar mi-a spus ca daca voi naste copilul fara acordul lui, el mi-l va lua, caci nu permite unei femei care nu apartine religiei lui sa ii creasca copilul. M-as fi convertit, as fi facut orice, insa... pana la urma toti din jurul meu s-au ridicat impotriva mea, si am cedat.
As fi fost o mama singura, dar fericita.
Acum sunt doar singura, caci nici cu el nu mai sunt ( desi nu am rupt relatia, ceva in mine s-a schimbat, si desi il iubesc enorm, stiu ca sufletul meu e chinuit langa el). Adorm gandindu-ma la copilul pe care l-as fi putut avea, si pland in fiecare zi. Am slabit enorm si arat ca o stafie, de atunci. Si ma intreb mereu pentru ce mai traiesc.
Asa ca, nu stiti cat va admir pe cele care ati avut curajul si mintea sa va pastrati copiii langa voi. Fiti fericite, asa, "singure", caci aveti langa voi dragostea absolut neconditionata, a copiilor vostri.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns xerxe spune:

Coscos, eu nu sunt o mamica singura, doar le admir pe fete...dar nu inteleg de ce crezi ca nu vei fi niciodata mama???

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns S.L spune:

Draga coscos ma alatur lui xerxe si te intreb:de ce crezi ca nu vei fi mama??Sau crezi ca neaparat trebuie sa fi casatarita ca sa poti avea un pui mic?Eu am doi fara sa fi fost casatarita.Sintem frumosi,sanatasi si fericiti!Fruntea sus si gaseste o solutie la problema care te framinta atit.Trebuie doar sa te hotararasti si in noua luni se rezolva.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adrienne12 spune:

Dragele mele. vreau sa va impartasec experienta mea ca poate e de folos cuiva. Eu si sotul meu ne-am casatorit din facultate pt. ca in ultimul an am ramas insarcinata cu baiatul, dar la scurt timp dupa aceea au aprut probleme. Dupa cum s-a spus aici au fost probleme financiare, am stat la socrii si soacra voia sa faca din mine o copie mai tinara a ei, in fine. AM acceptat totul desi nu era ,are dragoste intre noi pina in momentul in care mi-am prins sotul inselindu-ma cu o ruda f. apropiata, care in perioada aceea se afla la noi (in casa socrilor) in vizita. Socrii erau la Olanesti, eu facusem un avort, era pe vremea lui Ceasca cind avortul era interzis si imi erau rau. M-am trezit in toiul noptii si el nu era in pat. AM cautat casa in lung si in lat, el era in sufragerie unde dormea ruda. A doua zi mi-a marturisit ca se culcase cu ea si m-a implorat sa-l iert pt. ca nu mai cunoscuse femei inaintea mea si era curios dar ca asta nu insemnase nimic, etc, etc. Atunci am acceptat pt. ca nu am stiut ce sa fac si unde sa ma duc. Tinei cont, asta s-a intimplat acum 16 ani. Mi-am promis in sinea mea ca nu voi sfrisi viata alaturi de acest om si ca voi divorta. Intre timp l-am iertat, lucrurile au inceput sa se schimbe. AM emigrat si un motiv al emigrarii a fost sa traim cit mai departe de aceasta ruda. Nimeni altcineva din familie nu stie de asta pt. ca mi-a fost rusine de rusinea ei. Le-am spus parintilor mei si nu m-au crezut. Cinci ani dupa ce am emigrat am divortat. Acum la 16 ani dupa aceste evnimente nu pot decit sa spun ca imi pare rau ca nu am divortat atunci in zilele imediat urmatoare infidelitatii. Vad perechi care stau impreuna de dragul copiilor. Nu pot decit sa le spun ca trece viata pe linga ei. Imi pare rau ca nu am divortat cind baiatul meu avea 3 ani. Altfel ar fi fost viata mea, chiar daca nu emigram. Asa, am divortat cind el avea 12 si m-a acuzat de cite in luna si in soare iar in ochii lui, pt. ca nu i-am spus nimic, eu sint cea rea, eu nu-l inteleg pe taica-su, eu am vrut sa distrug familia. In cele din urma cind fiu-meu a avut 17 ani s-a mutat de la taica-su la mine, pe motiv ca taica-su e prea dur. Dar nu va spun prin ce am trecut eu cind m-am separat si cind copilul meu mi-a declarat ca nu vrea sa vina la mine, nici sa ma viziteze. De-asta va zic, gindit-va bine dar faceti-o cind nu mai puteti, cind simtiti ca muriti daca nu o veti face. Nu lasati sa treaca viata pe linga voi. Acum am un om pe care il iubesc de vreo 3 ani dar care nu se poate casatori cu mine pt. ca e insurat cu o persoana bolnava de ALS care poate muri din clipa in clipa. Tipul e ireprosabil. Fiecare avem casele noastre, servicii, situatii. Cu toate acestea nu vrea sa divorteze pt. ca avocat nevstii ii va lua jumate din tot ce are (ccea ce nu e nici putin nici mult) iar nevasta poate muri a doua zi, facind sa ramina astfel mostenirea mamei ei (soacrei lui). Avoctul lui l-a sfatuit pe prietenul meu sa evite complicatiile si sa astepte sa ii moara nevasta. Eu evit subiectul, dar uneori mi-e greu pt. ca nu traim in aceeasi casa. Imi blestem viata si lipsa de curaj. trebuia sa divortez la 26 ani. La 40 e prea tirziu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tybys spune:

Buna la toata lumea si felicitari.
Numele meu este Simona, iar in acest moment ma simnt precum un copil care traieste bucuria descoperirii unei jucarii noi.De ce? Deoarece am descoperit acest site.In urma cu 3 zile, cautam cu disperare pe net informatii despre scoli, Tyby baietelul meu va merge la scoala in toamna,fiind o mamica singura si neavand cu cine sa ma sfatuiesc, am zis ca este cazul sa ma interesez.Surpriza!!!!!!!!Am descoperit acest site si de exact 3 zile cum am putin timp,intru si citesc, citesc si ma minunez, si descoper ca problemele mele nu sant unice, descoper ca pentru orice exista o solutie..........
Pur si simplu ma minunez>>>>>>>>>>>>>>

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns NinaB spune:

coscos...pun si eu sare pe rana!

atat timp cat traiesti in Romania, nu-ti poate lua copilul!!! mai ales daca nu sunteti casatoriti. asta o poate face doar daca te da in judecata si dupa o ancheta sociala se dovedeste ca esti incapabila sa-ti cresti copilul. si doar daca aceeasi ancheta dovedeste ca e el capabil sa o faca!!!
asta ca sa nu mai faci prostii si alta data!!!

Mergi la inceput