Albumul mamelor si tatilor singuri
Raspunsuri - Pagina 7
Reliana spune:
Ne primiti si pe noi printre voi?
It is better to have loved and lost than never to have loved at all!
http://www.yamafoto.com/?ref=12560
Freia spune:
Reliana, bine ai venit prntre noi. V-am vazut pozele si m-am amuzat copios la replicile tale :)
Freia si 
Alexa
http://community.webshots.com/user/freia_ro
http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika
Roxane spune:
Pupici de la inca o mamica singura si de la printesa ei de 6 ani
Roxane
Freia spune:
Roxane, bine ai venit printre noi.
As vrea sa va reamintesc sa trimiteti poze la singur@desprecopii.com cu voi.
multumim,
Freia si Alexa
http://community.webshots.com/user/freia_ro
http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika
tzushka spune:
Buna voua tuturor! Eu sunt novice pe acest site..asa ca o sa va rog sa-mi scuzati "timiditatea" de inceput! Mi-a atras atentia acest forum pentru ca si eu sunt o mamica singura...si-am stat si-am citit cele 5 pagini cu prezentarile voastre si raspunsurile pe care le-ati primit!N-am putut remarca faptul ca voi sunteti mamici singure fie pentru ca ati ales de la inceput sa aveti singure un copil, fie ca ati avut curajul (pe care-l admir enorm) sa va eliberati dintr-o relatie care nu v-ar fi facut decat rau atat voua cat si puilor vostri! Am tot stat sa ma gandesc daca am ce cauta aici..pentru ca povestile noastre nu se aseamana..dar am gasit in voi si-n povestile voastre foarte multe lucruri de invatat! Eu am ramas mamica singura a unui baietel de 1 an jumatate ca urmare a decesului sotului mei intr-un accident acum 2 ani!Aveam o familie minunata, o relatie super, un copil si mai si...si ma opresc aici pentru ca mi-e teama ca voi ramane in pana de superlative..!Si-ntr-o zi..s-au dus toate de rapa!N-a mai ramas nimic...!In afara de un pui minunat,care abia deschisese ochii pe viata! Va citeam povestile si ma gandeam de unde aveti atata putere sa le duceti pe toate...poate din faptul ca unele din voi ati ales singure acest statut de mamica singura, sau poate pentru ca asa va era mai bine decat intr-o relatie urata, sau poate ati fost puse in fata faptului implinit de vreun "actor grabit"..!Mie una mi-e foarte greu pentru ca ma lupt cu toate cele, cu traumele copilului, cu traumele mele, cu stigmatul pus de societate, cu greutatile materiale...cu faptul ca raspunderea imi apartine in exclusivitate si ca atunci cand mi-e greu..ma uit disperata in jur..si nu-i nimeni..!Singurul lucru care ma tine este satisfactia de a avea un copil minunat pentru care sunt in stare sa fac orice! Ma opresc aici pentru ca nu vreau sa va plictisesc cu starea mea...!
Va salut si va doresc sa va tina Dumnezeu sanatoase...si la fel de puternice ca si pana acum! Poate intr-o zi...o sa am si eu macar jumatate din optimismul vostru...ca putere...mi-a dat Dumnezeu...!
Tzushka,mamica lui Biribishca (3 ani si 9 luni)
gianina-alina spune:
draga tzushka bine ai venit printre noi si pe DC!nu cred ca-i important cum am ajuns ....mame singure...sa nu ma intelegi gresit :vreau sa spun ca faptul ca am trecut sau nu printr-un divort nu-i un criteriu!
starile si trairile sint exact aceleasi!cel putin din al meu punct de vedere!nu inteleg insa un lucru:ce stigmat iti pune tie societatea?ca mie stiu!dar tie?
draga mea capul sus ,crede in tine si in puiul tau,roaga-l pe Dumnezeu sa te calauzeasca si FII SIGURA ca vei reusi!
desigur ca sint urcusuri si coborisuri dar avem(asa sint eu convinsa)cel mai bun imbold de a continua:COPII NOSTRII DRAGI!
va pupacim cu drag,
Andreea si eu
Ioana Sora spune:
Tzushka, bine ai venit !
Sunt de acord cu gianina-alina, indiferent de motivul pentru care suntem singuri, ne confruntam toti cu aceleasi probleme. Insa nici eu n-am inteles ce spuneai de stigmatul pe care ti-l pune societatea.
Roxane spune:
Tzushka draga, suntem mai puternice decat isi poate inchipui cineva si chiar decat ne imaginam noi; trebuie sa mergem mai departe in primul rand pentru minunile de langa noi si suntem in stare! Cand simteam ca ma prabusesc ma uitam in ochii fetitei mele care parca-mi spunea: "..mami, poti sa treci peste toate greutatile!" si culmea este ca ma linistea si de ceva timp imi tot spune: "mami..amandoua suntem invingatoare, o sa reusim pentru ca suntem impreuna". Ma uimeste cum la 6 ani poate sa gandeasca asa, dar o simt ca este langa mine si ma ajuta sa ma ridic pentru noi.
Asa este si cu tine, puiul tau te ajuta sa fii o invingatoare, sa nu te indoiesti niciodata de asta chiar daca uneori simti contrariul.
pupici dulci pentru toti
Roxane
tzushka spune:
Buna si multumesc frumos pentru intampinarea calduroasa!Voi spuneti ca nu conteaza cum am ajuns singure...in mare e adevarat, sunt convinsa ca multe din problemele cu care ne confruntam sunt similare...dar si altele difera foarte mult..!O sa incep cu ceea ce v-a intrigat pe voi foarte mult...si-anume stigmatul pe care-l pune societatea..e vorba despre ce aceea imagine despre vaduve..si-anume imaginea unei femei cu zece valuri negre-n cap..care sta si-si plage durerea...!Ei bine..eu n-am vrut sa fiu asa...indiferent de ce-a fost in sufletul meu..eu nu mi-am permis sa fac asta!Din prima clipa mi-am impus ca puiul meu sa nu simta nimic..n-am vrut sa-i umbresc rasul frumos si-am decretat "embargou total la plans" in fata copilului meu!Am spus c-o sa aiba timp o gramada sa resimta pierderea pe care-am suferit-o..dar daca pot evita pe moment o trauma sau macar s-o minimizez, am s-o fac! Apoi in societate, cei din jur se-asteptau sa fiu daramata si sa m-aplec pe fiecare umar disponibil sa jelesc..nici p'asta n-am facut-o..!Eu nu-mi permiteam sa fac asta, aveam un pui de crescut..trebuia sa ma repliez rapid, sa m-adun, sa-mi gasesc un job mai bun pentru a-i putea oferi baietzelului o viata cat de cat decenta, aveam o casa de intretinut..am spus mereu..e cel mai usor sa plangi...mai greu e sa faci ceva...ori eu aveam o treaba foarta importanta..! Ei bine...toate astea au fost interpretate in fel si chip de ceilalti...le-au privir fie ca lipsa de sensibilitate, fie indiferenta..dar nimeni n-a stat sa se intrebe de fapt ce-i in sufletul meu..sau cate urme va lasa acest efort supraomenesc pe care-a trebuit sa-l fac..si pretul a fost scump..!Pentru ei eu sunt o vaduva(Doamne, cat de urat suna, nici acum nu m-am obisnuit)care trebuie sa se poarta ca atare, n-are voie sa rada, n-are voie sa se joace cu copilul ei, n-are voie sa traiasca, n-are voie sa iasa, trebuie sa uite c-are 28 de ani..nu mai e femeie, acum e vaduva..!
Si n-aveti idee cat doare asta...!Si asta...si s-aud ca Biribisca al meu e..orfan...!
Ma opresc aici...e de-ajuns..si-mi cer scuze...ca m-am ambalat asa..!
Va salut si va doresc tot binele din lume..!
Tzushka,mamica de Biribishka
Ioana Sora spune:
Tzushka, nu-mi vine sa cred ce spui ! Ciudata reactia oamenilor din jurul tau ! Bravo tie ! Viata merge mai departe si nu e vornba de a-ti uita sotul. Asa cum spui si tu, ca puiul tau sa fie fericit, trebuie sa fii intai tu fericita, sa gasesti puterea sa zambesti. De multe ori imi venea si mie sa plang si, in clipele alea, nu-mi luam fetita in brate, pentru ca stiam ca ma simte si ar fi devenit si ea agitata.
Si ai dreptate, ca parinte singur, e mult mai greu sa-ti cresti copilul, din toate punctele de vedere. Insa Dumnezeu ne-a dat putere sa trecem peste toate. Acum trebuie sa ne gasim puterea in noi insene si sa mergem mai departe !
Sper ca sunteti bine dupa azi-noapte. Eu am spus Slava Domnului ca nu era fata mea la mine, ci la bunicii ei, pentru ca eu stau la 11.