Albumul mamelor si tatilor singuri

KUKI spune:

Bine ai venit, roxicuta.
Ma bucur ca esti o luptatoare, o sa avem multe de invatat de la tine, multe dintre noi inca mai avem nevoie de incurajari.
Mai scrie-ne.

treasure spune:

Buna fetelor..imi permit sa ma inscriu si eu printre voi!
Eu sunt o viitoare mamica singura, caci momentan intru in a 12-a saptamana de sarcina.
Prieteneul meu a "disparut" de cca.2 saptamani, dupa ce vestea ca vom avea un bebeluls l-a incantat. Nu apucasem sa ne cunoastem, prea bine, am fost vreo 3 luni impreuna, dar eu mi-am dorit enorm un copil si m-am hotarat sa-l fac cu orice pret. Eu am 32 de ani si nu am ramas niciodata insarcinata pana acum. Acum am facut-o oarecum si cu acordul lui, el spunand mereu ca daca va apare un copil, e doar un motiv de bucurie. Uite ca s-a intamplat minunea, chiar o minune. La aflarea vestii a fost incantat, chiar primele lui cuvinte au fost :"acum nu mai trebuie sa ma agit pentru problemele de job (el fiind jurist la VODAFONE), am alte prioritati. Va trebui sa te protejez pe tine de acum". Iti dai seama ca m-au miscat cuvintele acestea, dar bucuria nu a durat chiar foarte mult...Din pacate, dupa cca o luna de la aflarea vestii a inceput sa devina mai rece, mai disparea cate 2 zile fara sa dea nici un telefon sau macar sa vb pe messenger, asa cum faceam de obicei si mi-am dat seama ca ceva se intampla. Cand ma cauta si-l intrebam de ce nu da nici un semn, mai ales data fiind situatia mea, spunea ca are multe probleme pe cap legate de job, si ca este intr-o perioada dificila. Nu cred ca numai aceste probleme erau motivul...lucru de care m-am lamurit cu o saptamana inainte de Paste. Atunci i-am spus ca poate mergem la parintii mei de Paste, iar el mi-a spus ca nu poate merge cu mine ca pleaca la ai lui la Baia-Mare. Intre timp m-am prins, intuitia feminina nu prea da gres, ca a reluat legatura cu fosta lui prietena, cu care, se pare, a petrecut la ai lui Pastele.
Mi-e destul de greu acum, nu prea inteleg de ce nu mi-a spus macar clar in fata ce e cu el, as fi apreciat mai mult..dar uite ca mai sunt si barbati din astia!
Nici nu cred ca va mai da vreodata vreun semn, desi port in burtica copilul lui, de care se bucurase la inceput. Tin sa-ti spun ca nici macar o secunda nu a adus vorba de vreun avort...a zis ca e o bucurie ca a aparut si ca ne vom descurca. Insa am ramas sa ma descurc singura!
Imi doresc acest copil mai mult decat orice pe lume si nu as fi renuntat la el nicicum, si voi face tot posibilul sa-l nasc sanatos si in conditii bune, dar in sufletul meu sunt putin trista ca nu poate fi si el alaturi de noi.....
Va pup pe toate si va doresc numai bine alaturi de copilasii vostri si mai astept vesti!

silviad spune:

quote:

---

Originally posted by Adnana1979

Nu sunt o mamica singura , inca, dar sigur voi devenmi in curand pentru ca sotul meu este cel mai bun tata si barbat in casa, dar ca sot nu exista asa ca l-am numit impropriu sotul meu. De foarte mult timp nu ma mai considera femeie sau nu stiu ce se intampla pentru ca nu vcrea sa vorbeasca cu mine.are grija de copil, mergem impreuna la cumparaturi,

---

quote:

---

---

Mai mult ca sigur are pe altcineva. Iti spun din experienta. E un om prea bun ca sa poata trai departe de copil, poate nici tie nu ar vrea sa-ti faca vreun rau fiindca stie ca nu ai merita, dar nu se poate abtine sau nu se poate indeparta de cealalta. Unele lucruri se intampla si gata! Nu le putem evita, nu ne putem opri, nu putem explica ce se intampla cu noi. Nu dorim sa facem rau nimanui, dar totusi ...
Ai putea sa fii tu prima care deschide subiectul, sa ii arati ca esti dispusa sa asculti adevarul pana la capat fara a-i sugera ca banuiesti, apoi sa decideti impreuna ce e mai bine pentru voi. Cred ca cel mai important lucru este sa comunicati sincer si eficient. Oricum asa cum decurge relatia voastra... iti irosesti viata! Bafta!

lavdani spune:

Salut,
Nu-mi vine sa cred cat de tare seamana povestea mea cu cea descrisa de Treasure. Sunt in saptamana a 12-a, deci am ramas insarcinata cam in acelasi moment cu tine. Eu am 29 de ani, si sunt pentru prima data insarcinata. Mi-am dorit acest copil atat de mult incat aceasta bucurie nu-mi va fi luata de nimic altceva. Da, stiu ca va fi mai greu singura, stiu ca uneori cand ii vad pe altii in doi cu copilasul o sa ma simt aiurea, dar o sa-mi iubesc odorul si nimic nu-mi va umbri aceasta mare fericire.
Sunt norocoasa pentru ca am aceasta sarcina, sunt norocoasa pentru ca pana acum merge totul relativ bine (am vazut micutza inimioara batand), sunt norocoasa pentru ca am niste parinti carora ar trebui sa le construiesc o statuie, care sunt alaturi de mine in aceasta perioada un pic mai delicata, sunt norocoasa pentru ca am o cariera si o situatie materiala buna etc... iar printul meu pe cal alb poate va veni el mai tarziu...
Credeti-ma ca sunt o persoana foarte pesimista dar decand cu sarcina m-am schimbat enorm.Nu sunt defel o luptatoare sau o femeie puternica, nici macar foarte matura nu sunt, dar stiu ca daca va trebui voi intoarce muntii pentru acest BB.
Sunt speriata si fricoasa din fire, mi-e teama de tot ce va urma, de nastere, de responsabilitate, de ceea ce ii voi spune odorului cand va intreba unde e tati, sau ce e un "tati"?
Voi va intrebati toate astea?
Dar, ca sa inchei intr-o nota optimista, sper ca totul va fi bine atat pentru mine cat si pentru toate viitoarele mamici singure.
Lavinia

Ioana Sora spune:

Treasure si Lavinia, sa aveti o sarcina usoara ! Nu e usor, dar aveti pentru ce lupta. Nu e o consolare, dar, daca e sa se intample, mai bine sa fie de la inceput, decat cand copilul e mai mare. Va tin pumnii si pupici.
Roxicuta, de multe ori ma gandesc si eu la "noroc". Ce imi doresc mai mult sa-i pot oferi copilului... nu am cum, nu ii pot "asigura" fericirea si norocul. Sper din tot sufletul sa nu aiba parte de astfel de experiente.

Artemis1578 spune:

Eu am sarit peste greul cu divortul, nu m-am maritat niciodata, dar am ramas insarcinata si am facut un baietel. "tatal" si-a luat talpasita cand eram in vreo 3 saptamani de sarcina, nici nu se inrosise bine testul. acum Matei are 1 an si 10 luni. este cel mai frumos si mai bun lucru pe care l-am facut si zambetul lui imi sterge toate greutatile. sunt mandra de el si de mine ca am fost in stare sa fac asa o minune :):):):):)


Anka si Ubitu

artar spune:

Sunt Oana si sunt o proaspata mamica singura.Am un baietel de 2 ani si 4 luni, Robert, care este iubirea vietii mele.

Povestea mea e trista si simpla..am si scris-o recent, dupa 12 ani de casnicie cu diverse probleme, sotul meu s-a reorientat catre prietena mea cea mai buna...O dubla tradare care m-a marcat foarte tare...

In momentul asta nu pot sa spun ce sperante mai am de la viata, iau fiecare zi asa cum vine poate, poate va rasari soarele si pe strada mea...Ma rog sa fim sanatosi si sa am puterea sa-mi cresc copilul sa ajunga OM.

Va pup pe toti si va doresc tot ceea ce-mi doresc si mie !

Oana si Robert

KUKI spune:

Oana, ti-am urmarit povestea dincolo.

Va trece perioada asta tulbure si ai sa vezi ca viata poate fi frumoasa si fara un barbat care sa-ti toace nervii alaturi, mai ales ca din cate spuneai tu dincolo, tot singura erai mai mereu si inainte de divort, asa ca...
Hai, fruntea sus, viata e asa cum ne-o facem noi.
Sa-ti traiasca puiul, sa fie sanatos si sa va bucurati unul de altul mereu.

Noi suntem un grup de mamici singure care stam la taclale, la o barfa mica ca-ntre fete, la o cafea virtuala, radem si plangem impreuna, la subiectul "Clipe din trairile sufletelor noastre", unde te asteptam cu drag si pe tine.

Hai, fac cinste cu o cafea, vii ?

Ramona J spune:

N-am intrat pina acum in clubul celor singuri pentru ca sint casatorita si mi se parea ca nu am ce cauta aici. Ma bucur ca am descoperit acest "album".
Am citit cu emotie cele zece pagini. Va admir pentru curajul si puterea de care dati dovada. Sa va cresteti puii in liniste si sa va gasiti jumatatea, care sa devina mai ales tata (mama, dupa caz) pentru copiii vostri.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

amura spune:

Buna mamicilor,
Am citit cu mare placere toate cele 10 pagini. M-a miscat profund toate povestirile voastre si mi-as dori sa fiu destul de tare ca si voi. Am ramas in vacanta ...ceva ce nu am planuit, cu un necunoscut care imi promitea multe. Mentionez ca sunt divortata de mult, fara copii...dar cu marea dorinta de a-i avea. Cand m-am intors din vacanta, am constatat ca sunt asa dupa cum am banuit.... in toata regula.. Intru intr-a sasea saptamana. Ma simt foarte deprimata, numai pt faptul ca sunt singura, si nu am nici un suport. Iar cel financiar ma sperie si mai tare. Am luat legatura si cu el, el vrea sa-l pastram dar nu-mi promite ca o sa fie cu mine. Fel de fel de idei imi zboara prin minte...Deci imi doresc nespus de mult un copil, dar mi-as dori sa fie si tatal cu noi..Inca nu stiu daca o sa fiu o mamica viteaza sau una lasha. Ma sperie gandul, si toate responsabilitatile pe care o sa le am la cresterea unui copil, singura...fara nici un ajutor. Va admir din tot sufletul, ca aveti taria de caracter sa razbateti singure prin atatea greutati.

Multa sanatate copilasilor...si mamelor de pretutindeni!