Filmul unei cezariene la Spit. Municipal-Bucuresti

Dragele mele,

Uite ca au trecut alaturi de voi cele (aproape) 9 luni si am ajuns in sfirsit in ipostaza de a relata eu insami povestea nasterii lui ita-bebitza.
Stiu cu cata aviditate citeam mesajele voastre despre experienta nasterii, astfel incat, voi incerca sa fiu si eu, la randu-mi cat mai explicita si mai plina de amanunte.

In saptamana 38, am mers la ultimul eco programat, iar diagnosticul a fost de oligoamnios (sper ca am spus bine – adica lichid amniotic f. putin), bebe in potentiala suferinta, prezentatie pelviana si circulara de cordon ombilicar. In aceasta situatie m-am panicat putin, am mers a doua zi la medic (medicul meu de sarcina a fost Alex. Badiu), care a dat verdictul – vii peste 3 zile la spital, mai facem un eco si vedem ce se intampla.
In intervalul celor 3 zile, deja au aparut contractii (nedureroase, e adevarat), si am inceput sa elimin mucus cervical.
Joi 5 Dec.m-am prezentat la spital, am mai facut un eco si concluzia a fost- bebe nu mai are rabdare …termenul era de 38 sapt si 4 zile.
Ne-am internat, iar pana pe la orele 12:00, ne-au “cazat” in sala de reanimare, mi-au luat sange, am completat cateva formulare si am raspuns la o serie de intrebari legat de istoricul sanatatii mele si al familiei, am vorbit cu asistentele, cu moasa, cu anestezitul. La pranz, indata dupa ora 13 eram in blocul operator.
Am ales sa fac epidurala in ultimele 10 minute inaintea intrarii in operatie…
De aici lucrurile s-au precipitat putin – sau asa mi s-au parut mie atunci.
O armata de oameni in jurul meu: unul imi prindea linie venoasa, unul imi punea perfuzii, altul imi recolta sange (ei bine, poate nu chiar in ordinea asta, dar simteam vanzoleala din jurul meu).
Anestezia mi-a facut-o Prof.dr. conf. Costache (sau Constandache..un medic trecut de varsta a doua, care nu mai avea pavilionul urechii stangi – asta a fost tot ceea ce am retinut eu despre el).
M-au asezat pe masa in pozitia foetus, mi-au facut o anestezie locala, apoi anestezia epidurala (pe care nu am simtit-o catusi de putin). Am simtit doar anesteia locala, pe care as putea-o descrie ca fiind exact ca o anestezie de extractie de masele (simti intepatura si apoi durerea devine din ce in ce mai difuza).
Legat de anestezia epidurala – am avut o mare fixatie (acum mi se pare haioasa, dar atunci mi-a dat bataie de cap pentru vreo 12 ore, post-operator). Cand m-am asezat pe masa si mi-au facut anestezia, imi amintesc ca mi-am sprijinit cumva piciorul drept in calcai..Ei bine, fetelor, am ramas cu senzatia asta de picior”incomod” asezat in calcai, pana s-a dus total efectul anestezicului – aveam senzatia ca nu am piciorul intins si ca trebuie sa fi amortit sarmanul de cat a stat asa, sprijinit. Imi amintesc ca, la reanimare, ii tot spuneam sotului meu sa-mi indrepte piciorul, si el, sarmanul ma tot tragea de picior si ma asigura, cu mana pe inima, ca am piciorul intins…)
Asa…dupa anestezie, a venit imediat Badiu si una dintre rezidentele lui (o tipa tinerica, blonda, tare draguta) si au inceput. Restul celorlalti nu-I vedeam, caci au avut grija sa-mi obtureze privirea cu un cearceaf. Am comentat tot timpul operatiei (le explicam eu, cum am vazut pe Discovery cum se face o cezariana si incercam sa identific dupa zgomotele pe care le auzeam ceea ce fac). Nu m-a durut catusi de putin, insa constientizarea manevrelor pe care le faceau …nu era tocmai placuta (asta imi dau seama abia acum, caci atunci eram f. incordata si asteptam sa-l aud pe bebe dintr-o clipa in alta).
Si l-au scos pe bebe…era asa de mic si de negru-vanat-rosu si urla ca din gura de sarpe…I-au dat nota (Apgar) 9 la 1 min, si tot 9 la 5 min…
Am bazait si eu un pic, drept urmare mi s-a infundat nasul si nu mai puteam respira, cu toata masca lor cu O2.
Din acel moment a mai durat aproape 30 de minute – curatarea, ligaturare…etc-etc..de ziceam ca nu se mai termina. Dar s-a terminat, si indata ce m-au pansat, a venit si sotul meu la mine ( bazaia si el si era tare ferict ca era tatic si-mi tot spune – “Doamne, cat de frumos este!!”..nu stiu cum l-a vazut el frumos??!!).
Ah..uite ca era sa uit ceea ce era cel mai important – sotul meu a asistat la nastere!!! E drept ca nu in blocul operator, ci in salita in care se pregatesc medicii inaintea operatiei – o camaruta cu usa de sticla, astfel incat a avut acces vizual perfect, pe tot timpul “operatiunii”
Am ajuns apoi la reanimare- m-a cam ametit un pic miscarea de pe masa de operatie, pe targa, apoi miscarea pana-n salon si transmutarea in patul de reanimare (si cand spun “ametit”, ma refer la acea senzatie ciudata pe care o ai cand te dai intr-un carusel si-ti vine sa inchizi ochii, sperand ca nu vei ameti..nici vorba de senzatie de voma, dureri de cap sau altele).
Sotul meu a stat si la reanimare cu mine, toata noaptea, a avut grija sa primesc analgezicele la timp (de fapt, la cererea mea), sa mai primesc o punga de gheata, si..evident sa-mi “indrepte” piciorul din juma-n-juma de ora:))
A-propos…la anestezia epidurala, iti instaleaza intre vertebre un ceteter fin de plastic si, indata dupa operatie, iti pot administra pe acolo analgezicele – care isi fac efectul mult mai rapid…Asistentele spuneau ca nu-ti pot administra analgezicul respectiv decat din patru-n-patru ore, dar, l-am primit ori de cate ori simteam eu ca incepe sa ma doara ceva…Prin urmare – ca o concluzie personala (pe care, de altfel a afirmat-o si anestezistul) – avantajul epiduralei este acela ca asigura o analgezie post-operatorie excelenta ( jur ca asa este!)

Acum fac o paranteza, caci evident va veti intreba ce cauta sotul meu (sau mai degraba cum/cat) in sala de operatii si apoi la reanimare.
Pai…Anestezitul a primit -50$, Badiu - 200$ (e adevarat faptul ca, la fiecare control prenatal la care mergeam, timp de 9 luni, mergeam si cu o bautura fina), moasa – 500.000 lei, rezidenta lui Badiu – 500.000 lei si…f.f.f. important “tartorul sef” (adica asistenta care era de garda in noaptea aceea la salonul de reanimare la care am fost dusa) – ei bine, a primit 500.000 lei . Si pt. asta, sotul meu a putut sta langa mine toata ziua, toata noaptea, se putea duce dupa ea sa o cheme sa-mi schimbe perfuzia, sa-mi mai faca un calmant, etc…Nu am avut nici cel mai mic comentariu din partea ei (mi se pare evident de ce). era dat afara din salon doar cand venea infirmiera sa ne “toaleteze” (lucru care dura cam 15 minute)..si mi se parea firesc acest lucru, caci alaturi de mine, in salon mai erau 3 tipe.
Per total, tragand o linie la cat “am cheltuit” in spital..s-au adunat cam 300$.
Caci, dupa ce m-au mutat in salon, aveam grija (deja invatasem lectia ) de “asistenta sefa” cu cate 200.000 lei (erau 2 “asistente sefe” in 24 de ore) ..si sa vedeti ce frumos se purtau..si ce le trimeteau pe asitentele “mai mici” si pe infirmire sa vada ce mai facem (eu si bebe)…de nu ne vedea sa credem…oricum, sincer, ne asteptam la mult mai mult.
In mod cert se poate si mai putin, dar sotul meu care “administra” banii in locul meu, trebuie sa recunosc ca este “mana sparta” si in plus a facut tot ceea ce I-a stat in putinta, saracutul, sa-mi faca mie viata mai usoara in spital.

Ce mai este??!! Saloanele sunt intr-o stare de plans…paturile sunt f. inalte si abia poti cobori din ele – este cumplit de dureros sa te dai jos din pat (incercand evident sa-ti folosesti muschii abdominali) sa-l iei pe bebita (care, indata dupa reanimare este adus cu tine in salon)..
M-au durut sanii ingrozitor caci nu aveam lapte (mi-au dat pt lactatie Metoclopramid 4 pastile in 2 zile) si dupa ce m-au durut sanii ca nu aveam lapte, la 4 zile dupa nastere m-au durut si mai infiorator sanii fiindca aveam prea mult lapte si am facut o “febra a laptelui” in toata regula – cu frisoane si febra…mi s-a parut cu mult mai dureros decat durerea post-operatorie…

Oricum, joi m-au internat, iar duminica la pranz eram deja acasa!

Nu mai stiu ce sa va spun..caci inca nu-mi sunt nici mie f. limpezi toate lucrurile prin care am trecut. Ceea ce pot spune cu certitudine, este faptul ca se petrec atat de multe evenimente si trairi intr-un interval atat de scurt de timp, incat nu ai timp sa rememorezi ceea ce tocmai s-a intamplat, iar momentul pe care tocmai il traiesti ti se pare mai rau decat cel care tocmai a trecut. Acum 8 zile, ma plangeam ca mai vreau analgezic ca parca ma doare operatia, a doua zi, ma dureau sanii ca nu aveam lapte, apoi ca aveam prea mult lapte, acum sunt zdrobita de lipsa de somn si nu mai am nici pofta de mancare, si ma dor in continuare sanii caci, bebitza m-a facut “zdrente” areolele…maine nu stiu ce va fi..dar cu certitudine va fi mai mai greu decat imi este astazi….
Dar, presupun ca toate astea sunt pana la un punct si ca se vor “normaliza” cumva.
Si o alta certitudine..cand il vezi pe bebitza cum doarme ca un ingeras si cum “zambeste” in somn parca iti este un pic mai bine si parca uiti mai usor cele rele si dureroase.

Gata! Ca deja v-am scris o epopee.
Daca aveti intrebari, va astept cu drag.

Mama lui Alex

Luizax spune:

aha, deci zici ca baga cateter inre vertebre? deci nu are treaba cu maduva spinarii, nu? hai ca mam mai linistit cu epidurala asta.
Satz traiaska bebitzu (care sper ca a capatat intr timp culoarea rozalie specifica bebelutilor) si barbtaul cel mana sparta care vad ca a fost taaaaare dragutz si a avut grija de tine!

Luizax - karkotash shef!

sumisa spune:

Sa-ti traiasca bebicu !!!!
Ha-ha cel mai mult mi-a placut faza cu picioru, parca il vad pe sotul tau tragandu-te de el sa-l mai indrepte.
In rest felicitari pentru cum v-ati descurcat toti trei.

Florys spune:

Sa-ti traiasca ingerasul si felicitari ptr. ca ai fost intr-adevar curajoasa.

Florentina

"Sanatate ca-i mai buna decit toate!"

Siminaf spune:

Luiza, cateterul "are treaba" cu maduva, dar indirect, ca se introbaga intre foitzele care invelesc maduva.
Iar pt. mama lui Alex: inca o data FELICITARI si tot ce va doriti voi, in primul rind sanatate, ca-i mai buna decit toate!

Simina & Andrei (Deiutzu)

mama_lui_alex spune:

Despre epidurala....

Pai vreau sa va spun ca acel cateter era lung cam de vreo 10 cm si, de cate ori imi administra analgezice, simteam un fior rece pe toata coloana, apoi in cateva secunde atat de bine era....
Deci presupun eu ca avea legatura cu "maduvioara", caci altfel, cei 10 cm de cateter mi-ar fi iesit prin burta:))

Pupici mici,
mama_lui_Alex

Sabina spune:

INCREDIBIL!!!!!


In primul rand felicitari, sa-ti traiasca bebe si sa va bucurati cu totii!
Dar ceea ce e fenomenal e experienta ta, m-am vazut pe mine acu' trei luni...
Si am nascut cu dr.Badiu, cezariana in sapr. 38, oligoamnios, pelviana, suspiciune de suferinta fetala.Nu pot sa cred cat seamana povestile noastre.Nu-i asa ca ti-a placut de doctor? Am retrait acum totul, si pot sa iti spun ca va fi bine, totul va intra in curand in rutina. Iti urez sanatate si daca vrei vreun sfat( cu lactatia, cu ranile de la sani, care au fost si la mine mari de tot...)

Sabina & Sofia Galagia

gianina spune:

Bine ai facut ca ne-ai impartasit si noua experienta nasterii.
Multumim!
Felicitari!! si multa,multa sanatate tie si bebelusului tau.
Numai bine va doresc!!!

gianina

MadyCM spune:

In primul rand, felicitari, multa sanatate tuturor si va urez sa va creasca bebele frumos si sa va bucurati de el si el de voi!

In al doilea rand... Ma bucur sa vad ca nu am fost singura 'maniaca' :) Acum fetele au parte si de descrierea unei cezariene cu toate detaliile necesare! Felicitari!

In al treilea... a fost bestiala faza cu piciorul! :))

Felicitari inca o data si... insanatosire grabnica!

eapopescu spune:

Povestea ta seamana tare mult cu a mea, cu deosebirea ca eu n-am nascut la Municipal cu Dr. Simpatique, ci tocmai in Japonia, si la 35 de saptamani dupa o ruptura prematura de membrane. Eu am avut anestezie spinala (am citit ca ar fi de preferat celei epidurale). Dupa anestezia locala trebuie sa stai complet nemiscata pentru anestezia spinala. Eu nu m-am ales cu nici o durere de cap desi sunt o fricoasa fara pereche si m-am cam miscat in timpul anesteziei. Dupa operatie am stat 48 de ore cu o perfuzie subcutanata cu anestetic (din pacate nu stiu exact cum se numeste) si n-am avut dureri postoperatorii. Cel mai cumplit lucru in timpul operatiei si in prima noapte de dupa e ca trebuie sa stai pe spate si nu te poti misca aproape deloc. In plus astia de aici folosesc un aparat de masat talpile picioarelor ca sa evite trombozele, si de cate ori incercam sa inchid ochii ma strangea de picioare si ma trezeam.
Si mie mi s-a infundat narile si nu mai puteam respira decat pe gura iar medicii nu pricepeau ce le spuneam, pana la final cand am cerut un servetel sa-mi suflu nasul. Si eu am trancanit intruna, dupa ce a inceput operatia si pana a iesit Dorutz am spus cu voce tare o rugaciune, a trebuit sa le explic ce fac ca erau panicati, eram terminata de frica cu tot sedativul lor, cred ca am fost cel mai ciudat pacient al lor. Mi-era teama sa adorm si sa nu stiu ce se intampla, iar ei imi spuneau sa adorm linistita ca ma trezesc ei dupa operatie. La un moment dat simteam ca-mi vine sa vomit si mi-au pus ceva in perfuzie ca sa opreasca senzatia de voma. Sotul meu n-a putut asista la operatie, aici nu e permis. Primul lucru pe care i l-a spus medicul dupa operatie a fost "she had a lot of complains", dar era multumit ca a fost totul ok, ca a durat foarte putin si ca n-am avut mult lichid.

Sa va traiasca Alex, sa fie sanatos si fericit!

Lavi spune:

Sa-ti traiasca bebitelul si sa ai parte doar de lucruri frumoase alaturi de el si de familia ta si mai ales sa sarbatotesti trecerea dintre ani cu multa fericire

Lavi