Sa-i mai acord inca o luna, inca un an, cat?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

conchita spune:

de acord cu Raducu si Claudya. daca ati stabilit ca ramaneti impreuna, dar fara casatorie, e una. dar daca tu nu stii nici macar ca tu esti aleasa, e grav. parerea mea in cazurile barbatilor care tin in sah o femeie multa vreme e prea dura sa apara in public. in primul rand ca varsta bilogica e in contratimp la femei si barbati, un barbat de 35 este inca foarte tanar, dar o femeie la aceeasi varsta mai are, teoretic, decat foarte putini ani la dispozitie sa devina mama. am dat un exemplu. ar trebui sa nu te simti vinovata de dorinta ta de stabilitate, este dreptul tau, viata ta, alegerea ta. nu subscriu sfaturilor care te indeamna sa taci si sa inghiti, sa-l menajezi, sa nu-l mai cicalesti, sa nu ii mai amintesti ca are o responsabilitate fata de relatia voastra. eu cred ca exista un minimum pe care ar trebui sa il stii, sa ti-l spuna clar, raspicat si decis: vrea sa ramaneti impreuna? adica sa amanati nunta sine die pentru cand veti avea mai multe conditii? este extrem de important sa stii ca el doreste sau nu sa ramana mereu langa tine. ar fi o dovada crasa de egoism- sa nu spun mai mult- din partea barbatului care incurca viata unei femei facand pe misteriosul. dupa doi ani de prietenie decizia ar trebui facuta, fie ca e concubinaj etern, fie ca e cu nunta, dar mai tarziu, fie ca nunta e maine. 5 ani de incertituni este enorm. la fel cum are el dreptul sa amane o decizie, asa si tu ai dreptul sa o grabesti. nu e usor sa arunci pe geam 5 ani de prietenie, dar cu viitorii 50 cum ramane totusi?

Authority Zero

allya spune:

ELARA draga de ce vrei sa te grabesti? casatoria e importanta daca vreti sa faceti copii, pt ei, altfel daca va iubiti ce conteaza niste hartii? (ca sa va casatoriti religios trebuie sa o faceti intai legal...)
mie mi se pare ca el e responsabil pt ca vrea sa aveti o situatie si cred ca pt el casatoria nu e ceea ce e pt mine de exemplu, adica niste hartoage...eu m-am casatorit doar ca sa putem fi impreuna, altfel nu ma grabeam, era o chestiune de vize, altfel el nu putea veni la mine.

Sa stii ca partea materiala conteaza......lipsa banilor produce angoase care produc certuri samd....nu zic asta ca si o mare materialista ce mi-s, dar dupa ce m-am casatorit am invatat si asta... nu fii copila! tu gandesti frumos si idealist dar din pacate viata e grea si nu e usor nici in doi, nici singura, offf Romania asta care reteaza visele tinerilor!

Plus ca sunt niste lucruri de care te poti bucura ca si libera fiind.... nu depinzi de nimeni si de nimic, mai poti sa te mai distrezi! casatoria...hmmmm...orice femeie necasatorita o vede ca pe idealul vietii ei, de ce dupa ce s-a casatorit nu mai gandeste la fel?...

sfatul meu e sa faci cum simti, dar nu distruge relatia voastra fara un motiv serios, nu doar pt ca nu te cere de nevasta, insa spune-i calm ce te framanta daca acum nu puteti discuta, cum sa va intelegeti daca va casatoriti? si ar fi bine sa si locuiti o vreme impreuna, sa vedeti daca chiar sunteti confortabili unul cu altul..., cat despre copii, acesta este intradevar un motiv adevarat ca sa va casatoriti!

ponicid spune:

Elara, din experienta mea de femeie batrana pot sa te sfatuiesc sa nu-l fortezi ca o sa-ti para rau indiferent cum va iesi. Cu siguranta el nu este inca pregatit sa se casatoreasca. Cati ani are? De fapt nici nu conteaza cati ani are pentru ca sunt barbati care nu sunt pregatiti pentru casatorie nici la 30 de ani. Ce castigi daca il determini sa te ia de nevasta si apoi el este vesnic nemultumit si are atitudinea unui caine tinut in lesa?
Singura atitudine pe care ar trebui sa o adopti ar fi aceea de detasare. Nu mai pomeni nimic de casatorie, scoate-ti-o tu insati din cap, lasa lucrurile sa curga de la sine, nu-i mai da senzatia ca esti disperata dupa el si dupa viitorul vostru comun. Uita din cand in cand sa-i dai telefon, nu il intreba unde a fost si cand va mai intalniti, da-i sentimentul ca trebuie sa te recucereasca. Nici nu iti imaginezi cum isi schimba barbatii atitudinea cand simt ca te pierd dar nici intr-un caz de pe pozitie de forta. Ce-o sa se intample daca te intalnesti cu el si tu esti zambitoare, plutitoare si un pic distrata iar la sfarsit uiti sa il intrebi cand va mai intalniti?
Oricum lasa-i lui initiativa si daca aceasta nu vine pur si simplu cauta-ti alt barbat care este pregatit sa se insoare si sa nu-ti para rau pentru ca oricum nu ar merge.
Oricat de crud ti s-ar parea, uneori viata ne scoate in cale barbatul potrivit la varsta nepotrivita si oricat ne-am revolta n-avem ce face. Babele spun "ce-i al tau e pus de-oparte". Ce ma enerva vorba asta pe la 23 de ani. Adica cum? Sa intrerup o relatie cu cel ce mi se parea a fi iubirea vietii mele si s-astept linistita ca "ce-i al meu e pus de-oparte"? Ei bine da! Asa este.

Daniela, mamica de Ana-Maria

Cristina spune:

Elara, eu zic ca ai putea sa-ti inchiriezi tu o garsoniera. Poate te-ar putea ajuta si parintii tai. Si pentru inceput cel putin, sa nu-i propui sa se mute si el cu tine. Adica sa incerci putin sa te descurci singura, sa fi pe picioarele tale. S-ar putea sa te respecte si sa te doreasca mai mult.
Candva si eu gandeam ca si tine: casatorie, cu acte in regula. Acum mi-am schimbat parerea. Probabil ca dupa ce vei face pasul ti-o vei schimba si tu. Nu stiu daca acel certificat iti ofera stabilitatea de care ai nevoie. Parcurgand acest forum, uitandu-ma atenta in jurul meu, am observat ca dimpotriva (in multe cazuri). Si barbatul simte ca..ma rog, daca s-a casatorit cu femeia cu care a dorit..uneori uita sa mai fie cel care o curta. Pe scurt, e a lui si gata.
In alta ordine de idei, eu nu stiu daca tu esti o persoana posesiva. Daca esti asa, s-ar putea sa-l cam sperii. Adica, s-o gandi "baietul": mey, daca acum nu ma lasa cu baietii la bere sau ma intreaba pe unde umblu, dar dupa ce ne-om casatori?
Deci: incearca sa te muti singurica, incearca sa te detasezi un pic, nu mai aminti de casatorie, fa-ti un program al tau (independent de el). S-ar putea sa mearga..
Succes!

allya spune:

sfatul lui Ponicid este f bun si acesta este adevarul, trebuie sa ii dai o alta imagine despre tine o alta impresie si sa-l faci sa umble el dupa tine nu invers....asta in primul rand (si retine acest sfat si pt mai tarziu si deasemenea "educa-ti" barbatul pana mai poti ca dupa casatorie e mai greu...), mai apoi independenta voastra de parinti ar fi neaparat necesara inainte de a avea in vedere orice, fie trai in comun, fie casatorie...

allya spune:

si la momentul potrivit eu zic sa urmezi si sfatul CONCHITEI care mie mi se pare de f mult bun simt! incearca sa manevrezi lucrurile astfel incat sa stii ce situatie e si in mintea lui si cum vede si el viitorul vostru impreuna...

Nora spune:

Eu zic sa nu uitam ca Elara a spus: "Ne iubim, ne intelegem minunat si nu am nimic sa-I reprosez pe lumea asta decat ca ..."

Dragostea si buna intelegere sunt baza unei relatii, nu o hartie!

Elara, nu te grabi, acum dupa ce ai primit atatea sfaturi, sa iei o decizie. Daca relatia voastra e importanta pentru voi, fii atenta! Nu gasim iubirea la orice pas pe strada.

Sigur, ceva trebuie schimbat, dar cu multa diplomatie!

Bafta!

Nora, mamica lui Andrei si a lui Victor
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin

Adela99 spune:

quote:
Originally posted by Nora

Eu zic sa nu uitam ca Elara a spus: "Ne iubim, ne intelegem minunat si nu am nimic sa-I reprosez pe lumea asta decat ca ..."

Dragostea si buna intelegere sunt baza unei relatii, nu o hartie!

Sigur, ceva trebuie schimbat, dar cu multa diplomatie!

Sunt perfect de acord, Elara a spus "Ne iubim" nu "Il iubesc" deci a folosit pluralul... si sunt de acord nu o hartie face relatia ... dar de ce diplomatie si inca multa? Da' ce el e un cos cu oua rosii sau ce? De ce trebuie Elara sa se poarte cu manusi (si inca de matase) cu el? El se poarta cu diplomatie? Poate da, daca diplomatie e a duce omul cu zaharelu'.

Scuze Elara

, nu mai fi trista, vorbeste cu el, cere-i sa fie sincer sa-ti spuna de ce amana si incercati impreuna sa dati la o parte oprelistile (acum depinde de ce iti raspunde si el), cred ca puteti ajunge la un consens.

Naty spune:

Elara, te inteleg perfect, am fost mult timp in aceeasi situatie ca tine. Stiu exact sentimentul acela, vrei sa-i dai un ultimatum, dar de fapt te temi de un raspuns negativ.
Eu si prietenul meu, dupa patru ani de zile impreuna, vorbeam de casatorie, dar el nu se hotara cu nici un chip sa faca pasul. Tot imi spunea ca nu e momentul, ca sa mai asteptam ... pana cand?
Primeam o multime de sfaturi de la prietene, asemanatoare celor primite de tine acum (sunt sigura ca bine intentionate). Mi se spunea ca "boala lunga moarte sigura", ca e clar ca nu vrea sa se insoare cu mine, iar timpul trece, etc.
Si apoi, in ianuarie anul asta, am ramas insarcinata (el nu vroia si ne feream de regula, dar s-a intamplat) si i-am zis ca orice ar fi eu pastrez copilul. La inceput a ramas masca, s-a tot tanguit cu privire la viitorul nostru , dar dupa cateva zile, m-a intrebat cand ne casatorim. Si iata ca peste 3 saptamani avem nunta si el e cel mai fericit viitor tatic. Ne luam si casa cu credit de la banca si amandoi (culmea, mai ales el) suntem foarte optimisti cu privire la viitor.
Sigur, nu toate relatiile sunt la fel, dar vroiam sa-ti spun ca poate, pur si simplu ii e frica de casatorie, caci asa sunt multi barbati.
Incearca sa nu disperi, mai lasa-l un timp si roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea ce crede El ca e mai bine pentru tine.
Si nu-ti face griji ca nu o sa fie ca intr-o poveste. Si eu am visat mereu la o logodna frumoasa , o nunta ca-n povesti si apoi 2 copii veniti la momentul potrivit. Dar viata nu e intotdeauna asa cum o visam. Si acum sunt deosebit de fericita, desi m-am logodit de-abia acum, desi o sa fiu o miraesa , iar bebelusa se va naste la trei luni dupa casatorie.
Succes!

chatonel spune:

quote:
Initial creeata de elara
Ceva trebuie facut. As vrea macar logodna sa o facem, sa vorbim cu parintii impreuna (nu separat el cu ai lui fara sa fiu eu de fata/ cu ai mei am vorbit impreuna ca mama mai aduce vorba de fata cu el).
Vreau sa vad ca se misca ceva, sa-mi dea speranta....dar lui logodna nu i se pare importanta. Am incercat sa-l conving, am tot asteptat. M-am saturat de asteptare. In martie i-am dat termen o luna. Imi spunea ca nu suporta termenele ca e fortat si vrea sa vina de la sine.....dar a avut atatia ani cand putea sa faca nestingherit gestul..fara sa fie fortata. Ma multumesc cu orice inel......GESTUL CONTEAZA......sa-l vad ca ma cere de sotie. Degeaba imi zice ca vrea, ca asta isi doreste si el........ca altfel nu statea atatia ani langa mine….Eu imi doresc totusi acest lucru.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Eu zic sa nu plingi ca nu ai de ce, probabil ca el ar vrea sa aibe un servici corect care sa ii permita sa inchiriati ceva impreuna; el nu simte presiunea asta pe care o ai tu in privinta maritisului si de-asta nu te intelege.
N-ai decit sa faci asa cum am facut eu cu motanul: am gasit inelul care imi placea si i-am zis ca vreau sa mi-l cumpere :) Scurt si la obiect. Mi l-a luat- desi a mormait el ceva in barba