Cu incredere, spre Canada! (8)
Raspunsuri - Pagina 6
khristin spune:
Parca pe 15 trebuia sa plece Ira, gresesc? Asteptam sa vina ea sa ne spuna cum se simte inainte de decolare,
Crisitna
http://community.webshots.com/user/khristin107
Ira spune:
quote:
Originally posted by conchita
Irina, in ce stadiu te mai afli cu pregatirile? mii de scuze ca am uitat data decolarii din Ro, retin ceva cu iunie...gresesc? va doresc un zbor lin, o aterizare usoara si o lupta dreapta, cum se spune, cu emigrarea. veti reusi, sunt absolut convinsa, fara nici cel mai mic dubiu!
Authority Zero
Conchita, Simina, Cristina, Chatonel, multumesc de intrebare ,
noi avem zborul marti. Acum imi tot iau la revedere de la toti prietenii, rudele, etc, cu Buzaul am terminat, am luat Bucurestiul la rand, astazi am luat si recomandarile de la Conservator, maine o ducem pe Sofia la doctor la un ultim control romanesc, mai ales ca tin f mult sa o asculte la plamani, asta dupa 2 raceli consecutive si netratate (dat fiind faptul ca au fost fara febra nu i-am dat copilului decat miere, kiwi si ceai ), suntem f ocupati dar si linistiti. Nu am absolut nici o emotie, simt totul ca pe un firesc cotidian, desi cand am parasit orasul meu natal am facut-o cu lacrimi in ochi si cu gandul ca sunt ofticata ca tara asta nu ne ofera sansa unei vieti decente.... Am plans mult si pentru ca eu am avut pe oriunde am umblat numai prieteni adevarati si mi-a fost greu sa-i parasesc. Sper din tot sufletul sa am parte de prieteni de incredere si in Montreal, sunt sigura ca asa va fi.
Bagajele sunt facute, tot facem insa cumparaturi, cred ca cu medicamentele am exagerat, dar ce sa fac daca sunt stresata rau pe tema asta, ii vom face si asigurare privata Sofiei, oricat ar costa, numai eu stiu cat ma consum la un simplu nas care curge, ce sa mai vorbim de alte complicatii.
Sunt f increzatoare in viitor desi ma astept la tot ce-i mai rau in primul an , tot ce ma rog la Dumnezeu e sa imi dea sansa, ca eu nu o voi rata daca ea va exista.
Deocamdata atat de la Bucuresti, totul e in regula in concluzie, cu drag, Irina
nelia spune:
Ira, am gasit saltea pneumatica la un prieten si poate sa ne-o imprumute un timp. Nu-mi vine sa cred ca au trecut atit de repede cele citeva luni pe care le mai aveati pina sa decolati!!! Emotii nici eu nu prea am avut, dar asta pentru ca eram ca in transa, nu intelegeam exact ce se intimpla cu mine... tot imi luam ramas-bun si nici nu stiam pentru cit timp (de fapt, nici acum nu am aflat inca!), toti veneau, ne pupau, plingeau si plecau... eu aveam doua griji: Agata si bagajele sau invers (am fost ingrozitor de stresata sa iau tot ce ne trebuie, sa nu uit cumva un lucru vital si mai ales sa nu cintareasca mai mult decit era permis si sa ne puna sa platim in plus sau chiar sa mai dam jos in ele – ma si vedeam scotocind in ele pe aeroport ca sa inlaturam surplusul!) Pe aeroport am fost efectiv ametita, nu-mi aduc aminte decit de faptul ca ma intrebam tot timpul ce dracu' facem si unde tot ala plecam... uitindu-ma in jur – la aeroport, care pentru mine insemna ultima farima de pamint romanesc pe care calcam, la mama lui Octav saracuta, care parea atit de mica si de trista tot uitindu-se dupa cel de-al doilea copil si ultimul care ii pleca definitiv de acasa si dupa minunea de nepoata-sa pe care o durea undeva de ce se intimpla in jurul ei, avea un chef de fuga si de joaca... si nu in ultimul rind la prietenii nostri dragi, cei care au avut curaj sa vina la aeroport, ca ceilalti au ramas bocind acasa, acum, fie vorba intre noi, dupa un chef de pomina (in timpul caruia eu tot am cintarit bagajele si am schimbat cite ceva care mi se parea in plus cu ceva fara de care mi se parea ca voi muri aici daca nu-l voi avea...), deci putea fi si de la surplusul de alcool... Ma rog, acum cind imi aduc aminte, mi se face rau de la stomac, dar atunci am avut foarte putin momente in care, vag, mi se parea ca stiu ce fac.
Hai, ca te-am incurajat destul... Ira, sa nu uit, daca ai mincare pentru Sofi, sa-i rogi pe cei de la bucatarie sa ti-o puna in frigider. Sau, daca Sofi nu are chef sa o manince, poti sa indraznesti sa ceri ceva pentru Sofi, au si mincare pentru micuti si iti dau chiar daca nu ai platit bilet. Si, de asemenea, au niste saci de dormit ca niste patuturi pe care puteti sa o culcati pe Sofia ca sa stati si voi linistiti macar cit doarme. Nu va sfiiti sa o culcati pe jos, e preferabil asa decit sa aiba doi parinti obositi, stresati si cu nervii la pamint si oricum aici numai pe jos va dormi, asa e moda, cica... Altceva: vedeti pe la farmaciile din Bucuresti daca nu gasiti niste chestii de pus in urechi in avion, speciale pentru copii... Agata inca sugea titica si de fiecare data cind presiunea crestea scincea si sugea, apoi am aflat ca exista si asa ceva, am vazut la copilasii din avion. Oricum, sa ai la indemina jucarii si lucruri care ii distrag atentia, sper sa nu va alerge tot avionul asa cum a facut Agata... tot drumul am facut cu schimbul, eu si Octav, de umblat in patru labe, pe coridor si pe sub scaune, dupa Agata care si-a propus in mod clar si precis sa cucereasca fiecare milimetru din acel maret obiect care se numea „aviol“. Ea a fost distractia si febletea intregului avion, am primit si felicitari de la pasageri pentru ce copil energic si vioi avem... iar noi am fost rupti in adevaratul sens al cuvintului, nici nu stim cum au fost primele zile de Canada ca am dormit pe noi de obositi ce eram... norocul nostru a fost ca si Agata a facut la fel.
Gata, am terminat, ne intilnim la cafeaua de miercuri dimineata, pentru ca eu marti seara abia termin ziarul si dupa o saptamina de lucru ca asta (decocamdata casa mea este o adevarata redactie de ziar), cred ca voi adormi dupa ce va spun „bine ati venit“ si „noapte buna“. Asta daca ne vom gasi pe aeroport!
Cornelia, mamica Agatei
Mona_B spune:
quote:Eu ma gandeam sa-l dau de la un an, in caz ca reusesc sa-mi gasesc un job la scurt timp dupa sosirea in Canada;pe da alta parte ma gandesc daca nu e prea devreme, si sa invit o ruda apropiata, mama ori altcineva sa stea la noi si sa-l aiba in grija cat suntem noi ocupati.
Originally posted by khristinquote:
Originally posted by Mona_B
Buna tuturor!Sunt o viitoare emigranta in Canada, Ontario, in prezent domiciliata in Germania.As dori informatii despre Toronto, orasul unde ne vom stabili;ma pot ajuta fetele ce locuiesc deja acolo?O prietena de-a mea, nemtoaica, ce a vizitat Toronto de cateva ori mi-a spus ca i-a placut mult.M-ar interesa si cateva daycare bune si gradinite pt.copilul nostru, ce va avea 8-9 luni cand vom ateriza in Canada.Numai bine va doresc si astept opinii si sugestii,
Ramona 15 sapt.
Ramona,
Cred ca nu te vei putea hotara sa alegi un daycare pt. copilul tau decat vazand cu ochii tai cateva. Conteaza foarte mult locatia deoarece distantele sint destul de mari aici. Daca te-ai hotarat sa dai copilul la un daycare in sistemul public la 8-9 luni, el va intra la categoria "infant" si cred ca te va costa in jur de 900 CAD full-time. Cred ca se merita sa-l dai la daycare daca tu vei lucra full-time altfel nu cred ca se merita decat daca vrei sa-l socializezi asa devreme. Yasmine a mea va merge in doua saptamani la un astfel de daycare, ramane sa va spun cum a fost. De conditiile care le ofera eu am fost incantata, acum ramane sa vedem diferentele intre teorie si practica.
Cristina
http://community.webshots.com/user/khristin107
Caci oricat ar castiga sotul meu ca ITspecialist eu nu m-as multumi cu statutul de casnica, vreau neaparat sa muncesc.
Iti multumesc, Cristina pt.info;apropo, de la ce varsta e obligatorie inscrierea copilului la gradinita?Aici, in Germania, de la trei ani.
Weekend placut,
Ramona15 saptamani
Mona_B spune:
quote:Draga Corina, m-ai speriat nitel cu preturile asteapai atunci ar trebui sa castigi o caruta de bani daca ai cel putin un copil si vrei sa-i trimiti la gradi; ma intreb cum s-or descurca cei cu venituri mici ori medii, in astfel de conditii;in Germania preturile la gradi private se invart in jurul sumei de 500euro lunar full-time cred.
Originally posted by Cricor
Buna Ramona,
Si eu sunt de aceeasi parere cu Khristin. Conteza unde stai, si trebuie sa vezi multe gradinite pana te hotarasti la una: sau nu-ti place gradinita, sau n-au locuri... Eu am vazut 15 pana m-am hotarat, si pana la urma l-am retras ca nu mai suportam sa-l vad bolnav la trei saptamani.
Pretul gradinitelor depinde de ce ofera, de varsta copilului, dar si de zona. Nu stiu cat costa pentru un copil de 9 luni, dar pentru 2 ani mai ieftin de 800 (in Toronto, in zona unde am cautat) eu n-am gasit. De expemlu in Woodbridge (asta e la N de Toronto), pentru un copil de 1 an costa 1000.
Daca ai alte intrebari, si stiu, iti raspund cu cea mai mare placere.
Corina
Dar si castigurile sunt mai bune, desi preturile la toate au cam luat-o in sus de cand cu introducerea euro.
Tin neaparat sa ma informez din timp, de aceea am apelat la voi.Multumesc Corina, sper sa ne cunoastem direct in Toronto, noi vom ajunge acolo in toamna anului viitor, cel mai devreme.
Ramona15 saptamani
Mona_B spune:
quote:Draga Irina, cand am parasit Romania aveam si eu lacrimi in ochi ca tine, veneam in Germania, despre care stiam ca e o tara neprietenoasa fata de straini, parintii m-au insotit la autocar, era februarie, ningea si totul era asa de gri, trist, iar eu aveam inima grea.Insa am luptat cu depresia si am reusit;adevarul e ca o data pe an calatorim spre Romania, asa nu ne mai e atat de dor.Dar si noi suntem adesea inciudati ca trebuie sa stam departe de ai nostri pt.ca
Originally posted by Iraquote:
Originally posted by conchita
Irina, in ce stadiu te mai afli cu pregatirile? mii de scuze ca am uitat data decolarii din Ro, retin ceva cu iunie...gresesc? va doresc un zbor lin, o aterizare usoara si o lupta dreapta, cum se spune, cu emigrarea. veti reusi, sunt absolut convinsa, fara nici cel mai mic dubiu!
Authority Zero
Conchita, Simina, Cristina, Chatonel, multumesc de intrebare ,
noi avem zborul marti. Acum imi tot iau la revedere de la toti prietenii, rudele, etc, cu Buzaul am terminat, am luat Bucurestiul la rand, astazi am luat si recomandarile de la Conservator, maine o ducem pe Sofia la doctor la un ultim control romanesc, mai ales ca tin f mult sa o asculte la plamani, asta dupa 2 raceli consecutive si netratate (dat fiind faptul ca au fost fara febra nu i-am dat copilului decat miere, kiwi si ceai ), suntem f ocupati dar si linistiti. Nu am absolut nici o emotie, simt totul ca pe un firesc cotidian, desi cand am parasit orasul meu natal am facut-o cu lacrimi in ochi si cu gandul ca sunt ofticata ca tara asta nu ne ofera sansa unei vieti decente.... Am plans mult si pentru ca eu am avut pe oriunde am umblat numai prieteni adevarati si mi-a fost greu sa-i parasesc. Sper din tot sufletul sa am parte de prieteni de incredere si in Montreal, sunt sigura ca asa va fi.
Bagajele sunt facute, tot facem insa cumparaturi, cred ca cu medicamentele am exagerat, dar ce sa fac daca sunt stresata rau pe tema asta, ii vom face si asigurare privata Sofiei, oricat ar costa, numai eu stiu cat ma consum la un simplu nas care curge, ce sa mai vorbim de alte complicatii.
Sunt f increzatoare in viitor desi ma astept la tot ce-i mai rau in primul an , tot ce ma rog la Dumnezeu e sa imi dea sansa, ca eu nu o voi rata daca ea va exista.
Deocamdata atat de la Bucuresti, totul e in regula in concluzie, cu drag, Irina
in tara noastra draga nu aveam sansa unei vieti decente.O sa vezi, de indata ce vei incepe sa muncesti in Canada, nu va mai fi asa de greu, dar orice ai face, tot te vei gandi cu dor la Romania.
Va doresc o calatorie usoara si placuta si multa bafta pe noul drum,
Ramona 15 saptamani
iris spune:
draga ira, va urez si eu drum bun; ti-as dori si lacrimi cit mai putine, dar lasa-le sa curga si fii gata de zilele bune si mai putin bune care vor veni cu siguranta; nu uita sa deschizi noul subiect despre canada!; pfiii ce-a zburat timpul!;
va fi bine!
Laura B spune:
Drum bun, Ira! Sa ajungeti cu bine!
Sa adaug si eu un sfat, asa cum l-am primit inainte de a zbura spre Canada: sa ai la tine ceva lichide (apa, suc). Chiar daca in avion o sa va dea si de mancare si de baut, am auzit de cazuri in care stewardesele nu au facut fata la "completat".
Doamne-ajuta, si abia astept sa ne scrii de aici!
Laura
http://photos.yahoo.com/laura00ro