Isus si casnicia de azi

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Emilia B. spune:

pentru cunoscatorii lb. engleze va recomand cu toata caldura un site extraordinar de bine documentat stiintific, si dintr-o perspectiva crestina
www.Answersingenesis.org

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emilia B. spune:

Adela, promit sa revin cu raspuns despre fapte si credinta...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

Intre timp eu am citit cate ceva pe net despre Oastea Domnului.
Am aflat printre altele ca una din traditiile Oastei este ca la Rusalii (deci azi), ostasi din toata tara sa mearga la Sibiu si sa se adune in jurul mormantului fondatorului miscarii, preotul Iosif Trifa.

Emilia, nu e nici o graba, astept. Ma bucur ca esti dispusa sa raspunzi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nati spune:

quote:
Originally posted by Adela99

Se pare ca au mai fost si altii dupa link-ul pe care l-ai dat.

"16. Si s-a dus Cain de la fata lui Dumnezeu si a locuit in tinutul Nod, la rasarit de Eden.
17. Dupa aceea a cunoscut Cain pe femeia sa si ea, zamislind, a nascut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate si a numit-o, dupa numele fiului sau, Enoh."

P.S. Probabil Neandertali si Cromagnomi



Asta inseamna ca au fost altii inaintea lui Adam si Eva?
Atunci cine e nascut in pacatul originar?
Eu aleg Neandertalii ,daca au fost inaintea celor doi protagonisti,deci nu sunt nascuta in pacat!
Oricum nu conteaza!


Noi atragem catre noi ceea ce gandim,simtim si spunem.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancuta06 spune:

Emilia, am si eu o nelamurire, destul de mare, sa zic asa. Ai zis urmatoarele, intr-un mesaj precedent:
"Apoi am o lupta acerba cu Dumnezeu de o sapt, in care El imi spunea ca daca am de gand sa merg fair-play cu sotul meu trebuie sa "curat albia". Eu urlam si Ii spuneam ca o sa-L pierd, o sa pierd inceputul asta asa de frumos, ca o sa-l fac sa-si mai piarda increderea lui in femei si chiar in Dumnezeu! Stiti ce imi spunea? Sa nu imi fac griji,ca situatia sufletului sotului meu e in Mainile Lui, si ca de fat, daca asculut, o sa imi duca casnicia pe niste culmi pe care nu le-am banuit niciodata!
Va spun sincer, mi s-a parut cea mai mare tampenie, si mi-au trebuit cateva zile de dureri fizice chiar in care sa accept, sa ma resemnez si sa_l ascult, desi riscam tot ce abia reconstruisem."

Acum, intrebarea mea este, mai exact, cum ti-a spus Dumnezeu toate alea? Ca eu nu inteleg. Si, mai mult, esti sigura, ca daca ai auzit cuvintele alea, veneau de la Dumnezeu?




Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emilia B. spune:

Nati, esti simpatica
Dar serios vorbind,Biblia spune in Romani 3:23 ca"toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu".Si cand Biblia zice toti, inseamna TOTI.
Acuma, e o diferenta in
1.a te naste cu natura pacatoasa, predispusa la a pacatui, si care va pacatui cu siguranta incepand cu o anumita varsta, si
2.pacatele personale, cu care nu ne nastem, deci copilul nou nascut este complet nevinovat, inocent. Ci vei pacatui mai tarziu, repet.
Asa ca toti copii care mor de mici sau poate nenescutii (avortati), ne vom intalni cu ei in Imparatia Lui, (cine va vrea sa ajunga acolo, bineinteles...)
Si vreau sa ma corectez,
Dumnezeu...sa salveze specia umana, nu rasa... din dragoste, de mai sus.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emilia B. spune:

Adela, Biblia e misto tare!
gasesti raspunsuri acolo la orice intrebari!
Fii atenta ce zice la Efeseni 2:8,9,10 :"caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.
caci noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele."

Adica, noi nu o sa fim nicodata suficient de buni, suficient de "de treaba" si generosi sau sufletisti, ca sa Ii castigam favoarea lui Dumnezeu. NICIODATA!
Daca erau faptele noastre baza pentru accesul in Imparatia Lui, atunci Ce a facut Isus a fost complet inutil.
De fapt pentru pacatul omenirii era necesar sa existe satisfacere, pedeapsa, moarte, sange scurs. Nu ca ar fi Dumnezeu sadic, dar El este sfant, efectiv nu poate sta la un loc cu pacatul, si El insusi a spus ca "Plata pacatului este moartea".
Dar aici apare fantastica chestie care a facut-o Isus: fiindca Dumnezeu ne-a iubit asa de mult, L-a trimis pe El sa moara in locul fiecaruia dintre noi. Isus nu a pacatuit, dar a fost facut pacat, adica a luat toata pedeapsa lui asupra Lui, si de asta pe cruce, cand Isus striga "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?", era din cauza ca Dumnezeu in momentele alea a ales (El stie exact cum, e Dumnezeu doar, la El totul e posibil, si cine sunt eu sa Il intreb cum a facut asta?) sa puna toate pacatele peste El, si in consecinta s-a indepartat, pentru ca El nu poate sta alaturi de pacat (de fapt pacat inseamna despartire de Dumnezeu).
Prin urmare, Isus a murit, in locul meu, ca sa imi dea mie o sansa sa pot beneficia din nou de Viata! S-a sacrificat in locul meu, intelegi?? Si nimeni nu o putea face mai bine ca El!
In momentul in care eu cred si accept moartea Lui si in contul meu, atunci sunt Mantuita, readusa la viata! Viata vesnica! Am promisiunea Raiului, si primesc confirmarea asta in interiorul meu, pe care nimeni si nimic din lume nu o mai poate zdruncina, ca sunt Copilul Lui, si am intrat in familia Lui, si sunt Mostenitor la imparatie!
Iar confirmarea din interiorul meu mi-o da...ghici cine? Duhul Sfant, care e o persoana! E o voce interioara, o caldura, o pace, o liniste pe care n-am cuvinte s-o descriu!
si aici am raspuns cumva si Ancutei06!
Ioan 3:36 spune ca "Cine crede in Fiul, ARE VIATA VESNICA!" e O SIGURANTA AICI PE CARE TI-O DA! Nu mai poti spune ca daca o vrea Dumnezeu...poate m-oi mantui si eu...
Deci Credinta si asezarea, odihnirea in ceea ce a facut Isus pentru mine ma mantuie.
DAR acuma nu pot sa ma culc pe o ureche ca, dac cred, am viata vesnica, asa ca pot trai cum vreau, ca tot ma mantui! NU, nu!
Pentru ca in Iacov 2:19 spune ca "Tu crezi ca Dumnezeu e Unul, dar si dracii cred si se infioara!"Fii atenta ce zice Iacov 2:14 "Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate credinta aceea sa-l mantuiasca?
Daca un freat sau sora sunt goi si lipsiti de hrana de toate zilele, si unul dintre voi le zice: Duceti-va in pace, incalziti-va si saturati-va! fara sa le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
Tot asa este si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi.
Daca va zice cineva "Tu ai credinta si eu am faptele", "Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele!"
Vrei dar sa intelegi, dar. om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?"...
si continua...
Cred ca e clar, credinta ma mantuie, dar credinta adevarata are ca consecinte obligatorii faptele, care sunt necesare ca sa fii o marturie pentru ceilalti, si care te vor califica pentru diferite rasplati in ceruri...
O, da, sunt rasplati si acolo...
Va urma.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

Emilia vreau sa-ti multumesc pentru raspuns, nu am inteles chiar tot (probabil si pentru ca nu sunt obisnuita cu limbajul).
Esti o scumpa Apreciez foarte mult ca raspunzi la nedumeririle noastre cu bunavointa, dar ce apreciez cel mai mult e ca nu ne suspectezi (si nici nu ai motive) de cine stie ce si raspunzi frumos, linistit. Am avut experienta ca intreband ceva in legatura cu biblia, ori sa fiu luata peste picior, ori trimisa in cel mai bun caz s-o citesc. Imi place ca faci paralele intre Biblie si viata de toate zilele si in felul asta inteleg si eu mai bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emilia B. spune:

Cu cea mai mare placere, Adela.
Stii, raspund pentru ca mi-am dat seama ca toata alergatura asta a noastra zilnica dupa implinire prin relatii, munca, realizari nu ascunde nimic altceva decat foamea si Setea spirituala pe care o avem, si care fi implinita numai de Dumnezeu.
Apropo de asta Isus a zis "Eu sunt Painea vietii!"
Sau "Eu sunt Apa vietii, cine va bea din apa aceasta, nu va mai inseta niciodata", adica in sfarsit vei gasi ceea ce te va stisface, si nu vei mai cauta nimic altceva, pentru ca in sfarsit ai gasit ceea ce-ti lipsea: Dragostea Lui.
Aveam un gol cu totii in interior, pe care Dumnezeu l-a pus acolo, si care are forma Lui, si poate fi satisfacut numai cu El, stii tu, ca la puzzle, orice altceva s-ar putea sa ti se para ca e bun (te dai cu tot si te astepti la toata fericrea de la un om, sau cauti implinire in cariera, bani, sex, droguri...), dar nimic nu se potriveste perfect acolo ca El!
Cred ca Dumnezeu este secretul cel mai bine ascuns al generatiei noastre, si este bagat la fund chiar si prin... tine-te bine: Religie, mai bine zis traditionalism, o forma de apropiere de El, dar atat de redusa la reguli, incat mai degraba te tine departe...
Iar Isus este exact invers, Dragoste, bucurie, Viata, Implinire...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Catalina spune:

Emilia,
Am citit cap - coada tot ce ai scris si intr-un fel (bun) te invidiez pentru sentimentele pe care cred ca le experimentezi cand scrii aceste lucruri si pentru cum gandesti si simti in legatura cu Dumnezeu. Iti doresc in continuare multa putere in credinta pentru ca, stim cu totii, cei alesi sunt foarte mult luptati de diavol cu multe greutati.
Sincer, te simt cu un pas mai sus decat mine si cred ca avem mult de invatat de la tine asa ca daca ai timp mai scrie-ne.

Dragostea aceea de care vorbesti tu, aceea din cap pana in picioare, in valuri, m-a strabatut si pe mine de cateva ori si era asa un sentiment ca as fi vrut sa ma las "prada" lui pentru tot restul vietii si sa nu mai simt nimic altceva, nu imi mai trebuia nimic altceva. Atunci cand fac lucruri despre care dupa gandesc ca lui Dumnezeu nu i-au placut (ma mandresc, barfesc, am ganduri rele/necurate si toate cele) simt asa ca si cum am pierdut ceva sau pe cineva tare drag mie si incep o noua lupta sa Il regasesc. Daca l-as putea pastra in sufletul meu ..., daca as putea pastra starea aceea de dragoste ... cateodata imi vine sa plang, e un sentiment inexplicabil, nu pot sa il caracterizez decat ca dor de Dumnezeu ...


As mai avea o intrebare pentru voi ... voi cum rezistati gandurilor/imaginilor rele ? Rele sau murdare, nu stiu ... cateodata lupt din greu sa imi scot din minte imagini pe care odata le-am vazut (fie la TV sau prin reviste)imagini ce imi apar in minte in momente in care sunt in biserica sau incerc sa ma rog sau sa citesc o rugaciune. Sunt fie imagini murdare, fie ganduri de fel de fel de catastrofe ce se pot intampla in familia mea sau in general in lume, chestii care ma manie, ma panicheaza ... ma tulbura ...

Va multumesc din suflet tuturor pentru intretinerea acestui subiect. Asteptam de foarte mult timp sa pot discuta aceste aspecte.


Catalina

Mergi la inceput