de pe cind eram NOI puiuti

Daca erai un copil in anii 50, 60 sau 70, cum ai facut de sa supravietuiesti ?

1.- Cand eram copii mergeam cu masini care nu aveau centuri de siguranta si nici airbag...

2.- Sa calatoresti in partea din spate a unui camion era o plimbare speciala. Chiar si acum ne amintim…

3.- Patuturile noastra erau pictate cu culori tari, cu vopseluri ce aveau la baza plumb !

4.- Nu aveam inchizatori speciale pentru copii la flacoanele de medicamente, in bai, la usi.

5.- Cand mergeam cu bicicleta nu purtam casti de protectie.

6.- Am baut ficare dintre noi apa de la furtunul de udat florile din gradina bunicii, in loc de apa minerala din sticla...

7.- Stateam ore in sir sa ne facem rotile. Cei norocosi care aveau si o strada in panta isi dadeau drumul de la capatul stazii, iar la jumatatea drumului isi aduceau aminte ca nu au frane . Dupa cateva “intaliri” cu tufisurile verzi , am invatat sa rezolvam si aceasta problema. Pai da,ca noi stricam tufisurile, nu ajungeam sub rotile masinilor !!!
8.- Ieseam sa ne juncam , iar singura conditie era sa venim in casa la apusul soarelui.
9.- Scoala tinea pana la 12 , ajungeam acasa sa mancam de pranz . Nu aveam telefoane mobile... asa ca nimeni nu putea sa ne gaseasa. Ce bine, nu ?
10.- Ne zgariam, ne faceam tot felul de zgaibe , ne fracturam o mana, un picior , pierdeam un dinte , dar nu era nici o reclamatie pentru aceste incidente la politie. Vina era in totalitate a noastra.
11.- Mancam biscuiti , paine cu unt , am baut atatea bauturi cu zahar si nu cu zaharina sau alti indulcitori si nu am avut niciodata probleme cu greutatea, pentru ca ne jucam mereu...

12.- Am impartit o coca-cola la patru…band din aceeasi sticlasi nimeni n-a murit din asta.

13.- Nu am avut Playstation, Nintendo 64, X box, jocuri video , televizor cu 99 canale , aparate video , dolby surround , telefoane celulare personale , calculatoare , chatroom pe Internet ... In schimb, AVEAM PRIETENI.

14.- Ieseam afara cu biciclete sau mergeam pana la casa unui prieten , sunam la usa sau pur si simplu intram fara sa batem la usa. El era acolo, nimeni nu se supara si ieseam sa ne jucam.

15.- Da! Sa iasa din joc!, Afara, in lumea cruda, rea! Fara plangeri la politie ! Cum am facut ?. Ne jucam cu bete si mingi , alcatuiam echipe pentru a juca o “partida”; nu toti eram alesi si nimeni nu se supara; nu se ajungea ca un prieten sa aiba traume psihologice…

16.- Unii dintre noi nu eram foarte buni la scoala. In studentie, daca pierdeam un an, il repetam. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu suferea de dislexie, nici de probleme de lipsa de atentie…pur si simplu repeta anul si avea o a doua sansa.
17.- Aveam libertate, stari proaste, succese, responsabilitati ...si am reusit sa invatam sa le gestionam. Marea intrebare e: CUM AM FACUT sa supravietuim? si, mai ales,sa fim persoanele care suntem acum ?


Poate ca se vor gasi persoane mai tinere care sa spuna ca eram plictisitori, dar in mod sigur am fost fericiti

mihuta spune:

Am avut noroc ???

Eu ma tot gandesc cum eram noi legati cand eram bebelusi (desi mama rade si acum de asta si spune sa zic mersi ca de asta am picioare drepte...)

" You must be the change you want to see in the world" Gandhi

misticgirl spune:

Buna,Tora!
Eu am sunt nascuta in ianuarie 1982,deci ma numar printre cei mai tineri. Cu toate acestea,am crescut si eu la fel aproape cum ai descris tu si vreau sa-ti spun ca cei care ar spune ca acest mod de viata era plictisitor ori sunt foarte tineri, ori sunt doar rautaciosi si nu vor sa recunosca ca se poate trai si fara mobile de la varsta de 14-15 ani sau fara Play Station ori DVD.
In plus,cea mai grava problema acum este ca nu mai poti lasa copilul cu cheia de gat,la vedere, si cu hainute mai bune sau ceva banuti la el fara sa-ti fie teama ca va fi prins ce "smecherii cartierului" sau de rromi,care ii vor lua tot ce e mai bun si mai grav, pot itra si in casa ta.
Acum sunt insarcinata si mi-as dori din tot sufletul ca viitorul meu copilas sa se poata juca in voie, pana la apusul soarelui fara a fi supus la tot felul de pericole.
In legatura cu noile descoperiri in materie de tehnica si informatica sunt de acord cu ele,in sa nu voi nega niciodata ca am avut o copilarie inocenta si ca era frumos.
Va pup pe toate si sper ca nu v-am plictisit.

Claudia ~12 sapt de la UM

lorelei_19 spune:

Chiar asha, cum am supravietzuit???
da am o intrebare: copiii vostri cum se joaca????

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

infofun spune:

Eu sunt nascuta in '81 si am avut o copilarie exact ca cea descrisa la acest subiect, cu ceva in plus: Cataratul in copacii plini de corcoduse necoapte si zarzare. Imi upleam sanul cu astfel de "verzaturi" si mancam toata ziua "gorgoaze" fara sa am indigestie sau mai stiu eu ce. Acum privesc cum stau crengile copacilor atarnand aproape de pamant pline cu ceea ce a fost candva bucuria copilariei mele: corcoduse si zarzare crude, si nimeni, nici un copil nu mai vezi prin copac...pacat! Acum prefera sa se joace la comp' un joc cu teroristi sau cu mafioti. Cred ca astfel n-o sa cunoasca niciodata bucuria adevarata de a fi copil.

Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!

bia spune:

Cum se joaca copiii nostri?A mea se joaca intotdeauna supravegheata;nu stiu cand va veni ziua sa mearga singura la joaca,nu o las nici in fata blocului singura,,dupa gradinita,e cu mama(adica bunica),iar seara,sambata si duminica,cu noi,in parc.Traim intr-o altfel de lume acum decat atunci cand eram noi copii...din pacate si trebuie sa ne adaptam la ea.

adrianangi spune:

(nascuta in 1971)

Cum ne dadeau la cresa sau la bunici de la 8-9 luni, pentru ca mamele noastre nu puteau ramine acasa mai mult de 3 luni (max. 6-7 luni, cu medicale stimulate de Kentosane...)...
Cum cresteam apoi cu cheia de git, printre blocuri, in asteptarea parintilor...
Cum mincam fructe din copac, eventual, doar steese de turul pantalonilor, si n-am facut "hepatita miinilor murdare" niciodata...
Cum ne intepam cu diverse cuie sau sirme, fara sa ne vaccinam apoi antitetanos...
Cum umblam desculti pe drumurile de la tzara bunicilor si ne scoteam unii altora scaietii din talpa picioarelor...
Cum beam lapte dupa ce mulgea mamaia vaca, nepasteurizat, pastrind caldura ugerului dar si mici impuritati pe care nici nu le mai dadeam la o parte...

Cum de nu ne-am imbolnavit? Si virusii erau mai blinzi cu noi, pe atunci nu aparuse nici SARS, nici gripa aviara... HIV exista si as putea adauga:
Cum stateam noi cu clasa la vaccin si asistenta, de lene, ne vaccina pe toti cu acelasi ac de seringa... (au fost unii mai putin norocosi)

Frumoasa copilarie am avut, insa fiului meuii doresc altfel de imprejurari. Voi lua tot ce-i mai bun din experienta mea (vacantele la tara) si voi incerca sa le renasc in viata lui.
In rest... je ne regrete rien...

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

OtiliaLia spune:

Fain subectu' deocamdata stau si citesc si-mi amintesc.

anda141 spune:

Eu m-am nascut in '77 si am crescut la tara. Cum am supravietuit?? Pai nu noi, generatia de azi sa ne intrebam cum vor supravietui?
Ei nu mai stiu nici sa se joace, am oservat ca copiii din ziua de zi nu prea se mai joaca, pai noi ne jucam toata ziua cu alti copii tot felul de jocuri, cu papusile, la gaceam hainute, de mancare, sau alte jocuri de grup. In ziua de zi nu prea ma mai vazut, toti vorbesc de jocuri pe calculator si in cel mai fericit caz mai joca un fotbal afara. Singuri ne e frica sa-i lasam,ca sunt tot felul de pedofili si psihopati... viata s-a schimbat mult. Odata cu modernizarea care a adus lucruri bune, dar tot de aici decurg si o gramada de lucruri rele .Asta este, eu as vrea sa-l invat totusi pe copilul meu sa se joace ,sa invete sa se joace si sa aiba o copilarie, asa cum am avut-o eu.

Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816

Idora spune:

Copilaria mea a fost fericita in ciuda "lipsurilor" pe care le-am avut daca e sa compar cu copilaria copiilor de acum si ma refer la calculatoare, tv color, dvd, video, mobil etc.dar nu as da copilaria de atunci pe cea a copiilor din ziua de azi.E ca si cum as compara viata din Romania, cu toate grijile ei dar traita la maxim, cu multi prieteni si multe alte bucurii mici cu cea din Occident,fara prea multe griji dar monotona, plictisitoare si fara prieteni.Dar din fericire, o sa remediez asta cat de curand:))
Tin minte cand ne jucam para, sencal, strigatea, omul negru, flori, fete sau baieti, etc si cat de entuziasmati eram:)))sau ca nu puteam sa merg normal pe strada, saream tot timpul de pe un picior pe altul, mergeam pe marginea trotuarelor, ma urcam pe toate gardurile si-mi aduc aminte cand o data fiind la bunici, am sarit dintr-un copac si mi-am rupt limba pe jumatate:)) de-mi atarna pe parte dar m-am vindecat cam intr-o saptamana, ce-i drept doar cu ceaiuri, ca nu puteam manca nimic:)) Tin minte ca mama zicea ca mai bine avea 10 baieti decat una ca mine:))
Am vrut sa fac gimnastica(era febra cu Nadia Comaneci:))) dar din pacate mi s-a spus deja de la varsta de 8 ani jumatate ca sunt prea inalta dar nici o problema ca am facut volei si atletism si am fost f. buna!!Cred ca parintii mei au fost bucurosi ca astfel imi mai consum din energie si nu-i mai stresez atat pe ei:)))
Mi-amintesc cand mai mergeam cateodata la cozile la lapte cu alti copii si stateam acolo parca de pe la 2:00 dimineata, pana la 6:00 dimineata si ne distram:)) si ascultam povestile oamenilor adulti, nu era deloc plictisitor:)))
Nu aveam portocale, banane, kiwi, dar nici nu le duceam lipsa ca aveam mere, pere, struguri, pepeni, cirese (mancam kg intregi:))etc!!
De cand ma stiu am avut si am(in Romania) o gramada de prieteni, mult energie, eram vesela si faceam glume si tot felul de nazbatii:))
Tin minte adolescenta fiind cum imi bateam joc de baieti, ii faceam sa se indragosteasca de mine si apoi ii lasam:)), erau mai interesante prietenele:)))sau cand mergeam la patinoar sau la discoteca care se deschidea pe vremea aia la ora 17:00 si se inchidea la 21:30 si eu trebuia sa fiu in casa la 21:30 dar bineinteles ca intarziam 15 minute de fiecare data, ca doar nu era sa plec inainte de inchidere:)) si ce scandal imi facea tata si cat de ingrijorata era mama:))(de parca nu ar fi stiut cum sunt:)))
In orice caz, concluzia mea este ca am avut o copilarie, adolescenta si tinerete fericita in Romania si nu regret nimic, nu regret ca m-am nascut acolo:))
Sunt mai multe de spus, dar nu-mi amintesc tot acum:))
Tora, iti multumesc pentru subiectul asta, m-ai facut sa mai ies din monotonia vietii de zi cu zi de aici:))

tora97 spune:

desi eu am deschis subiectul sa stiti ca mi umplu sufletul de o lumina stranie, calda citindu va rindurile voastra Le citesc si mi reamintesc si eu despre minunata copilarie pe care am avut o noi...

revad cu ochii mintii o gramada de nazbitii, nebunii, Doamne, ce copil neascultator puteam fi (poate de aceea atunci cind Thea face vreo nazbitie sufletu mi tresalta de bucurie) La un moment dat toti ai casei credeau ca am probleme cu scufitza caci uitam cu o rivna de invidiat, insa a se retine "uitam" doar cind mi se spunea sa nu ies afara... ca eu desi stiam ca ma asteapta o papara pe cinste tot o zbugheam si ma mai prindeau in casa la lasarea serii...

poate pentru faptul ca stiam sa ne jucam, sa fim fericiti, sintem acum ceea ce sintem,

cineva mai sus spunea ca ei, puii de acum nu stiu sa se joace. Asa este... cartoon ul, jocurile pe calculator, insingurarea in fata ecranului, parca le strepezeste inimioarele

cum creste Thea? O sa rideti poate, insa am de furca cu bunica sa, careia ii este teama sa o lase singura (are aproape 7 ani) in curte, ori sa mearga la colt sa cumpere o piine... Eu incerc sa i dau libertate, o indemn la boacane (hehe, intr o zi, cind m a apucat latratul pe strada, asa, netam nesam, fiica mea ma tragea de o parte spunindu mi "taci mamiiii... ca ma faci de rusine!") o invatz diferite nastrusnicii (desi stiu ca tot eu voi trage ponoasele) Dar adevarul ca ei sint parca din alt aluat... is atit de fragezi, parca lipsiti de vlaga uneori...


da, o spun cu tarie, am avut o copilarie, adolescenta fericita, libera!!!