Emotiile nasterii

As vrea sa stiu si sentimentele voastre legate de nastere. Ma refer la teama, nerabdare,calm...
Griji, ganduri, frica s.a.m.d au fost odata! Acum cand ne apropiem cu pasi vertiginosi spre momentul mult asteptat, eu sunt lipsita de orice urma de teama. La inceput, numai la gandul ca trebuie sa nasc si incepeau sa-mi tremure picioarele. Acum sunt atat de linistita si nerabdatoare s-o tin pe micuta mea Raluca in brate, incat sunt dispusa sa infrunt si cele mai groaznice dureri. Sper s-o tin tot asa pana ce nasc. Se pare ca sarcina, pe tot parcursul ei, ne pregateste pt acest moment.
Va doresc sarcina sanatoasa si nastere usoara!
Ana&Ralucuta din burtica

DPN 5 August - Fetita Raluca - Dr. J. Moruzzi
"Cand iti ploua in suflet, fa-ti umbrela dintr-o bucurie".
Ana Burtch

Anina_n spune:

Draga Ana,
cred ca nimic nu te pregateste pentru o nastere.
Eu, pe tot parcursul sarcinii am fost de un calm desavarsit vizavi de nastere. Eram nerabdatoare sa nasc, sa-mi vad o data minunea din burtica. Toata lumea ma intreba daca mi-e frica de nastere , iar eu, le raspundeam ca, nu. Nu stiam ce ma asteapta, normal.
Travaliul s-a declansat mai repede cu ~ 2 saptamani, luandu-ma prin surprindere, moment in care au inceput emotiile. Nu-mi venea sa cred ca nasc, desi, abia asteptam sa scap de burta imensa. Ma gandeam cu frica la durerile acelea ingrozitoare pe care numai le banuiam. La momentele acelea in care voi fi singura, fara sot sau cineva mai apropiat, in sala de nasteri, numai cu fete straine. Si speram sa nasc cat mai repede.
Dupa nastere, ma umpluse un sentiment de mandrie, ce puternica sunt ! Am reusit sa aduc la viata un pui de om. Sunt mamica, in sfarsit ! Nu puteam sa dorm, de emotie. Abia asteptam sa-mi vad minunea mica pe care abia apucasem sa o vad un pic.
Cam astea au fost sentimentele si trairile mele inainte de nastere si dupa.
Sarcina usoara in continuare si o nasterea si mai usoara ! Sanatate si numai bine !



Nina & Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

ancuta06 spune:

Mie mi-a fost frica de nastere pe toata durata sarcinii. iar cand au inceput contractiile, cu aproape 3 saptamani inainte de termen, nu mi-a mai fost frica, la inceput. Apoi, cand mi-am dat seama ca totusi, momentul cel mare chiar se apropie, desi contractiile erau foarte suportabile, am cam intrat in panica. Dar, sincer vorbind, ma asteptam sa fie muuuult mai rau. nu imi vine sa cred, inca, ca am scapat asa usor. iar eu sunt o persoana foarte fricoasa...cea mai mica durere ma sperie ingrozitor....
Curaj, vei vedea, cand incep contractiile, o sa-ti dai seama ca nu e asa de greu. Iar nasterea in sine....a fost o eliberare si nu a durut.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

anapharm spune:

Buna si multumesc pt raspunsuri,
Faptul ca nu mi-e catusi de putin frica, zic eu ca e bine. Durerile si frica le intalnesc la final, sunt convinsa de asta. Daca la tot ce induram in perioada nasterii s-ar mai aduna si teama de pana atunci, cred ca m-ar darama.
Va pup dulce pe toate si sanatate maxima in continuare!
Ana @ raluca din burtica

DPN 5 August - Fetita Raluca - Dr. J. Moruzzi
"Cand iti ploua in suflet, fa-ti umbrela dintr-o bucurie".
Ana Burtch

PrInTeSs2_ spune:

Cand ma gandesc la momentul acela care v-a veni in curand. Desi nu am mai avut nici o nastere nu mai pot de fricainsa imi doresc asa de mult acest bebelas incat cred ca voi trece de toata spaima asta in curand. Eu sunt o fricoasa si jumatate, daca la 24 de ani am mers la dentist cu mama de mana si am pus-o sa stea cu mine in cabinet, va puteti imagina atunci cat de curajoasa sunt, a sa nu uit de faptul ca la analizele de sange a fost sotul cu mine si m-a tinut de mana sunt panicara nici nu vreau sa ma gandesc cum v-a fi.V-am incurajat.

hannen spune:

Pe toata durata sarcinii nu mi-a fost frica absolut deloc.Prin ultimele doua saptamani am incercat senzatia de teama,frica.Nu stiam cum v-a fi,o sa doara,o sa rezist?In special din cauza ca vedeam la tv.mamici care povesteau sum a fost si doctori care explicau durerile ,cum sunt,cit de intense...in fine.
Toate japonezele imi ziceau sa stau linistita,toate femeile nasc si nu a murit nici una de durere.
Cind mi s-a rupt apa,am fost ff emotionata ,mai ales ca durerile au venit f repede si f dese.Ma incurajam ca in curind o sa imi tin iubirea vietii in brate.Cind intradevar a venit valul cel mare de dureri (in timp f scurt)si simteam sa imping(desi moasele ziceau sa nu,dupa calculele lor trebuia sa stau in travaliu vreo 12 ore)nu vroiam altceva decit sa se termine mai repede.Nu imi era frica ,durerea era mult prea mare sa mai imi fie frica,vroiam doar sa termin,sa se nasca,sa se termine contractiile.Punctul culminant a fost iesirea capului si a umerilor.La citeva secunde dupa,in prima poza cu printesa mea(care nu avea inca cordonul ombilical taiat)eram cu gura pina la urechi.Uitasem tot,se dusese ca luat cu mina.
Acum insa mi-e mult mai frica decit la prima sarcina pt ca stiu ce ma asteapta.Mi-e groaza cind ma gindesc la contractiile insuportabile.Sper ca si de data aceasta sotul meu v-a putea fi alaturi ,sa ma incurajeze,sa-mi dea apa,sa ma ajute sa imping,sa ma stringa de mina...Mi-a fost de un enorm ajutor la prima nastere.
Ma bucur enorm ca a fost linga mine,ca nu a ascultat sa iasa cind eu il trimiteam afara.
Curaj si nastere usoara la toate va doresc.
Nicole&Amira

http://community.webshots.com/user/nicoleamira