“21 de grame”-filmul : comentarii, pareri

“Omul fara virsta si omul care nu-si dorea nimic”

Cu multi ani in urma pe scena Nationalului bucurestean, o piesa de teatru povestea cum Moartea – alias “Omul fara virsta” intrind intr-un bar oarecare, le-a cerut celor de acolo tribut pe unul dintre ei, alegerea raminind in seama acelora care se intilnisera fara voie cu “Domnul cu coasa si pelerina”. De-a lungul unui intreg periplu fiecare isi face introspectia intregii vieti, si a lucrurilor pentru care mai merita sa mai traiasca . Nimeni nu putea scapa din bar pina cind un “voluntar” avea sa-l insoteasca pe ultimul drum pe Calatorul nepoftit si toti au inceput sa-si argumenteze unul altuia motivatia de a trai, cu exceptia unuia singur: un tinar, alias “Omul care nu-si dorea nimic” de la viata. Intr-un final tensionat, cel care se ofera pe post de “tovaras de drum”, este tocmai acest tinar care de fapt pur si simplu nu avea si nu cauta un motiv pentru a-si duce viata mai departe. Replica Mortii ??? “- De fapt pe tine te cautam de la bun inceput, numai ca am vrut sa ma joc cu ceilalti pentru a le arata cit cintareste de fapt viata.”
Cred ca aceste cuvinte parafrazeaza destul de bine ceea ce vrea sa spuna filmul “21 de grame”, un film tulburator care desi foloseste ca substrat problema mortii, vorbeste de fapt despre viata. El spune despre cit de “usoara” este expresia viului cuantificata de stiintele exacte: citeva grame, si cita greutate pot capata aceste “grame” in functie de ceea ce alegem sa facem si sa ne dorim fiecare dintre noi.
Cele trei personaje principale ale filmului, tes o poveste cu un profund substrat religios despre dreptatea Celui de Sus, despre cum la capatul unor cai intortocheate pe cumpana apelor, cei care cauta din tot sufletul motivatia puternica de-a trai sau cei care se caiesc cu adevarat pentru pacatele lor capata dreptul de a-si duce viata mai departe si de a-si indeplini fiecare pina la capat menirea . Substratul pentru fiecare “premiu” de viata traita este catharsisul suferintei asumate si invinse prin probarea sentimentului de a-si dori “ceva” din toti rarunchii. De cealalta parte a cumpenei este “Omul care nu-si dorea nimic” si care la urma urmei nici nu simtea aproape nimic. La fel ca in piesa de teatru, pina la urma “Domnul cu coasa si pelerina” il ia doar pe acesta tribut.
Astfel, Sean Penn (Paul) il joaca pe cel care nu are dorinte. Paradoxul filmului face ca totusi Dumnezeu sa-i ofere totusi sansa de a trai, deoarece prietena lui ii propune inainte de transplantul salvator conceperea unui copil chiar in conditiile in care el, viitorul tata, ar fi murit pe masa de operatie. La inceput o menire asumata, conceperea unui copil este apoi dupa revenirea printre oamenii sanatosi refuzata, astfel ca personajul este de 2 ori pedepsit de Creator prin truncierea capacitatii de a decide asupra acestei probleme: prietena lui concepe totusi acest copil pe baza deciziei legale anterioare transplantului, iar pasiunea lui ultima-sotia donorului de inima, ramine gravida cu el fara ca acesta sa o afle vreodata. A treia pedeapsa si ultima, este cea mai drastica: transplantul de inima se dovedeste a nu avea succes, Paul ajungind totusi sa-si indeplineasca in ciuda vointei lui, menirea, pretul refuzului fiind insa anularea voluntara (de fapt acel “pe tine te cautam de la bun inceput”).
Benicio del Torro (Jack) este “pacatosul” din piesa de teatru care considera ca pentru el a sosit justificat ceasul judecatii si se caieste din tot sufletul pentru faptele sale. Rasplata dupa suferinta indelungat a trecerii prin Purgatoriul vinei (nu ceea de a fi lovit din greseala cu masina 3 fiinte, ci aceea de a fi lasat pe caldarim dupa aceea pe cineva care dus la spital in timp util ar fi putut sa traiasca) este revenirea la o viata normala si la indeplinirea menirii pentru care el isi justifica existenta. Astfel familia proprie devine pentru prima data dupa foarte multi ani ratiunea lui de a fi, si el se reintoarce acolo unde de la bun inceput ii era locul, linga sotie si copii.
Naomi Watts (Cristina), aduce aminte despre cea ce noi consideram fara sens in deciziile Creatorului: fara justificare sufletul si ratiunea vietii ei, familia, este distrusa intr-un banal accident. Calatoare pasiva apoi si fara tinta prin viata, ea-si spune la un moment dat cea mai fierbinte dorinta posibila : sa fi trait doar una din fiicele ei, cea care ar fi avut totusi sansa sa supravietuiasca daca “pacatosul” care o accidentase nu ar fi fugit de la locul faptei. Deoarece isi doreste cu toata ratiune ei de a fi acest lucru, Dumnezeu il trimite pe Paul in pieptul caruia batea inima sotului ucis, sa-i conceapa un alt copil. Astfel desi fara motivatia de a trai, ea este rasplatita pentru dorinta si vointa cu care si-a cautat pina la urma un nou scop.
Alegorie? - Fara doar si poate. Metafora? – Bineinteles. Purtator al unui gust amar? – Ma indoiesc de aceasta! Este doar un film care arata cit de importante sunt dorinta de a trai si cit de important este sa-ti supui viata unui scop, dind greutate acelor “21 de grame”
Va invit si pe voi aici pe forum sa vedeti acest film miunat si sa va exprimati gindurile despre ceea ce ati vazut.


Mirela & sotul

Veve spune:

Iti sugerez sa repostezi la forumul "zona artelor".
(desi am auzit despre film,n-am reusit sa-l vad...)


Irina,veve & croko

khristin spune:

Eu am vazut filmul...mi s-a parut ca a meritat Oscarul Sean Penn, dar ca sa vezi filmul trebuie sa ai nervii destul de tari....foarte bun, dar mult prea tragic...

P.S. Se spune ca exact atunci cand mori, absolut toti oamenii pierd 21 grame...poate greutatea sufletului???

Cristina

http://community.webshots.com/user/khristin107

hannen spune:

Din ceea ce am auzit comentindu-se la tv.despre film,ar fi cam acelasi lucru in mare.Mai exact ca fiecare om dupa ce moare pierde exact 21 de grame,ceea ce ar reprezenta greutatea sufletului.
Filmul nu l-am vazut inca ,deci nu imi pot da cu parerea ,dar doresc sa-l vad .Ceva secvente am prins,...interesant.Sper sa am nervii destul de tari
Nicole&Amira

http://community.webshots.com/user/nicoleamira