Singuratatea intr-o tara straina!!

As vrea sa intreb daca exista cineva care sta mai mult timp singura decat cu partenerul intr-o tara straina!! Cum va simtiti, cum va descurcati, ce faceti ca sa va treaca sentimentul asta de deprimare si de singuratate?? E careva dintre voi care trebuie sa stea chiar si cateva luni singura deoarece el e plecat sa lucreze??Cum depasiti sentimentele astea si daca le aveti!!

louisea spune:

si eu sunt in situatia ta.. doar ca el pleaca pt perioade mai scurte 1-2 saptamani si apoi se intoarce pt cateva zile.. ca a fost pt perioade mai mari am plecat impreuna in tara respectiva ( Spania, Italia..) iar eu stiind limbile tarilor respective i-am foat translator..
nu pot sa spun ca mi-e usor. nu am pe nimeni aici, prieteni, familie... ce ma ajuta e ca merg la scoala si invat limba destul de repede astfel incat in viitorul apropiat sa-mi iau un job si astfel timpul liber se va scurta...
stiu ca totul e pt bani si stiu ca lui nu i-ar place sa lucreze intr-un singur loc si de ce nu recunosc banii castigati sunt mai multi decat daca el ar lucra doar in tara.. si cum avem si cheltuieli destule si planuri de viitor...
sunt momente in care sunt deprimata dar incep sa fie tot mai rare.. cred ca totul devine mai sinplu cand cunosti limba tarii respective, ai un job, prieteni....

Idora spune:

Deocamdata al meu pleca pe la 4 dimineata si venea la ora 20:00-21:00 si tot asa, cu mici pauze.Incepand de saptamana viitoare va pleca la ora 15:00 si se va intoarce a doua zi dimineata pe la 9:00 aproape continuu si asta va dura vreo 3 luni ( am mai fost in situatia asta anul trecut si n-a fost usor) dar de la jumatatea lui august va fi plecat timp de 3 luni si nu va veni deloc acasa dupa care nu o sa mai plece nicaieri.Nu stiu ce o sa fac, stiu ca de asta depinde realizarea planurilor noastre de viitor.Incepe sa ma apuce groaza doar cand ma gandesc la saptamana viitoare:((Nu cred ca o sa rezist atata timp, cred ca o sa plec acasa vreo 2 luni apoi sa vin inapoi, mai stau vreo luna singura si apoi dupa ce se intoarce,o sa vrea sa mearga si el pentru vreo 2 luni in Romania, asa ca o sa mai merg inca o data.Apoi dupa venirea din tara inapoi va lucra din nou 3 luni cat pentru tot anul si iar am sa raman singura.Problema e ca nu am voie deocamdata sa stau mai mult de 5 luni afara din Suedia. Eu lucrez, dar tot greu e sa vii la o casa pustie.

Ancade spune:

Buna fetelor,
la mine situatia e aceaasi de peste 3 ani,sotul meu e profesor si pleaca la 7.30 si vine la 17-18 in fiecare zi.cu exceptia vacantelor...cand de regula e bolnav si nu facem nimic.Acum a avut 2 sapt vacanta si a fost si inca este bolnav.Avem un baietel, Vladimir de 2 ani si 8 luni care imi ocupa tot timpul insa recunosc ca m-am cam saturat de aceleasi lucruri zi de zi de cand s-a nascut.Nu pot merge nicaieri fara el;nu lucrez pt ca nu vorbesc olandeza perfect dar si pt ca nu avem pe nimeni cu cine sa-l lasam, iar gradinitele sunt extrem de scumpe.
Intr-un cuvant am ajuns f depresiva si nu stiu cum voi iesi din starea asta; nu vizite, nu iesiri(decat in parcuri pt copii), nu distractii.Plus ca dupa pierderea unei sarcini in sept 2003 nu reusesc sa mai am un copil;asta deja e o obsesie pt mine insa sotul meu in loc sa ma sprijine spune ca daca nu ma mai gandesc voi ramane gravida cu siguranta.In rest internetul imi ocupa tot timpul;prietene ...nimic, de nici o nationalitate;familia toata in Romania asa ca va imaginati cum ma simt.
Curaj fetelor ca se poate si mai rau.
Despina

Idora spune:

Ancade te inteleg ca ti-e greu dar e mai bine decat la mine.Mi-ar fi convenit mai mult sa lucreze asa.Eu oricum ma culc dupa ora 1:00, 2:00, 3:00 sau chiar mai de dimineata si dorm pana pe la 10:00.Ma trezesc, mai fac curat, mancare, spal, mai fac ce mai e de facut prin casa, mai stau pe Internet si trece timpul.Pana as fi gata cu toate aproape ca ar veni acasa si macar tot ar sta vreo 5-7 ore cu mine pana ar dormi din nou.Dar gandeste-te ca pana acum am stat toata ziua singura pana pe la ora 20:00-21:00 seara cand vine, sta vreo 2 ore cu mine si apoi doarme ca e obosit si trebuie sa se trezeasca din nou la 3:00 dimineata ca sa plece la 4:00.Cu perioada asta am inceput sa ma mai obisnuiesc dar de cea care va veni de saptamana viitoare mi-e mai groaza, ca pleaca la ora 15:00 si vine a doua zi dimineata la ora 9:00 obosit, doarme pana pe la ora 14:00 si pleaca din nou:(((Si cel mai mult ma ingrozeste perioada aia de 3 luni care va urma si in care o sa fiu absolut singura non-stop!! Sper ca de la anul sa fie asa cum zice, adica sa lucreze doar 3 luni pe an!!
Era bine sa fim toate "singuraticele" in acelasi oras ca sa ne treaca de uratdar pacat ca asta nu e posibil

Idora spune:

Louisea te inteleg si pe tine, nu-i usor!! Am noroc totusi ca lucrez, chiar daca nu chiar in fiecare zi dar macar imi trece timpul altfel!! Noroc ca exista forumul asta ca nu stiu ce ma faceam altfel si-mi pare rau ca nu l-am descoperit mai repede!!

Rayuela spune:

Idora eu am nevoie de babysitter!!!!
Cel mai greu mi se pare acum sa fiu singura,cu bebelus si fara o mina de ajutor,o prietena apropiata,o vecina,o soacra..orice ar fi bun!!Mi se intimpla sa nu am timp nici sa maninc,nici sa stau linistita la wc..ca tresar la orice chitzait al papushicii mele!!

Idora spune:

Poate vin eu RayuelaE mult mai bine decat sa stau singura aici si in plus imi plac copiii

papadie spune:

quote:

---

Originally posted by Idora

.Problema e ca nu am voie deocamdata sa stau mai mult de 5 luni afara din Suedia. Eu lucrez, dar tot greu e sa vii la o casa pustie.

---

Idora cheama o prietena/ruda tonica din Romania ...sa te faca sa astepti cu bucurie sa ajungi acasa de la lucru. Decat sa stai singura nu mai bine la o parola si-o cafea ca-ntre fete?:-)

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

Idora spune:

Papadie sa stii ca e o idee buna!!M-am gandit acum la o prietena din Romania care ar putea sa vina, ca restul lucreaza!! Mi-ar fi intr-adevar mult mai usor si cred ca ar trece timpul de nici nu l-as simti:)Poate chiar ar trece prea repede

super mami spune:

Stiu si eu cum e. Noi cand am ajuns in Spania, acum 3 ani, in exclusivitate de gura mea, am trecut prin momente f grele. Sotul meu lucra cate 14 ore pe zi, eu eram singura cuc, fara tel, internet, la inceput fara televizor....intr-o garsionera urata pe care plateam enorm.
E adevarat ca in weekand mai iesem. Eu eram super incantata, iar el cu ochii pe jumatate inchisi.
In primele saptamani am plans si am urlat ca eu vreau acasa, ca mi-e dor de teii din fata blocului...etc.
Dupa un timp el a vrut acasa si eu nu....si am tot avut discutii de genul asta mult si bine. Inca le mai avem.
Dupa ne-am mutat intr-o zona care imi placea, o casa mai bunicica, mai putina munca....cert e ca prima data cand am venit in Ro dupa ceva luni, am vrut repede inapoi.
A fost greu la inceput, am dat de tot felul de oameni, de tot felul de situatii, dar cam toate se rezolva. Iar cele care nu se rezolva, trec.
Mie sentimentul de care vorbesti, mi-a trecut greu, dar a trecut.
Nu stiu daca pot sa zic cum, cred ca am inceput sa fac lucruri care imi faceau placere. Ma plimbam pe plaja, ma uitam la copii, mergeam prin magazine. pentru toata lumea, Alexandra