Unul sau mai multi copii?!?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Pag. 7 | Pag. 9

1Sanziana spune:

Eu am un copil pe drum si o sa mai fac altul,da' mai tarziu,dupa ce-mi revin de la primul

infofun spune:

Eu imi doresc doi copii!

Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!
http://community.webshots.com/user/GabrielaHope
(folositi marime normala la vizualizare)

Elenalove27 spune:

Eu am 1 baietel de 6 luni -Alvaro-DAniel-si suntem gata sa ii facem si lui citiva fratiori sau surioare ...noi suntem 5 frati la parinti si tot timpul ne-am certat dar mai bine decit sa fi singur la parinti si sa nu ai cu cine as te creti.

Noi ne mai dorim alti 2 copii.

Elena Alvaro Alvaro-Daniel
Povestea lui Alvaro-Daniel "Invingatorul"
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603
http://community.webshots.com/user/elenalove27
Elenalove27 password 123456 http://www.picturetrail.com/members/

lena spune:

Si noi am fost trei frati la mama si nimic nu mi se pare mai frumos acum, cand ne intalnim cu copilasii nostri, ca suntem multi si ei zic ca sunt fratiori intre ei, desi sunt verisori...Eu am o fetitza si mai vreau un bebe, cat de curand!

Nuami bine, Lena
http://community.webshots.com/user/poolbeertje

acinom spune:

Dragele mele,

Desi am gemene si nu am scapat inca de pampersi si nu avem deloc timp liber pentru ca lucram si eu si sotul meu, ma gindesc ce minunat ar fi sa mai avem un copil...tot blond cu ochi albastri....imi amintesc cum sugeau la sin goangele mele si imi dau lacrimile...
Stiu ca e greu, dar imi place sa visez, ca peste doi-trei ani, daca totul merge bine, sa mai facem un copil. Cred ca as fi o mama mult mai inteleapta si mai experimentata cu siguranta dupa antrenamentul cu goangele....

cami30 spune:

Parintii decid, destinul hotaraste...
Nu-ti poti face planuri despre cum va fi relatia celor 2, 3, x copii ai tai, poti doar sa-i indrumi si sa-i ajuti sa se inteleaga.
In general parintii isi doresc mai multi.. in speranta aceea ca la batranetze.. stiti voi.
Am intalnit cazuri in care 2 frati se urau din cauza ca mama, in incercarea ei disperata de a-i uni, a facut mai rau. Fata fiind mai mare nu era lasata sa plece nicaieri fara fratele mai mic. Asa ca au ajuns in adolescenta sa se urasca, iar la maturitate sa fie indiferenti unul de celalalt.
EU am un frate mai mare. Mici fiind ne uram pt ca el manca bataie din cauza mea, mai tarziu cand el a plecat la facultate am inceput sa ne intelegem bine, era sfatuitorul meu si idealul meu de viata. Din nefericire totul a durat putin pentru ca el a plecat din tara departe departe, a imbratzisat o alta religie si filosofie de viatza. Ne scriem rar din cauza faptului ca el nu are "Inspiratie" sa-mi scrie sau ca e f ocupat cu tezele de doctorat, conferinte si alte minuni. Si mi-e atat de dor de el si asa ce mi l-as dori aproape...
Mai am exemplu in viatza mea de o familie cu 3 copii care au fost impreuna de la inceput pana la sfarsit, in care tatal a facut tot ce i-a stat in putinta pentru ca fratii sa se inteleaga si sa se ajute. SI asa a fost, acum sunt oameni de afaceri, cu afaceri importante, 2 baieti, care isi ajuta contiinuu sora mai mica, . Toate deciziile se iau duminica, la masa in familie cand se reunesc toti. Sunt o familie numeroasa si fericita.
Eu nu am copii dar lucrez cu copii asa ca nu sariti sa imi spuneti ca nu stiu ce vorbesc. Chestia despre care vorbea bibi, ca al meu e cel mai cel... mi se pare ridicola. Evident toti copii sunt frumosi, dragutzi si in fiecare zi invatza ceva nou cu care sa isi uimeasca parintii. De aici pana la a exagera e cale scurta pentru unii si lunga pentru altii
Mai am un exemplu de doua surori . Una rebela, independenta care a preferat o camera de camin sa-si creasca copilul singura decat in casa mamei sale. Cealalta, tocilara, carierista, dependenta de mama sa a ales sa traiasca alaturi de mama sa, care , ca bunica pentru copil s-a transformat intr-un monstru. Copilul acela nu stia ce inseamna placerea de a descoperi, placerea de a fi copil, de a gresi si de a experimenta Toata viata ii fusese programata de catre mama si bunica: ora fixa de trezit, ora fixa de jucat, spalat cu spirt tot timpul, mers cu ea la gradinitza, sticlutza cu spirt in ghiozdan vesnic, nu avea voie afara la joaca "sa se murdareasca", avea program de citit un nr de pagini, TOTUl, absolut totul ii era programat.
Prima din surori a crescut singura, intr-o camera de camin un minunat copil care avea sa se descurce singur in viatza...
Nimic din ceea ce programezi nu va iesi decat poate cu multa insistenta sau chiar obsesie.. Unul, doi, 5 copii, ii aduci pe lume pentru a-i iubi in egala masura si a le oferi neconditionat tot ceea ce ti-ai dorit sa le oferi...

cami

bibi spune:

Stand si citind raspunsurile voastre mi-am dat seama ca dorinta mea de a avea si un al doilea copil (ca de mai multi nu incape vorba)s-a nascut dintr-un motiv la fel de egoist ca cel al prietenei mele, numai ca la extrema cealalta.
Ea nu doreste un al doilea copil pentru ca traieste un sentiment de tradare fata de primul care automat ar insemna sa primeasca mai putina atentie, dragoste, afetiune, etc...eu vreau un al doilea copil, nu pentru mine ci pentru David, pentru ca nu suport gandul ca peste ani sa ramana singur pe lume. Suna patetic, sau chiar patologic, dar n-as avea liniste nici pe lumea cealalta stiindu-l singur.
Bibi si David

gianina-alina spune:

am citit toate postarile la acest subiect cu sufletul la gura.....ma gindeam ca mai scrie cineva care este in aceeasi situatie cu mine!adica divortata si cu un copil care-si doreste cu ardoare si altii!
pentru mine perioada maternitatii si cea a nasterii si cresterii andreei au fost si sint inca cele mai frumoase din toata viata mea....de cind era la mine in burtica (cred ca mult mai devreme?!)am dorit sa nu fie singura sau singur si nici doi...ci TREI! de ce ? asa cred eu ca ar fi super...in doi cred eu ca exista mereu tendinta de a compara , de a avantaja pe unul in defavoarea celuilalt, pe cind daca sint trei ce ii refuzi tu ca si parinte , dragostea pe care o reversi asupra unuia dintre ei o regasesc ceilalti unii la altii...nu stiu daca m-am facut inteleasa...
eu sint singurul copil al unei familii care si-ar fi permis(material vorbind)mai multi!
dar cred ca au invins obiceiurile, conceptiile!noi sintem din banat unde se spune ca faci doar un copil "ca sa nu imparti averea"mi-as fi dorit mult de tot un frate sau o sora, i-am simtit tot timpul lipsa , l-am asteptat ,copil fiind, tot timpul...
nu disper si cred ca vom ajunge si eu si andreea sa ne vedem cu inca un bebe in casa ..dar nu asa, acum nu gasesc ca este bine pentru nimeni venirea lui(ei)pe lume.
in rest , daca totul ar fi fost ok, adica daca am fi fost o familie cu toti membrii ei(mama si tata in acelasi spatiu cu aceleasi teluri)
nimic nu m-ar fi oprit sa am doi, trei copii!
lipsa banilor?dragostea pe care
le-o oferi tandretea,invataturile,siguranta pe care le-o da prezenta ta linga ei in momentele cheie,toate astea nu tin de bani....
dar toate astea se hotarasc de fiecare in parte!sintem diferiti si avem conceptii si idei diferite despre ce inseamna viata!
as fi curioasa sa va aflu parerea referitor la mamicile singure care mai vor copii!
va pupacim cu drag,
andreea si eu

crissandrada spune:

Si eu cred ca daca asi mai avea un copil nu il voi putea iubi la fel de mult ca pe Andrada. Cat am stat acasa prioritatea principala era copilul. Toate discutiile se invarteau in jurul lui. Cand ma intalneam cu cineva vorbeam despre copii: ce face, ce manaca ,cati dinti are, cum doarme, etc.Nu cred ca e ceva deplasat, mai ales daca esti la primul copil.Bineinteles ca consider ca copilul meu este deosebit si cel mai grozav dintre toti chiar daca undeva in mintea mea stiu ca sunt altii poate si mai si dar orice cioara isi lauda puiul cum se spune.

Ii cumpar multe jucarii, multe haine, ce e mai bun de mancare dar asta nu inseamna ca il rasfat. Ii cumpar atat cat imi pot permite, nu fac IMPOSIBILUL pentru ai cumpara. Atunci cand nu am bani si vrea ceva ii spun ca nu am si intelege de cele mai multe ori.

O iubesc la nebunie si mi-am dorit-o din tot sufletul.Asteptam sa o va inca din prima luna de sarcina. Nu stiu daca la celalat copil va fi tot asa. Nu stiu daca am sa pot sa NU FAC diferente intre ei.

Sotul meu este singur la parinti si nu cred ca sufera. Tot ce au parintii lui ii pun la dispozitie, pe cand la mine mereu aud placa"o mai am si pe sora ta".

Spunea cineva ca banii nu conteaza. Eu cred ca conteaza foarte mult.Cand un copil manaca o bomboana si al tau vede dar nu ai cu ce sa ii iei cum te simti ? Poftesti si tu om mare dar un copil oricat de intelegator ar fi.

Oricum ma bucur ca mai sunt care gandesc ca mine. Credeam ca ceea ce simt eu nu e normal. Probabil cand Andrada va fi mai marisoara si ma independenta poate imi voi schimba parerea.