Unul sau mai multi copii?!?
Unul sau mai multi copii?!? | Autor: bibi
Unul sau mai multi copii, asta-i intrebarea ce s-a nascut de mai mult timp in mintea mea.
Intalnirea cu o buna prietena, fericita mamica a unei fetitze in varsta de 9 luni, cu vocatie de mama, gospodina perfecta, sotia cicalitoare, catolica inraita, m-a facut sa ma intorc din nou la subiectul meu de meditatie.
Prietena mea s-a chinuit aproape 2 ani sa ramana insarcinata, a ramas, apoi a pierdut sarcina, a ramas din nou insarcinata si acum o are pe Mara.
Toata dragostea si atentzia ei se invarte in jurul micutzei.
Intre noi fie vorba, de cate ori ne intalnim, cam ii vine sa bag capul intre umeri, caci ma simt cam denaturata.
Nu o scot pe prietena mea din ale ei, ferite-ar sfantu`. Mara in sus, Mara in jos, ca ce bine mananca, ca ce bine doarme, cat de desteapta e, cum le prinde ea pe toate din zbor, cum stie ea sa foloseasca telecomanda, tot ce-i mai bun pentru Mara ( haine numai de la Z in sus, numai file de pastrav, cel mai expensive carutz, etc), ca « ce mult o iubesc ! » sau « o iubesc de nu mai pot ! »........
Ma pune necuratu s-o intreb intr-o zi : « cand al doilea ? ». Raspunsul a fost : « Aaaa....Nu cred.....O iubesc prea mult pe Mara. »
Ma blochez. In imaginatia mea, prietena mea avea doi-trei copii alergand prin casa in timp ce ea constiincioasa gatea felurite feluri sotzului istovit de atata munca.
Apoi, mi-am amintit de mama si criza ei de nervi cand i-am spus ca David (10 luni) nu o sa fie copil unic si ca indiscutabil mai vreau un copil. M-am trezit cu o rafala de replici gen : la ce-ti mai trebuie ? Sa-l privezi pe asta mic ? Ia, potoleste-te ! Stai in banca ta ! Strange bani sa-i cumperi copilului casa si sa nu-i lipseasca nimic !
Am evitat pe moment discutziile, ca doar eram la momentul cad ii faceam baia de mir lui David si nu voiam atmosfera de fatza cu toata lumea. A doua zi insa buba s- a spart si am sfarsit prin a ne striga una alteia cuvinte nerostite pana atunci, care insa, din pacate, erau pline de adevar, sentimente si resentimente.
Eu ii reprosam ca m-a respins si indepartat de ea de cand m-am nascut (m-a crescut bunica de la 2 luni pana la 6 ani, desi mama era casnica), ca niciodata nu i-am intrat in gratzii si ca si acum, la 30 de ani, sufar pentru ca n-am fost niciodata la fel de buna precum fratele meu. Ea, pe de alta parte, tot o tinea pe a ei ca nu ai cum sa iubesti doi copii la fel si ca primul nascut ramane intotdeauna favorit.
Ne-am impacat intr-un final, dupa tatonari de 2 luni, n-am mai abordat subiectul, eu raman la ideea mea de a face si al doilea copil, ea spera ca n-am sa-mi permit financiar un al doilea copil.
Eu nu sunt asa expansiva, declarativa si posesiva. Il iubesc pe David, e prioritatea mea si a colegului meu de viatza, incerc sa-i ofer necesarul ca sa creasca sanatos si sa se dezvolte armonios, dar nu ma arunc la cele mai scumpe haine, nu-i umplu camera cu jucarii ca sa se vada nivelul de trai, din cand in cand il mai plasez la mama ca sa am ceva timp doar pentru mine, m-am intors la serviciu dupa 6 luni (si din cauza lipsei banilor dar si pentru ca nu mai suportam rutina zilnica si aveam nevoie de activitate) dar cu toate astea imi doresc si visez deja al doilea copil
Una peste alta, va intreb pe voi, daca ati mai cunoscut astfel de specimene ca mama si prietena mea si daca nu ar fi mai bine ca unor astfel de femei sa li se ia intr-un fel sau altul, dreptul de a mai naste si al doilea copil.
Raspunsuri
bebi spune:
quote:
Initial creeata de bibi
Una peste alta, va intreb pe voi, daca ati mai cunoscut astfel de specimene ca mama si prietena mea si daca nu ar fi mai bine ca unor astfel de femei sa li se ia intr-un fel sau altul, dreptul de a mai naste si al doilea copil.
Uite eu sunt un astfel de specimen. Nu-mi doresc al doilea copil pentru ca as vrea Eu asta, ci imi doresc un fratior pentru Catalina, numai ca sa-i fie ei bine, sa nu se simta singura.
Si, da, sunt sigura ca n-am sa-l iubesc la fel de mult ca pe ea. Poate si unde eu am fost primul copil (din patru frati!)
O rasfatz pe Catalina desi am lasat-o cu bona de la 3 luni ( din lipsa banilor, evident). Eu a trebuit sa aleg intre partea materiala si afectiune... si am ales partea materiala pt ca bebe nu creste cu aer. Nu stiu daca-i lipseste ceva, material vorbind, dar uneori ma invinovatesc ca a crescut cu bona.
Si, ca sa-ti raspund la intrebare, nu imi doresc alt copil in afara de ea desi poate ma voi razgandi
Dati cu rosii
Love is all around
dulcetica spune:
Eu am 36 de ani si sint la primul bebelus. BB Rares care are 2 luni fara 5 zile.Sintem casatoriti de 13 ani si in toata aceasta perioada ,nu pot spune ca am fost innebuniti dupa bebelusi.Pe Rares l-am avut destul de greu ,dar acum il iubesc la nebunie.Sincer, parca as mai vrea o fetita ,in ciuda faptului ca sintem complet extenuati dupa aceste 2 luni.Dupa o perioada de relas nonstop e inexplicabil de unde gasesc energie, sa rezist acum cu baiatul meu!E foarte mofturos si deosebit de alintat.
ralu spune:
Din totdeauna mi-am dorit 2 copii. Si stiu ca ii voi iubi la fel de mult si pe unul si pe celalat, mai ales ca eu am fost al doilea copil la parinti, iar ei m-au iubit la fel de mult si pe mine si pe sora mea.
Multa sanatate!
Ralu-mamica Ioanei (4 ani) si a Mariei din burtica (33+ saptamani)
cipcipcip spune:
Draga Bibi,
Prietena ta Mara, este pentru mine un cosmar, femeile care imi impuie capul cu odorul lor incontinuu ma fac sa fug cit de departe vad cu ochii (sper sa nu supar pe nimeni). Oare ele alte preocupari in viata nu au? (ex citit o carte, discutat un film)(scuzati divagatia dar nu m-am putut abtine)
Mie dragostea exclusiva orientata spre un copil unic nu mi se pare deloc sanatoasa, mai ales pentru copil (am intilnit si astfel de copii rizgiiati si ridicati in slavi de parinti, incit iti vine sa-i bati si pe unii si pe altii
)
Draga Bibi, parerea mea este sa nu asculti pe nimeni si sa faci citi copii iti doresti tu. Sint femei care fac si 3-4 copii fara sa-si faca probleme de genul asta, iar copiii cresc mult mai armonios si de multe ori mai fericiti avind un frate sau o sora (eu am fost singur copil si tare mult mi-am dorit un frate sau o sora, am regretat si regret pina in ziua de azi ca mama s-a oprit la un singur copil).
Urmeaza-ti inima si nu asculta de x si y. Succes! 
Cit despre felul in care il cresti tu pe David mi se pare mai mult decit potrivit, as spune excelent.
Garofitza spune:
quote:
Originally posted by cipcipcip
Draga Bibi,
Prietena ta Mara, este pentru mine un cosmar, femeile care imi impuie capul cu odorul lor incontinuu ma fac sa fug cit de departe vad cu ochii (sper sa nu supar pe nimeni). Oare ele alte preocupari in viata nu au? (ex citit o carte, discutat un film)(scuzati divagatia dar nu m-am putut abtine)
Cipcip, nu m-ai suparat
, dar o intrebare:Tu ai copii? Daca nu, asteapta sa vezi atunci cum nu o sa te poti controla sa nu vorbesti de creatia ta! Zau! Cat despre preocupari? Hohoho, eu una am multe, pe langa Alex, baietelul meu. Astept inca bebe in octombrie, imi place sa tricotez, sa crosetez, sa inot, sa citesc, sa ma intalnesc la o sueta sau un lunch cu amicile mele, sa pescuiesc, sa merg la un restaurant. Si cate si mai cate. Un copil nu-ti incurca viata, ci ti-o lumineaza. Si inca ceva, nu mi-as lasa copilul peste mari si tari, in grija sau vizita la bunici si nici in concediu fara el nu as pleca. Este familia mea, si facem totul impreuna. Timp pentru mine si sotul meu se gaseste berechet. Si nu mi-as dori altfel.
Numai bine si week placut!
Garo
Sanatate, ca-i mai buna ca toate.
AC spune:
Eu am fost un copil singur la parintzi... nu s-a putut altfel. Si mereu am vrut un partener fetitza, baiat, oricum. De fapt ceream surior/fratioara...Poate de asta n-a fost sa fie.
Eu am o fetitza pe care o ador. Si as mai vrea un bebe. Nu pentru ea, pentru amandoi. Sa se aiba unul pe celalat. Daca va fi sa fie voi incerca mereu sai fac pe copii mei sa se iubeasca intre ei si sa nu se simta unul favorizat. Depinde de parintzi. Eu am doua verisoare. Extrem de deosebite. Si parintzii le-au invatzat sa se pretzuiasca. Si desi fiecare parinte (mai ales cu varsta) pare sa aiba o preferata, nu au iscat intre ele nici discutzii de bani nici de altceva. Amandoua au avut voie sa faca aceleasi lucruri, au primit acelasi ajutor. Uneori parintzii mi se pareau chiar prea exagerat de echilibratzi. Motivul lor era... noi plecam, e important ca ele sa nu se vada niciodata altfel decat prietene.
De asta probabil ca voi avea doar doi copii daca e sa fie. Patru e prea tarziu (daca nu ies niste gemeni), iar trei imi pare un numar dificil. Adesea doi se inteleg si unul va fi putzin pe afara.
Cat despre o viatza in jurul copilului Mara.. mi se pare in primul rand un pericol pentru Mara. In viatza trebuie sa invetzi sa impartzi cu ceilaltzi.. ca sa fii fericit si sa capetzi la randul tau bucurii de la altzii. Si asta se invatza acasa din primii ani.
Anne-Sarah 
si mamica sa Andreea
vilma spune:
quote:
Originally posted by bebi
Si, da, sunt sigura ca n-am sa-l iubesc la fel de mult ca pe ea. ...
Si, ca sa-ti raspund la intrebare, nu imi doresc alt copil in afara de ea desi poate ma voi razgandi
Sa nu fii asa sigura, intr-una din "Supe" am citit o data ceva ce n-am inteles pana nu mi s-a intamplat: dragostea mamei nu se imparte intre copii, ci se inmulteste....
Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)
Donia spune:
Cred ca e un subiect delicat, atunci cand dai verdicte si vorbesti despre altii foarte categoric. Atata timp cat nu esti in pielea celuilalt, nu ai cum, nu poti sa intelegi care ii sunt motivele.
Inainte ca eu sa nasc, nu puteam DELOC sa-i inteleg pe cei cu copii, in schimb aveam pareri foarte ferme (si deplasate) despre cresterea copiilor.
Acum vad ca prioritatea mea este fetita, sunt fericita in primul rand daca ea este bine si cea mai mare nefericire vine atunci cand ea este bonalva sau suparata. Ma intreb si eu cum ar fi cu 2 copii, daca pot sa mai am aceeasi intensitate a sentimentelor pentru amandoi copiii. Dar deja am luat hotararea de a avea inca un copil, asa ca o sa vad pe propria-mi piele cum te "imparti" ca parinte.
In afara de cresterea copilului mai am si eu alte preocupari, imi place sa citesc, as vrea sa ma plimb singura prin padure, as vrea sa port discutii interesante cand ma intalnesc cu alti adulti... dar timp... prea putin.
Totusi, cele mai mari satisfactii ale mele vin de la primul zambet, de la primul dinte, de la primul cuvant spus, de la perlele pe care le scoate acum fetita mea... Nu pot sa uit o perioada in care fetita mea era constipata si, impreuna cu sotul, urmaream olita cu sufletul la gura. Cand a avut primul scaun am fost atat de fericiti si am ras cu pofta cand am spus: "Nu credeam ca un caca in olita poate sa iti ofere atata fericire".
Adela99 spune:
Subiectul asta l-am discutat si eu acum cativa ani cu aproape toti pe care ii intalneam. Nu mi-a placut niciodata argumentul: mai vreau un copil pentru ca primul trebuie sa aiba un frate/sora, sa aiba pe cineva, samd. Va avea prieteni. Cu atat mai putin argumentul mai vreau un copil pentru ca am un baiat si imi doresc si o fata. Am discutat cu multi care au frati/surori si i-am intrebat daca vreodata au simtit vreo diferenta. Majoritatea mi-au raspuns ca nu dpdv material, au simtit intotdeauna ca parintii aveau simtul dreptatii, dar ca totodata, pe undeva au simtit ca parintii tineau mai mult la unul dintre ei, in cazurile mai fericite ca tatal prefera pe unul, iar mama pe celalalt; in unele din aceste cazuri banuiau ca din dorinta de compensatie. Am intalnit si frati/surori care n-au simtit niciodata diferentieri. Am intalnit oameni care sunt singurul copil la parinti si care si-ar fi dorit un frate/sora (pentru ca de multe ori se simteau nu numai ca singurul copil ci si ca si copil singur), si altii care nu si-au dorit niciodata din motive diferite. Am vorbit cu parinti care au mai multi copii care spun ca-si iubesc copiii la fel si altii care spun ca ii iubesc la fel de mult dar in mod diferit. Am intalnit parinti care au un singur copil pentru ca asa si-au dorit - unii pentru ca au considerat ca nu pot oferi ceea ce vor decat doar unui copil, altii pentru ca asa a fost sa fie, iar altii ca mine care nu au indraznit pentru ca au simtit ca nu au darul de a fi parinte cu mai multi copii, din teama de a neindreptati pe unul in favoarea celuilat in materie de sentimente. Deci sunt tot felul de situatii, si fiecare stie, simte ce e mai bine pentru el si familia lui. Deci, bibi, daca mai vrei un copil - fa-l! Din cate ai scris deduc ca esti o femeie care stie ce vrea si o mama buna.
flori76 spune:
Daca ar fi dupa mine,as vrea doar un singur copil.Sa-i dau lui toata dragostea mea si tot ceea ce am eu mai bun.
Dar,de preferat ar fi,totusi,sa ai macar 2 copii.Sotul meu este singur la parinti,eu mai am o sora.Mereu ma intreb cum poate el sa traiasca asa,sa nu aiba pe nimeni caruia sa-i impartaseasca si cele mai ascunse ganduri?!?Eu nici nu concep viata fara sora mea.Si acum,cand ne despart 6000 km,noi vorbim in fiecare saptamana si ne spunem(ca intotdeauna)toate nimicurile.
Asa ca pt un copil este de preferat sa aiba macar o surioara sau un fratior.Asta este parerea mea...Iar eu...deocamdata,ma rog la D-zeu ca macar unul sa-mi dea.
Flori