Sa ne bucuram de viata !

anda141 spune:

Eu ma bucur acum ca bebele meu imi zambeste si chiuie la mine cu mare placere si ca am gasit prietene pe forum!!!!

Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816

Kehleyr spune:

Chiar ca foarte frumos subiect. Eu cred ca atunci cand esti fericit nu iti dai seama niciodata chiar in *acea* clipa de fericire ca esti fericit. Doar dupa aceea te gandesti in urma si iti aduci aminte "ehhh, ce fericita eram atunci". Ar fi bine daca am putea constientiza clipele acestea atunci cand ele se petrec, nu dupa aceea privind in urma.

Si acum sa va spun cand ma bucur eu de viata, fara sa mai repet tot ceea ce s-a spus mai inainte referitor la familie si bb-i (care sunt intotdeauna razele noastre de soare. O sa ziceti ca motivele mele sunt uneori cam frivole si simpliste, dar eu le trec la categoria "bucurii simple":
- cand ma asez seara cu o carte care imi place, chiar daca o citesc a 12-a oara
- cand ma uit la Star Wars, Star Trek sau Mandrie si prejudecata
- cand mananc ciocolata (multa!) sau pizza
- cand imi cumpar lalele -- multe multe
- cand ies la plimbare cu bicicleta pe ulita la tara si afara e soare si atmosfera proaspata ca la inceputul lumii
- cand impodobesc bradul de Craciun
- cand urc iarna in varful partiei si de acolo se vede toata valea scaldata in soare si acoperita de zapada
- cand merg vara in vacanta si trec granita spre Grecia
- cand e vineri si plec de la serviciu
- cand ne intalnim mai multi prieteni si stam la povesti de ne uita timpul
- cand ma pregatesc pentru o petrecere/nunta si cu totii ne grabim si nu stim cum sa ne facem mai frumosi, si in aer pluteste senzatia de anticipare a ceva placut
- cand dansez
- cand aud despre o fapta buna facuta de cineva fata de un semen, de un animal sau de natura si imi recapat increderea in specia umana
...

danutza22 spune:

Frumos subiect dragelor si cum eu nu cred ca
exista intamplare in viata ci toate merg spre o
directie bine conturata si cu un anumit scop, tot asa
cred ca nu intamplator am dat de subiectul asta
chiar azi, de ziua mea (adica ieri pentru ca abia
acum realizez ca e trecut de miezul noptii) si la cei
31 de ani ai mei constat ca pana acum parca nu
am stiut sa traiesc cu adevarat si parca viata mea e
compusa numai din crampeie de traire in rest e
umpluta numai cu griji marunte si framantari
inutile.Dar asta e viata cum zicea si gandacelu, e si
multa lupta dar e si sublim si daca am putea sa
tinem stacheta cat mai sus ar fi minunat.
Cand simt eu ca traiesc?! ......hmm
Cred ca atunci cand simt ca existenta mea nu se
scurge in zadar, ca insemn si eu ceva pe pamantul
asta sau ca pot macar sa aduc ceva bun in lume
care sa ramana in urma mea atunci cand nu voi mai
face umbra acestui pamant.Ar fi multe de spus dar
aveti toate dreptate cand pomeniti de odraslele
nostre carliontate sau nu, care sunt cu adevarat una
din marile minuni ale vietii si fara de care n-am
reusi sa nadajduim intr-o lume mai buna.
Sa fiti fericite!
Dana.

lucia_cs spune:

Eu ma bucur de fiecare zi pe care o traiesc.



Lucia sotia lui Csaba.

danutza22 spune:

Am primit ieri mail-ul acesta de pe o lista de discutii si m-am gandit imediat la subiectul propus de Violetzyka pentru ca are foarte multe in comun cu personajul de film care a i-a inspirat tema.Il redau mai jos:
Gabriel Garcia Marquez - scrisoare
>
> Gabriel Garcia Marquez
> Un geniu ne spune la revedere
> GEORGE CUSNARENCU

> Aflu de pe Internet, si nu din paginile vreunui ziar care are
pagina
> culturala", ca marele scriitor sud-american - autorul celebrului roman
Cien
> aqos de Soledad, tradus la noi nn urma cu 25 de ani sub titlul Un veac de
> singuratate - se retrage din viata publica. Motivul: cancer limfatic,
leucemie.
> Prin intermediul Internetului, Gabriel Garcia Marquez a transmis
prietenilor
> din intreaga lume o scrisoare pe care incerc sa o traduc cat se poate de
> aproape de spiritul ei:
>
> "Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun. As da valoarelucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult,de-abia acum inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta in timp ce altii ar vorbi si,doamne, cum m-as bucura de savoarea unei inghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarelesa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem deBenedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al
petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farama de viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca ii
iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai indragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cat de mult gresesc atunci
cand cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca ei imbatranesc tocmai pentru ca inceteaza a se mai indragosti.
Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa invete singur azbura. Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine o data cu varsta, ci
o data cu uitarea. In fond, si eu am invatat de la oameni atatea lucruri...Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte,
fara sa stie ca adevarata fericire este felul in care urci pantele abrupte spre varf.Am invatat ca ori de cate ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic,
pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, il tine strans pentru totdeauna.Am invatat ca doar un om are dreptul sa se mire cand vede un om cazut, dar de
fapt ar trebui sa intinda mana sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le invat de la voi, desi, realmente, multe nu
imi mai vor servi la nimic, fiindca atunci cand ma vor pune la pastrare in
acea cutie eu voi fi murit deja. GABRIEL GARCIA MARQUEZ".
>
O scrisoare tulburatoare nu doar pentru ca este a unui om care
invata sa moara impreuna cu zilele pline de soare, ci pentru ca este a unui intelept
de la care fiecare din noi poate invata ceva despre viata. Asa cum numai de la un scriitor genial poti invata.