dictionarul aspirantelor
Raspunsuri - Pagina 2
GeorgianaI spune:
Am mai gasit inca un articol foarte, foarte interesant despre sindromul ovarelor polichistice.
Tratamentul chirurgical laparoscopic in sindromul de ovare polichistice.
Sindromul de ovare polichistice
Date generale
Sindromul de ovare polichistice (SOP) este considerat una dintre cele mai frecvente afectiuni endocrine ale femeii in plina perioada reproductiva. Ea afecteaza intre 5 si 10% dintre femeile aflate in premenopauza. Fiind o stare cronica de hiperandrogenism anovulator, SOP prezinta consecinte clinice importante pentru paciente, consecinte care includ sterilitatea, diabetul, anomaliile ciclului menstrual, hirsutism, alopecia, riscurile mari de cancer endometrial si boli cardiovasculare.
Descrierea SOP a fost facuta de Stein si Leventhal in 1935, dar acumularile stiintifice in domeniul medical au demonstrat de-a lungul timpului ca aceasta descriere co-respundea numai unui anumit aspect al bolii (paciente cu amenoree, hirsutism si ovare marite de volum).
Actualmente, definirea bolii necesita intrunirea a 3 criterii:
1) Prezenta anovulatiei cronice, care poate sa cuprinda aspecte de oligomenoree (cicluri la 35 zile sau sub 8 cicluri pe an) sau amenoree. Diagnosticul poate fi pus deci cu usurinta din istoric. Alti indicatori fiabili ai acestei stari sunt: valorile progesteronului seric sub 4 ng/ml la mijlocul ciclului, curba menotermica plata, biopsia endometriala sugestiva pentru faza proliferativa.
2) Prezenta excesului de androgeni, fie clinic (hirsutism, alopecie, acnee, acantozis nigricans), fie la detectarile serice.
3) Eliminarea altor cauze de anovulatie si hiperandrogenism (hiperprolactinemie, hiperplazie congenitala a corticosuprarenalei, sindrom Cushing, tumori androgensecretante).
In general, diagnosticul SOP este apanajul ecografiei, mai ales in conditiile moderne ale posibilitatii explorarii transvaginale. Cu toate acestea, numeroase studii, intre care si cele efectuate de Lobo si colab., au demonstrat ca aspectul ecografic de ovare polichistice trebuie considerat un semn si nu boala insasi. Acest aspect poate sa apara la 6-25% dintre femeile normale si la 67-86% dintre cele cu SOP. Acest abord al diagnosticului SOP apartine clinicienilor din SUA (Portensky si Franks), cei europeni consi-derand examenul ecografic indispensabil stabilirii diagnosticului (Reaven).
Profilul endocrinologic al pacientei cu SOP include:
- Testosteronul si androstendiona, androgeni circulanti secretati de ovar (mecanism mediat de insulin growth factor II si de LH), prezinta valori crescute; la acestea, se adauga si reducerea fractiunii de androgeni legata de SHBG.
- SHBG circulante (mediate de cresterea androgenilor) prezinta valori reduse.
- Estrogenii serici (estradiolul liber, datorita reducerii SHBG) si estrona (produsa prin conversie periferica a androgenilor in tesutul gras) prezinta valori mai mari.
- Secretia de GnRh prezinta modificari ca amplitudine si frecventa, ceea ce are drept consecinta producerea excesiva de LH.
- FSH prezinta valori constant crescute, determinand recrutarea masiva a foliculilor, dar lipsa selectiei foliculare pentru a atinge maturitatea ovulatorie;
- Activitatea inhibinei este crescuta si cea a activinei este redusa (substante cu actiune paraclinica produse de catre foliculi), ceea ce determina o secretie ovariana mare de androgeni.
- Secretia de insulina este crescuta, asociata cu o crestere a rezistentei periferice la insulina. Mecanismul care determina aceasta rezistenta crescuta este incomplet cunoscut. O serie de studii (Aziz, Conwey) au demonstrat ca nu sunt implicati receptorii de insulina, in ceea ce priveste numarul sau structura lor. Se pare ca defectul intervine in cascada evenimentelor dupa legarea insulinei de receptori. Carey si colab. au demonstrat aglomerarea familiala a afectiunii, sugerand transmiterea mendeliana dominanta a defectului. Rezultatele rezistentei periferice crescute la insulina sunt reprezentate de scaderea sintezei a 2 proteine importante, produse de ficat: insulingrowth factor binding protein (IGFBP-1) si a SHBG. In mod evident, reducerea numarului de molecule cu rol de ligant determina cresterea concentratiei factorilor activi, liberi. IGF-I si IGF-II sunt ambii factori care stimuleaza secretia de androgeni ovarieni via LH, iar IGF-II este considerat factorul de crestere ovarian cel mai important.
Tratamentul In SOPObiectivele terapiei in SOP includ:
- reducerea valorilor androgenilor circulanti;
- protejarea endometrului;
- atingerea unei greutati optime;
- reducerea riscurilor cardiovasculare;
- evitarea consecintelor hiperinsulinemiei;
- inducerea ovulatiei.
Pentru a atinge aceste obiective, au fost incercate o serie de optiuni terapeutice:
- Agentii cu actiune de sensibilizare la insulina, de tipul metformin sau troglitazon. Acestora li s-au dedicat numeroase studii in ultimii ani, urmarindu-se procentul de cicluri cu ovulatia restabilita. Se afla in testare o serie de noi droguri de tipul fosfoglican D-chiro-inositol, un mediator al actiunii insulinice.
- Contraceptivele orale sunt eficiente in unele cazuri prin scaderea productiei ovariene de androgeni si cresterea de SHBG. Un alt efect benefic al administrarii lor in SOP este reducerea riscului cancerului endometrial cu 40%.
- Administrarea de antiandrogenice de tipul flutamidei (antiandrogen direct) sau finasteridei (inhibitor de 5-alfa-reductaza). Efectele lor adverse semnficative le li-miteaza utilizarea.
- Agonistii de GnRh sunt eficienti in reducerea secretiei ovariene de androgeni, producand o castrare chimica. In administrarea lor, trebuie sa se tina seama de efectele nefavorabile asupra productiei osoase, ceea ce face necesara asocierea cu estrogenii conjugati si progesteronul.
- Pentru pacientele, care doresc o sarcina, inducerea ovulatiei poate avea mai multe solutii:
o administrarea de stimulatori ai ovulatiei de tipul clomifen citrat sau gonadotrofine extrase din urina femeii gravide sau la menopauza, precum si FSH pur obtinut prin recombinarea ADN;
o inducerea chirurgicala a ovulatiei prin drilling laparoscopic sau rezectie cuneiforma de ovar; acestea s-au dovedit eficiente, chiar daca procedeele sunt invazive si exista riscul aderentelor postoperatorii; in unele situatii rezistente, s-a propus solutia extrema a ooforectomiei unilaterale, urmata de restaurarea ovulatiei si ameliorarea hirsutismului.
Eficienta acestor terapii, sintetizand experientele mai multor autori, este prezentata comparativ in tabelul I.
Rezectia cuneiforma de ovar este prima terapie introdusa pentru SOP. Din cauza riscurilor de aderente postchirurgicale, ea a fost treptat abandonata si inlocuita cu terapia medicala.
Noua metoda laparoscopica, denumita "drilling", poate reduce utilizarea stimulatorilor de ovulatie, droguri costisitoare, stresante si care necesita timp indelungat de tratament. Multi autori afirma ca, utilizand aceasta metoda, au fost obtinute rezultate foarte bune pe termen scurt, in ceea ce priveste procentul de ovulatii, sarcini si restabilirea ciclurilor menstruale normale.
Tehnica a fost descrisa pentru prima data la Gjonnaess in 1984. Scopul interventiei a fost sa distruga cat mai multi foliculi atretici, fara a elimina din tesutul ovarian. El a utilizat un instrument monopolar, racordat la un curent de 200-300 W. Dimensiunile perforatiilor depind de grosimea capsulei ovariene. Numarul acestora in tehnica initiala era de 10-15 de fiecare parte.
Ulterior, alti autori au inceput sa determine eficienta acestui procedeu in ceea ce priveste rata ovulatiilor, a sarcinilor, inclusiv a avorturilor si sarcinilor extrauterine. Unele studii (Donesky si Adashi) au aratat ca aderentele postlaparoscopice nu erau de natura sa compromita rezultatele tratamentului, iar valorile LH si ale androgenilor de origine ovariana se normalizau.
Una dintre problemele care s-au ridicat a fost legata de "doza optima" de electrocoagulare necesara. Initial, s-a propus electrocoagularea a 5 pana la 8 situri, folosindu-se o putere a curentului electric de 300-400 W. Acest tratament a dus la o rata a ovulatiilor de 90% si a conceptiilor de 70% (Adashi si colab.). Unii autori, intre care si Armar, afirma ca un numar de 4 puncte per ovar sunt suficiente, obtinand o rata a conceptiei similara, dar un procent mai scazut al avortului spontan.
Un alt aspect in reprezinta modul de actiune. Balen si Jacobs au aplicat electrocoagularea numai la nivelul unui ovar si au constatat ca primul ovar in care are loc ovulatia nu este cel operat. Acest fapt sugereaza ca mecanism de actiune al metodei corectarea hiperandrogenismului si restabilirea unui feed-back normal intre ovare si hipofiza.
S-a mai pus problema si asupra duratei de actiune a procedeului. Studiile pe termen lung nu sunt inca disponibile, iar metoda va avea nevoie de validare in timp. Acelasi Gyonnaes, care introdus tehnica, afirma intr-unul din studiile sale ca efectul benefic al drillingului se extinde dincolo de 6 luni, dar nu depaseste o durata de 2 ani.
In sfarsit, un alt aspect il reprezinta momentul drilling-ului, in cadrul terapiei pentru obtinerea fertilitatii. Donesky si Adashi au aratat ca acest procedeu prezinta avantaje considerabile, in raport cu terapia cu gonadotrofine: rata mai mica a sarcinilor multiple, eli-minarea riscului hiperstimularii spontane, costul mai mic. Pe baza argumentelor de mai sus, ei propun utilizarea drillingului ca terapie initiala pentru inducerea ovulatiei.
Mai recent, au fost introduse alte tehnici de terapie laparoscopica a SOP, care urmareau evitarea riscurilor curentului unipolar. Aceste tehnici includ laserterapia cu CO2, cu Argon si Nd ZAG laser, crioterapia ovariana.
Studiul autorilorIn continuare, vom prezenta un studiu efectuat in Clinica noastra, in perioada 1998-2000 pe un lot de 161 paciente cu SOP, carora li s-a aplicat drilling laparosco-pic, in vederea restabilirii ciclurilor ovulatorii si a ferti-litatii.
Admiterea in lotul studiat s-a facut pe criteriile de diagnostic clinic si paraclinic al SOP:
- anovulatie cronica documentata clinic (CMT) si dozari repetate de progesteron in faza secretorie a ciclului menstrual;
- asocierea altor simptome (spaniomenoreea, obezitatea, hirsutismul);
- atestarea serologica a hiperandrogeniei de origine ovariana;
- valori anormale ale LH;
- esecul tratamentului cu stimulatori de ovulatie (citrat de clomifen sau gonadotrfine).
Pacientele au fost supuse unei proceduri laparosco-pice diagnostice si terapeutice, cat mai aproape de un protocol stabilit anterior. Acesta a inclus:
- La debutul interventiei celioscopice, au fost inspectate si inventariate leziunile uterului, trompelor uterine, ovarelor, precum si eventuala existenta a aderentelor pelvine sau abdominale.
- A fost testata permeabilitatea tubara prin injectarea retrograda de albastru de metilen steril prin intermediul unui cateter intrauterin.
- S-a procedat la adezioliza, acolo unde a fost cazul.
- Pentru fiecare ovar, au fost aplicate un numar variabil de puncte de electrocauterizare, intre 4 si 8, in functie de dimensiunile ovarelor si de densitatea foliculilor atretici. Drillingul a fost executat cu electrodul monopolar conectat la o putere de 300 W. Pentru a evita leziunile organelor vecine, ovarul supus procedurii a fost adus intr-o pozitie fixa, in centrul imaginii. Profunzimea perforatiilor a depasit cu cativa mm capsula ovariana. Dupa electrocauterizare, ovarele au fost irigate abundent cu solutie salina izotona.
- In unele cazuri, a fost efectuata rezectia cuneiforma laparoscopica. Aceasta a fost similara tehnicii deschise, fiind practicata la nivelul marginii antimezometriale a ovarului. La aceasta modalitate, am recurs numai in cazuri exceptionale, atunci cand situatia locala facea imposibil drillingul.
- Rezultatele interventiei au fost urmarite intr-un interval variabil de 2-12 luni, in functie de complianta pacientei. Au fost determinate CMT, valorile progesteronului in perioada secretorie, aspectul ecografic transvaginal al ovarelor, procentul ciclurilor ovulatorii, al sarcinilor, precum si al avorturilor spontane.
Rezultate si discutii.
Majoritatea pacientelor cuprinse in lotul studiat s-au aflat in decada a II-a si a III-a de varsta, SOP fiind prin excelenta o afectiune a femeii aflata in plina perioada reproductiva. Astfel, 107 paciente (66,4%) au avut varsta intre 20 si 30 de ani, iar 54 (33,6%) - intre 30 si 40 de ani.
Principalul motiv, pentru care pacientele s-au adresat medicului, a fost: oligospaniomenoree si sterilitate (115 cazuri - 71,4%), sterilitate (23 cazuri - 14,4%), amenoree secundara si sterilitate (22 cazuri - 13,6%), amenoree primara (1 caz - 0,6%).
Singurul caz de amenoree primara s-a inregistrat la o tanara de 21 de ani, la care investigatiile paraclinice au evidentiat un hipogonadism, cu valori ale gonadotrofinelor apropiate de normal.
Diagnosticul de anovulatie a fost sustinut cu ajutorul CMT si al dozarilor de progesteron mediociclic.
Dintre pacientele admise in lot, unele au prezentat anterior interventiei administrare de stimulatori de ovulatie, terapie care s-a dovedit ineficienta. Astfel, 48 dintre femei primisera citrat de clomifen, doze care au variat intre 5 si 15 mg/zi un numar variabil de luni (intre 2 si 5 luni). 13 paciente au prezentat stimulare ovariana cu gonadotrofine (de tip Humegon sau Pergonal).
Evaluarea ecografica transvaginala preoperatorie a evidentat aspecte sugestive pentru SOP la un numar de 139 de paciente (86,3%). Aceste aspecte includ marirea de volum a ovarelor, cu o suprafata de peste 12 cm2 si cu prezenta a mai multor zone anecogene cu diametre variabile. 22 de paciente (13,7%) au prezentat totusi ovare de aspecte ecografic normal, diagnosticul de SOP fiind sustinut de elementele clinice (anovulatie, hirsutism, obezitate) si dozari hormonale.
Inspectia intraoperatorie a abdomenului a relevat pentru o serie de femei existenta unei patologii asociate, si anume: in 32 de cazuri (19,8%) s-au constatat chisturi ovariene, in 14 cazuri (8,6%) - aderente pelviabdominale, in 8 cazuri (4,9%) - obstructie tubara unilaterala, in 3 cazuri (1,8%) - obstructie tubara bilaterala.
La toate pacientele, s-a efectuat drilling, dupa modalitatea descrisa mai sus. Intr-un caz, s-a efectuat rezectie cuneiforma de ovar per-laparoscopic. In cazurile cu patologie asociata, s-au practicat diverse procedee adiacente, destinate acestei patologii (adezioliza, exereza chisturilor, neosalpingostomia uni- sau bilaterala).
Nu am inregistrat complicatii intra- sau postoperatorii. O singura interventie a necesitat conversia in laparotomie, din cauza imposibilitatii constituirii camerei de lucru, pacienta prezentand obezitate de gradul III. In aceste conditii, s-a practicat rezectie cuneiforma a ovarelor, dupa procedeul clasic.
Postoperator, pacientele au fost monitorizate pe perioade cuprinse intre 2 si 26 luni, si anume: 38 de paciente (23,8%) au fost monitorizate 2 luni, 53 de paciente (32,9%) - intre 2 luni si 6 luni, 27 de paciente (16,7%) - intre 6 luni si 1 an, 10 paciente (6,2%) - peste 1 an, 33 de paciente (20,4%) nu s-au mai prezentat.
Variabilitatea acestui interval se datoreaza in parte rezultatelor favorabile obtinute, respectiv ovulatiilor sau sarcinilor, precum si compliantei pacientelor.
Rezultatele benefice ale drillingului au fost considerate obtinerea ovulatiilor si a sarcinilor. Un numar de 89 (69,5%) de paciente, dintre cele care au putut fi urmarite la distanta, au prezentat cicluri ovulatorii atestate de CMT si de dozarile de progesteron. Dintre acestea, s-au obtinut sarcini la 37 (28,9%) de paciente.
Majoritatea rezultatelor favorabile s-au inregistrat in primele 6 luni postoperator (84 din cazuri) si numai 5 dupa acest interval.
Nu am inregistrat nici o sarcina extrauterina, iar 9 sarcini s-au soldat cu avort (40%).
Tratament Ovulatii (%) Sarcini (%) Sarcini multiple (%) Avorturi spontane (%)
Clomifen >80 >40 8-10 20-25
Gonadotrofine 80-90 40-70 15-25 20-25
Drilling ovarian 70-90 44-66 2 20
Rezectie cuneiforma 53-96 63-69 2 8-50
Metformin 27-96 - - -
Tabel - Eficienta terapiei in SOP
Concluzii
1. Drillingul laparoscopic reprezinta o alternativa te-rapeutica viabila in tratamentul sindromului de ovar polichistic.
2. Utilizarea acestui procedeu este preferata pentru pacientele care doresc conceptia.
3. Distrugerea tisulara, cu scaderea productiei androgenice, pare sa fie mecanismul prin care drillingul este eficient.
4. Rezultatele benefice, respectiv ovulatia si sarcina, au fost obtinute intr-un procent important din cazuri, apropiat de datele din literatura. Procentele mai reduse de sar-cini ar putea fi explicate prin asocierile patologice, care concura la inducerea sterilitatii.
5. Imposibilitatea mentinerii rezultatelor favorabile pe o perioada mai mare reprezinta principalul inconvenient al procedeului. In acest scop, propunem repetarea procedurii dupa modelul second look-ului in cancerele ovariene. Cu aceasta ocazie, ar putea fi reinventariate leziunile si evidentiate eventualele aderente postoperatorii.
6. Avantajele procedeului, comparativ cu utilizarea stimulatorilor de ovulatie, la eficiente comparabile, sunt reprezentate de riscurile mai mici si costul mai redus.
_
www.emcb.ro/index.php?topic=obgin -
Monica-Elena spune:
Cum sa cresteti potenta si cum sa ramineti gravide
Astazi, medicamentele afrodisiace sint la moda. Cu toate acestea, noi atragem atentia ca toate acestea au efecte secundare neplacute si uneori chiar tragice. Voi aminti cititorilor nostri ca, in urma cu vreo 60 de ani, un renumit ziarist din Bucuresti a murit in timpul unui act sexual, folosind un medicament care continea iohimbina. La vremea aceea, a fost un mare scandal public in legatura cu acest subiect. Efectele secundare daunatoare ale unor medicamente afrodisiace inca nu se cunosc pentru ca au fost inventate de curind si inca nu s-a scurs suficient timp ca sa se observe toate efectele lor, dar eu garantez cititorilor nostri ca acestea fiind produse chimice de sinteza, in mod sigur, in perspectiva indelungata, ele vor produce efecte secundare daunatoare sanatatii. Avind in vedere efectele secundare daunatoare si uneori fatale, multi doresc si cauta folosirea unor produse naturiste, caci se stie ca astfel de produse nu produc efecte secundare.
--------------------------------------------------------------------------------
Afrodisiace naturiste
Unele produse naturiste afrodisiace sint cunoscute si folosite inca. Vom prezenta trei dintre aceste produse naturale.
Ridichile mari de toamna
La noi, in Romania, se folosesc ridichile mari, de toamna. Atragem, deci, atentia ca nu este vorba de ridichile mici, de luna, care apar in lunile iulie si august, ci de ridichile mari, care apar in septembrie si octombrie. Se folosesc in salata si produc la barbati o crestere a apetitului sexual si a potentei sexuale. Ridichea de toamna este un aliment placut si nu produce nici un efect secundar neplacut.
Maduva de oase de oaie
In lumea crescatorilor de oi de la munte se foloseste maduva de oase, in special maduva de oase de oaie. Se fierb oasele in ciorbe, se scoate maduva din oasele fierte in ciorba si se maninca.
Maduva de oase este, de asemenea, un aliment placut. La barbati produce erectie prelungita si creste apetitul sexual.
In general, maduva din oase de la orice specie de animal are efecte afrodisiace. Carnea de oaie sau de capra, de asemenea, are astfel de efecte, dar ceva mai reduse decit maduva de oase.
Icrele negre de morun (sturion)
Sturionii (cega, nisetrul si morunul) traiesc numai in Marea Neagra si Marea Caspica. Morunii se pescuiau pe fluviile sau apele care se varsa in aceste mari, adica in Marea Neagra, pe Dunare si Nistru, in Romania, pe Marita, in Bulgaria, pe Don, in Rusia, si pe anumite riuri din Gruzia si Turcia, riuri ale caror nume nu le cunosc. In Marea Caspica se varsa Volga si alte riuri din Iran. Pe Don nu se mai pescuiesc moruni de mult timp. Pentru ca s-au construit hidrocentrale pe acest fluviu, din care cauza morunii nu mai urca in amonte spre a-si depune icrele. Mentionam ca morunii traiesc in aceste doua mari, iar icrele si le depun, in lunile aprilie, mai si iunie, in susul fluviilor sau riurilor care se varsa in aceste mari.
Pina ce romanii au construit hidrocentrala de la Portile de Fier, prin anii 1960-1970, morunii, in sezonul de primavara, se duceau pina la Viena, ca sa-si depuna icrele. Dupa construirea hidrocentralei de la Portile de Fier, morunii nu mai pot trece dincolo de acest obiectiv. Din aceasta cauza, inmultirea si perpetuarea morunilor in Dunare si in Marea Neagra, in apropierea gurilor Dunarii, s-a redus mult.
Prin anii 1975-1977, cind eu am lucrat ca medic la Sfintu Gheorghe, in Delta Dunarii, se pescuiau inca moruni in cantitate mare, a caror carne se vindea in Occident, iar icrele se imbuteliau in cutii la cherhanaua de la Sfintu Gheorghe Delta, cutii primite direct din Uniunea Sovietica si pe care scria made in USSR.
Mentionez ca fiecare femela de morun are in jur de 60 de kg de icre negre, iar fiecare cutie umpluta cu astfel de icre cintareste 500 de grame.
In picturile care prezinta viata printilor si monarhilor din Occident in Evul Mediu si Renastere, pe mesele la care petreceau acestia se vad vase cu carne de morun si cu icre negre, pe care, desigur, in cea mai mare cantitate, le procurau din Tarile Romane. De asemenea, cronicarii nostri ne relateaza ca atunci cind domnitorii Moldovei incheiau tratate de alianta sau de vasalitate cu Polonia, una din clauzele acestor tratate era ca Moldova sa furnizeze anual mai multe butoaie de icre negre.
Icrele negre se pot cumpara de la autoritatile romane de resort sau la bursa neagra, de la pescarii care lucreaza in Sfintu Gheorghe Delta. Ele se trateaza cu sare de bucatarie, ca sa nu se altereze, iar daca uneori incep sa se altereze, se trateaza cu sare de lamiie sau cu suc de lamiie, care contine vitamina C. Se amesteca bine icrele negre cu suc de lamiie, pina capata din nou un aspect placut si un gust de icre proaspete. Icrele negre se pastreaza tot timpul in frigider pentru a nu se altera.
Cum se iau icrele ca tratament
Se folosesc dimineata, pe nemincate, astfel: Intr-o lingurita, se ia o anumita cantitate de icre negre si se maninca cu putina piine sau cu ceai si piine. Nu este nevoie sa se foloseasca mai mult de o cantitate de icre cit intra intr-o lingurita de ceai, deoarece chiar daca mincam mai multe icre negre in fiecare zi, efectul este acelasi, si nu are sens sa risipim banii, caci ele sint foarte costisitoare.
Icrele negre sint cel mai eficace afrodisiac, care nu produc efecte secundare, caci sint un aliment foarte placut.
Efectele afrodisiace ale icrelor negre
Cresc apetitul sexual, prelungesc starea de erectie si sporesc cantitatea de sperma. La femei, cresc apetitul sexual si amelioreaza ovulatia; de aceea, se recomanda in special la frigide si la femeile care vor sa ramina gravide.
Cei care maninca timp indelungat carne de morun in cantitate mare - atragem atentia: carne de morun, deci nu icre negre de morun - cu timpul vor pierde o mare parte din parul capului, adica risca sa aiba chelie.
Atragem de asemenea atentia ca in zilele de acum maghiarii si austriecii, in lipsa de icre negre naturale, pe care le puteau procura din pescuirea morunilor care calatoreau in trecut pina la Budapesta si la Viena, produc in prezent icre negre artificiale, care au aproximativ acelasi gust, dar nu contin nici unul din hormonii si principiile active afrodisiace ale icrelor negre naturale. De asemenea, atragem atentia ca mai exista si escroci care la unele restaurante din Romania vind icre provenite de la alte soiuri de pesti, pretinzind ca sint icre negre, dar care nu au efecte afrodisiace. Nici icrele de Manciuria nu au efecte afrodisiace, desi au un gust foarte placut.
Cega si nisetrul sint pesti din acelasi ordin al sturionilor. Ei sint mult mai mici decit morunii, care au o greutate cam cit doi tauri fiecare. Cega si nisetrul au si ei icre negre, dar altfel de icre. Deci pentru efecte afrodisiace, celor care au mai putine posibilitati financiare le recomandam sa consume ridichi de toamna si maduva de oase, iar celor bogati le recomandam cu caldura icre negre naturale de morun.
Efectele afrodisiace ale acestor produse sint garantate, iar efecte secundare nu produc.
Dr. Nechit Vinereanu
adresa unde am gasit acest material: www.inoan-press.com
Monica
Tia spune:
postat de Amaya
Trimise - 04/06/2004 : 14:30:14
--------------------------------------------------------------------------------
Ce este toxoplasmoza?
Este o zoonoza, produsa de protozoarul Toxoplasma gondii, care la om se manifesa sub 2 forme: congenitala (severa prin distrugeri ale SNC, oculare si viscerale) si dobindita (ganglionara, septicemica, oculara sau poate fi chiar inaparenta).
Toxoplasma gondii face parte din clasa Sporozoare, existind sub forma de: trofozoit (forma invaziva, responsabila de manifestarile acute ale bolii), chist (responsabil de infectia persistenta si latenta), oochist (se intilneste numai la pisica-singurul animal la care parazitul inscrie un ciclu evolutiv complet). Este sensibil la caldura (la 560C, moare in 10 minute), la frig (la -200C), e distrus de alcool, fenol, formol, acizi, baze tari.
Rezervorul de infectie:
* gazde definitive- felinele, care excreta prin fecale oochisti, care dup#259; 5 zile devin infectiosi, pastrindu-si capacitatea infectanta mai multe luni de zile, in solul umed sau in apa
* gazde intermediare- mamifere si pasari, in care parazitii sint inchistati in diferite tesuturi, in special in muschi si creier
* omul bolnav, numai in cazul transmiterii transplacentare
Transmiterea:
* pe cale digestiva, prin consumul carnii de porc, oaie, bovine, pasari care contine chisturi de toxoplasme, sau a altor alimente contaminate cu oochisti eliminati de pisica
* contact cu excremente de pisici (miini murdare), sau pe cale aeriana (aer contaminat)
* transplacentar, daca infectia survine in cursul sarcinii
* prin singe sau transplant de organe.
Boala:
# este mai frecventa la cei care lucreaza in sectorul zootechnic. Poate fi dobindita (adulti) si congenital.
Toxoplasmoza dobindita:
- de cele mai multe ori este latenta si frecvent are manifestari clinice benigne: limfadenopatie cervicala, suboccipitala, supraclaviculara, axilara, inghinala (ganglionii sunt mici, fermi sau moi, mobili, nedurerosi, nu supureaza); febra, dureri musculare, dureri articulare, cefalee, urticarie.
- formele grave apar deobicei la organisme cu imunitate compromisa; ele se manifesta ca infectii severe cu febra ridicata, stare generala alterata, dureri articulare, eruptii cutanate, meningoencefalita, pleuropneumonie, miocardita, hepatita. La bolnavii cu SIDA poate aparea o encefalita difuza, cu evolutie rapida si exitus in citeva zile.
Toxoplasmoza congenitala
- in cazul in care mama se infecteaza in cursul sarcinii, infectia ajunge la nivelul placentei, difuzind in singele fetal. In cursul primului trimestru al sarcinii, infectia fetala este rara, dar grava, producind frecvent avort; in cel de-al treilea trimestru este frecventa, dar benigna. Daca copilul se naste viu, boala poate fi latenta, grava sau atenuata.
- formele grave se manifesta prin: atingere multiviscerala, sindrom hemoragic, icter, hepatosplenomegalie, encefalopatie #351;i deces rapid sau sechele neevolutive ale unei maladii fetale cu hidro- sau microcefalie, calcificari intracraniene.
- formele atenuate sint: oculare (microftalmie izolata, strabism), neurologice (hipotonie, somnolenta tranzitorie), hepatice (icter la citeva saptamini).
- boala latenta in perioada neonatala se poate exprima mai tirziu prin retard psihomotor din ce in ce mai manifest, convulsii, hidrocefalie.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR:
Izolarea parazitului: din fluidele organismului, reflecta stadiul acut al bolii, in timp ce izolarea chisturilor din tesuturile obtinute prin biopsie, constituie o dovada a unei infectii mai vechi.
Imunodiagnostic:
Testul de culoare (Sabin-Feldman), care masoara in special IgG, fiind sensibil si specific.
Reactia de imunofluorescenta indirecta, masoara aceiasi anticorpi ca si testul de culoare si este larg utilizata in practica. Anticorpii decelabili prin aceste reactii apar la 1-2 saptamini dupa infectie, ating titruri ridicate in 6-8 saptamini si scad treptat dupa citeva luni. Titrurile scazute pot persista toata viata.
Testul RIF (Remington): care deceleaza anticorpii IgM, este folosit pentru diagnosticul infectiei acute. Anticorpii IgM apar în primele 5 zile de la infectie si dispar precoce. Unii bolnavi cu imunodepresie si cu toxoplasmoza acuta pot sa nu aiba anticorpi IgM, evidentiati prin RIF.
Metoda ELISA, care determina atit anticorpii IgM cit si IgG.
IDR cu toxoplasmina, evidentiaza starea de hipersensibilitate intirziata; reactia devine pozitiva la 3-4 saptamini de la infectie si se mentine astfel toata viata.
Un test de culoare sau RIF cu titru peste 1/1000, un titru RIF-IgM peste 1/80 sau ELISA IgM peste1/256 semnifica o infectie dobindita recent.
Diagnosticul infectiilor la gravide: se efectueaz#259; RIF-IgM sau IgM ELISA, care daca sint pozitive indica o infectie acuta. In absen#355;a acestora, se face RIF IgG, care daca este peste 1/1000 se repeta la 3 saptamini; daca ramine stabil, rezulta ca infectia s-a produs cu mai mult de 8 saptamini in urma si riscul pentru nou-nascut este mic. Se poate efectua si detectarea antigenelor toxoplasmei în lichidul amniotic.
Cum se previne infectia?
# evitarea contactului cu pisicile, evitarea contactului cu solul murdar, prepararea termica a carnii, spalarea miinilor dupa manipularea carnii, spalarea fructelor si legumelor.
Este foarte importanta depistarea bolii la gravide, mai in stadiul de infectie acuta. In cazul infectiei acute in primele trei luni ale sarcinii se indica avort terapeutic, peste trei luni, tratament si profilaxie cu sulfamide si Spiramicina (21 de zile).
Tratamentul toxoplasmozei:
# asocierea de Pirimetamina cu Sulfadiazina, in cura de 4-6 saptamini;
# la adult doza de atac este de 100-200 mg Pirimetamina, în prima zi, iar la copil 2mg/kg, in primele 2-3 zile; doza de intretinere este de 1 mg/kg, maxim 25 mg/zi, administrate la 3-4 zile interval.
# deoarece Pirimetamina poate provoca depresie medulara, se asociaza acid folic 6-10 mg/zi.
sulfadiazina se administreaza in doza de 50-75 mg/kg/zi, in 4 doze. Trebuie asigurata o diureza buna pentru prevenirea accidentelor renale.
# avind in vedere efectele adverse posibil grave, tratamentul este recomandabil a fi efectuat sub control strict medical.
Dr. Roberta Dochnal
Monica-Elena spune:
Insuficienta ovariana, adjuvant in sterilitatea primara si secundara la femei - se iau zilnic 10-15 lingurite de sirop de muguri de pin in miere, in cure de minimum 30 de zile. Concomitent, in cazul in care aveti probleme cum ar fi anexita, infectiile renale, veti face cat mai des bai de sezut cu fiertura de ramuri tinere de pin (dupa reteta de mai sus). Studiile facute au demonstrat ca uleiul esential si fitohormonii continuti de pin au un puternic efect de stimulare a gonadelor, redand in multe cazuri fertilitatea.(Formula As)
Monica
monu spune:
CAUZE ALE PIERDERII REPETATE DE SARCINA
SUMAR DINTR-UN STUDIU FACUT DE AMERICANI
PIERDERILE DE SARCINA
Noile cercetări au demonstrat că 80% din pierderile de sarcină neexplicate ar putea fi atribuite factorilor imunologici iar noile terapii ar făcut posibil ca peste 80% dintre cei afectați să poată duce o sarcină la termen.
Aproximativ 15-20% din totalul de sarcini au ca rezultat avortul iar riscul de pierdere a sarcinii crește cu fiecare pierdere de sarcină succesivă. De ex., riscul de avort la prima sarcină este de 11-13%. La următoarea sarcină consecutivă riscul de avort crește la 13-17%. Dar riscul la o a treia sarcină după 2 pierderi succesive crește la 38%.
Mulți dr. nu trimit pacientele la analize decât după 3 pierderi succesive ale sarcinii. Cu toate acestea, datorită riscului foarte mare pe care îl reprezintă o a 3-a sarcină după 2 pierderi succesive, Colegiul American pentru Obstetrică și Ginecologie recomandă acum analize după a 2-a sarcină pierdută, și în special în cazul femeilor peste 35 ani.
Există 4 probleme diferite care țin de sistemul imunitar și care pot duce la pierderea sarcinii: anticorpii antifosfolipidici, anticorpii antitiroidieni, anticorpii anti nucleari și anti coagulantul lupus. 30% din femeile cu pierderi inexplicabile ale sarcinii ar putea fi pozitive datorită unei probleme la sistemul imunitar.
Tratamentul autoimun
Tratamentul pentru factori ridicați autoimuni include doze scăzute de heparină, aspirină și prednison (un steroid care scade inflamația) și care se dă pentru scăderea nivelului de anticorpi.
Tratamentul cu aspirină uneori în combinație cu heparina și prednison (în cazuri grave) pot crește fluxul sângelui către placentă prin inhibarea tendinței de coagulare la femeile cu un nivel anormal de anticorpi. Datorită complicațiilor crescute pe care le ă prednison în sarcină este recomandat ca acesta să fie prescris acelor femei care nu răspund la aspirină și heparină.
O altă metodă care a avut succes în tratarea factorilor autoimuni este injectarea intra venoasă cu imunoglobulină.
Pierderile repetate ale sarcinilor pot fi cauzate de următorii factori cunoscuți în momentul de față:
- probleme cromozomiale
- boli ale mamei (textul original spune în interiorul mamei) (ex. lupus eritematos sistematic, boli congenitale ale inimii, probleme grave cu rinichii hipertensiune, diabet necontrolat, boli alte tiroidei, infecții intrauterine)
- probleme ale balanței hormonale
- dereglarea sistemului imunitar
- uter anormal (anormalități congenitale ale uterului, uter fibromatos, cervix cu probleme)
- factori de mediu sau al stilului de viață (alcool , droguri, fumatul, expunere la radiații sau agenți toxici)
În cazul sindromului antifosfolipidic urmează o serie de teste care se fac pentru anticorpii antifosfolipidici cu valorile normale:
Anti-Phospholipid Antibodies (APA) IgM IgG IgA
Anticardiolipin (ACA) .131 - .173 .209 - .254 .192-.212
Phosphoethanolamine .362 - .478 088 - .222 .046-.073
Phosphoinositol .136 - .178 .175 - .236 .093-.122
Phosphatidic Acid .137 - .214 .104 - .132 .131-.155
Phosphogylcerol .168 - .242 .143 - .185 .102-.139
Phosphoserine .101 - .134 .082 - .188 .123-.143
Phosphocholine .152 - .198 .131 - .170 .092-.219
Alloimmune Risk Tests
Natural Killer Cells
Reproductive Immunophynotype (RIP) 3-12%
Leukocyte Antibody Detection (LAD) >10%
Embryo Toxicity Assay (ETA). <37% Artesia
Lupus - LikeAntibodies
Lupus-like Anticoagulant Antibodies (APA) 33.5 - 44.5 seconds
Kaolin ClottingTime 33.5 - 44.5 seconds
Platelet Neutralization Assay 33.5 - 44.5 seconds
Dilute Russel viper Venom Time 33.5 - 44.5 seconds
Antithyroid Antibodies (ATA) Antinuclear Antibodies (ANA)
Thyroglobulin <1:7 ssDNA
99
dsDNA 89
Sm 40
RNP 83
SSA 91
SSB 73
Histone 96
Sci-70 32
Thyroid microsomal (thyroid peroxidase) autoantibodies <1:72
ELISAs Gel agglutination tests <1:72