Ritualuri religioase. De ce?

Buna seara, fetelor,
Desi incerc de cateva zile sa-mi fac un plan inainte de a deschide acest mesaj, tot nu stiu de unde sa incep.
Stiu ca e o problema delicata, si mai ales nu as vrea sa se iste dispute. In cel mai rau caz polemici, daca sunt constructive. Sau pur si simplu parari.
Va invit.
Despre ce este vorba: trec printr-o perioada dificila, cauzata de doua mari pierderi intr-un timp foarte scurt.
Acum trei luni am pierdut-o pe mama, acum o saptamana pe bunica sotului meu. Multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de mine.
Pe mama n-am vazut-o nici cand era pe patul de moarte, nici la inmormantare nu am putut fi prezenta, si nu stiu daca la comemorarea de 6 luni voi putea fi in Romania. Saptamana trecuta am participat pentru prima data la o inmormantare catolica. Stiam ca ritualul nu e nici pe departe acelasi ca la noi, la ortodocsi, dar m-am intors acasa complet ravasita.
De atunci, o mie de intrebari, care pe scurt ar fi acestea:
De ce e nevoie de tot acest ritual pe care-l cunoastem cu totii in Romania? De ce dupa disparitia cuiva, trebuie sa continuam sa ne chinuim moral, fizic si financiar luni, ani de zile? Mama mea a fost altfel primita in rai decat bunica sotului meu, fiindca aceasta din urma a avut parte doar de o slujba normala la biserica, dupa care nimic altceva? Mamei o sa-i fie mai bine pentru ca ii vom tine noi, copiii ei, pomenile pana la 7 ani, fata de bunica, care va avea parte doar de flori la cimitir si vorbe de bine din partea celor ramasi?
Atat pentru inceput. Simt ca a inceput sa se schimbe ceva in mintea mea, nu stiu ce, astept parerile voastre.
Multumesc,
Lulu




« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld

puffy spune:

mie mi-a murit tata in ziua de pasti.ieri l-am inmormantat.ritualurile astea ale noastre si mie imi dau batai de cap.cu toata durere si suferinta am reusit sa ma dau peste cap si din cauza rudelor si a celor care au venit la priveghi.nimic din ceea ce faceam nu era bine:"nu stranuta ca nu e bine", nu te spala ca nu e bine, nu te sterge ca nu e bine, are mana moale-clar mai ia pe cineva etc."azi am mai auzit si ca un an de zile nu am voie sa spal decat miercurea si vinerea si pot sa "spurc "o sambata spre sfarsitul anului.ia bani de la mort sa nu iti mai fie frica...in fine....tot ce faci conduce la aceasi vorba:"NU E BINE".ce imi e foarte clar e proverbul cu cate bordeie, atatea obiceie.
imi pare rau de pierderea pe care ai suferit-o.

puffy

AC spune:

Nu stiu. E straniu... fiecare om drag l-am pierdut altfel.... familia mea e tare amestecata religios. De toti pentru toate: catolici, ortodocsi, protestanti si nu doar crestini si evrei. Si, si din aceia si ortodocsi si conservatori.
M-am intrebat adesea... si ma intreb mereu ce mi-e mai apropiat de suflet. Ce e mai apropiat de D-zeu...si atunci cand cred ca stiu, mai descoper o fateta. Te inteleg... si nu am o solutie.

Cand esti indurerat printre straini de obiceiurile tale... nu-i simplu. Te gandesti din prisma ta, nu din prisma mosilor tai care au incercat sa adune in traditii o cale spre D-zeu si o cale de a tine oamenii aproape intru religie.
Stii au evreii o traditie... cand moare cineva drag... la aniversari, indoliatul se ridica in mijlocul sinagogii si spune nu o rugaciune ci mai degraba un imn inchinat lui D-zeu... si nu ai voie sa-l spui singur trebuie sa raspunda cineva macar cu Amin la ce spune indoliatul. Adica atunci cand ai inima rupta sa simti ca esti inconjurat de oameni care gandesc ca tine, care respecta acelasi traditii spre a ajunge la D-zeu.

In general nu ma bag in discutii de genul acesta... asa ca daca nu va place ignorati-ma...nu ma simt in stare sa combat.



Anne-Sarah si mamica sa Andreea

Elena spune:

Lulu si Puffy, condoleante !
Imi imaginez ca atunci cand se stinge cineva drag, simti ca a murit si o parte din tine.

Puffy, ceea ce ai scris tu sunt numai porunci omenesti si superstitii, care NU au nimic in comun cu religia crestina sau credinta. Pacat ca de multe ori preotii, in loc sa spuna oamenilor ca toate superstitiile astea stupide "nu e bine sa faci aia, nu e bine sa faci ailalta" nu au nici o legatura cu Dumnezeu, mai degraba ii incurajeaza :((



Si, Lulu, ai dreptate, mama ta nu a fost altfel primita de Dumnezeu decat bunica sotului tau. Parerea mea.

Elena&Laura

Scuze pentru numeroasele editari

descintec spune:

Eu cred ca ritualurile te ajuta sa accepti, sa te desparti. E foarte greu sa accepti moarte cuiva drag. O vreme mintea si sufletul amortesc de durere (o ajuta endorfinele). In momentele de constienta te revolti, urli, e foarte greu sa crezi. Ritualurile materializeaza, aduc in sfera concretului despartirea, o fac palpabila. Iti iei ramas bun.

Nu stiu daca mamei ii va fi mai bine decat bunicai daca tineti pomenile, dar sufletului vostru cu siguranta.


D.

debby spune:

Condoleante fetelor . Va admir pt taria pe careo aratati in fata unor pierderi atat de mari . Stiu ca ne intareste Dumnezeu in clipele astea si nici eu nu cred ca ritualurile de la noi schimba cu ceva soarta celui dus dintre noi .

Nimeni nu e perfect ! Diana .

blue77 spune:

Condoleante Lu.More si Puffy ...civintele nu prea isi au rostul in aceste situatii

Eu personal cred ca pentru memoria mortilor trebuie facut altceva...ceea ce simtim noi ca trebuie facut , adica o masa la un sarac din cand in cand , niste lucrusoare date trot asa in amintirea lor...Am asistat si eu la o inmormantare catolica nu se compara totusi...e mai multa demnitate fata de memoria mortului.Nu o sa inteleg niciodata de ce la noi decedatul trebuie sa stea in casa 3 zile!!!! si de ce apoi incep interminabilele pomeni ...E cumplit totusi pentru cei ce raman in urma..cu timpul incepi sa suferi mai putin dar totusi e greu. Oricum tot ce conteaza e ce ne ramane noua in suflet , momentele pertecute impreuna. E adevarat ca toate superstitiile cu oglinda cu te mai miri ce chiar si pomenile nesfarsite sunt facute de oameni si sigur au o explicatie in istoria noastra de popor ortodox, nu D-zeu le-a lasat asta e sigur.

Cristina

cipcipcip spune:

Condoleante.
parerea mea e ca toate ritualurile sint pentru cei care le fac si nu pentru cei care au murit. daca exista un Dumnezeu, atunci sint convinsa ca nu ce fac rudele la moartea cuiva are importanta, ci felul in care si-a trait viata pesoana respectiva. ritualurile sint diferite, la fel ca si traditiile si obiceiurile.
eu cu cit vad mai multe religii si ritualuri si traditii, cu atit mai mult imi dau seama ca nici una dintre ele nu este cea corecta sau adevarata. fiecare face dupa cum crede sau simte sau cum a fost crescut/obisnuit.

oana cretu spune:

Condoleante!
Luminita draga, cu acest subiect m-ai facut sa-mi aduc aminte de mama care, acum patru ani, cand a murit fratele ei mai mic, si a trebuit sa se ocupe de inmormantare, nu o avea decat pe mama ei (lor), inca un frate mai mic ca ea, caci tatal lor a murit cand erau mici, fratele decedat era divortat, copii nu avea...Deci a trebuit sa se ocupe ei de tot, si nu prea stiau obiceiuri din acestea care voi le mentionati aici, dar nici nu si-au batut capul cu ele. Dar au venit neamuri de la tara...si fiecare persoana zicea ca "nu asa...ci asa", "sa faci asta, ca asa e bine"...A suportat mama cateva ore, dupa care le-a zis la toti sa ii lase sa faca cum stiu ca nu ritualurile astea le alina lor durerea si nici fratele nu se va schimba in ochii lui Dumnezeu daca fac asta. Si...m-a cam uimit reactia mamei, care este o fire tare pasnica, nu-si iese din fire, dar atunci am inteles, si o cred, ca nu asta este important. Dumnezeu il primeste cu bratele deschise, el hotaraste ce sa faca, nu noi. Eu sunt destul de credincioasa si nu am intalnit pana acum in nici o carte despre aceste ritualuri!
Va pup si sper sa nu fi iscat reactii contradictorii!

oana-cannes
"Si maine mai este o zi..."

petra spune:

Lu.more, si Puffy- condoleante si multa putere!

Nu vreau sa atac pe nimeni, dar nu este bine sa ganditi la modul ca un suflet este primit altfel decat altul, in functie de ritualurile care se fac la inmormantare. Si eu mi-am pierdut tatal acum multi ani, si alaturi de mama am facut pomeniri la 6 sapt., 6 luni si un an, apoi la 7 ani! Atat, nu in fiecare am sau mai stiu eu ce. Si le-am facut pentru ca asa am simtit si am vrut sa le fac, dar nu te obliga nimeni sa le faci. Poti merge simplu la o biserica si sa aprinzi o lumanare, sau sa duci flori la mormant si sa aprinzi a candela. Ca am mai dat cate un banut sau o bucata de paine la un sarac de pomana, pentru sufletul mortilor este cu totul alta treaba!
In ceea ce priveste, "nu fa aia, nu cealalta, ca nu este bine" sunt doar superstitii de babe carora le place sa se bage in seama in asemenea clipe, ca stiu multe, deci aceste nu trebuie luate in seama!
In orice caz, atunci cand sufletul iti este chinuit din cauza unei despartiri de fiinte iubite, trebuie facut ceea ce-ti dicteaza sufletul si inima, si mai putin de ce zic multe persoane superstitioase!

AC spune:

Ritualurile nu au nimic de a face cu religia... au fost un mod de tine unita o comunitate religioasa oricare ar fi ea. Se mai schimba si ele cu vremurile, dar mai incet.

Eu fara sa vreau le-am comparat... si nu cred ca a adus nimic bun. Dar haideti sa zic ce vad eu bun in ritualuri.
De curand in State mi-a murit un prieten bun. A fost dezolant, as fi preferat tot carul de pomeni si rude... eram in prima zi patru romani dezorientati.. apoi zece... si o slujba de plecare intre actele pentru avion si telefoanele celor din tara. Uneori ritualul face lucrurile sa curga.. sa ia un sens firesc de despartire. Noi asteptam acte, iar mintea neocupata... chiar si cu prostii ... era innecata de tristete si atat. Ne uitam unul la altul si fatuca lui plangea tacuta fara incetare.

Anne-Sarah si mamica sa Andreea