Cioran: un nebun ?

Anima spune:

Buna!
Am citit citeva dintre mesajele voastre ref. Cioran - vad ca ''admiratorii' sint foarte multi, insa argumentele sint discutabile.
Si eu am fost oarecum intrigata cind am citit prima data, prin liceu, ''Pe culmile disperarii'', l-am iubit, l-am urit, insa in timp am ajuns la concluzia ca Cioran trebuie citit ''de jos in sus'', asta implicind intii introspectia. Da, pentru ca numai daca te cunosti pe tine poti sa citesti Cioran, ca sa poti accepta continuturile Umbrei - care, oricum, in mare parte exista la fel la toti, doar ca nu le constientizam sau ne e teama sa facem asta.
Vad ca nu sint singura careia i-a venit sa dea cu cartea de perete, dar asta probabil a actionat ca un mecanism de aparare - aparare in fata a ce? a fricii de a ne recunoaste in multe dintre gindurile lui? a fricii de a ne da seama ca sintem atit de limitati, ca fiinte? Si, pentru ca nu e de ajuns asta, ne punem si noi alte limite, mult mai multe si mai periculoase si care vin, probabil multe dintre ele, din contitionarile cu care sintem bombardati inca din copilarie- sper, sa nu ajungem sa ''incremenim in proiect'' - vorba lui Liiceanu (pentru ca vad ca l-ati mentionat pe aici).
Nebunie? Patologie? Normalitate? Imaginatie?
In fond, cei cu tulburari psihice au acces la continuturile Umbrei (Inconstient) in mod direct, fata de noi, ''normalii'', iar diferenta dintre sanatatea mentala si boala psihica este doar de grad.
Pe Cioran nu pot sa il etichetez ca nebun si sa spun ca e un caz clinic, in fond, cine a stabilit gradele de normalitate? O sa spuneti ca majoritatea determina normalitatea? Care majoritate? Ma uit in jurul meu si nu pot sa ma confund cu majoritatea, cu masele. Pur si simplu nu pot, si sint convinsa ca multi dintre voi nu pot sa faca asta.
Cioran nebun? Ginditi-va un pic la Eminescu - despre el ce putem spune? a fost nebun sau nu?
Ca si el, in cautarea Sinelui, cred ca Cioran si-a asimilat Umbra (unora probabil li se pare ca a fost dominat de ea) - e un demers foarte dur dar indraznet in acelasi timp, citi dintre noi au curajul sa faca asta? Si daca o fac, citi avem curajul sa dam si altora posibilitatea sa ne/se cunoasca, asa cum a facut Cioran? Probabil ca daca o vom face, vom fi etichetati ca ''asociali'', cu ''maturitate sociala scazuta'', sau, mai rau, cazuri clinice...