Cioran: un nebun ?
Raspunsuri - Pagina 5
Julie spune:
Hai, mey, ca in mod sigur sunt si sustinatori ai lui Cioran...
Poate nu pe forum - eu cunosc cativa in viata reala :)))... Acolo sa vedeti discutii
conchita spune:
quote:
Originally posted by Andrada
carevasazica diferenta dintre Conchita si Cioran este ca Cioran pretinde sentimente adinci care's in fapt fake, iar conchita pretinde detasare cind de fapt se infierbinta?
A
il iau ca pe un compliment, inseamna ca sunt mai convingatoare pana si decat cioran :))
Rayuela, vorbesti de atac...vorba Juliei, sa vezi in viata reala discutii, astea sunt mizilic. mdeh, m-am obisnuit cu polemici cordiale, pardon daca am luat discutia in serios. daca am fi fost toate de acord, n-ar fi avut farmec. schimbul de idei argumentate mi se pare cel mai benefic pentru ambele parti....l-am auzit odata pe Nichita inregistrat intr-o dicutie de principiu, pai zvacneau peretii nene...si dupa aia se pupa pe obraz cu domnii convivi, razand vesel ca o vrabiuta. na, nu ca ma compar acuma si cu el, ci ca exemplu de "aprindere". cioran este controversat la limita, tu ai spus la inceput ca nu e cale de mijloc in atitudinile fata de magistrala sa opera, acuma ce faci? clamezi un pianissimo ca fundal? pai adormim pe mese :))
Basilisk spune:
quote:
L'illumination, déception foudroyante,
dispense une certitude qui transforme le détrompé en délivré
quote:
Qui ne pactise pas avec le diable n'a aucune raison de vivre, car le diable exprime symboliquement la vie mieux que Dieu lui-même.
quote:
Nous ne sommes nous-même que par la somme de nos échecs.
quote:
Défaire, dé-créer, est la seule tâche que l'homme puisse s'assigner, s'il aspire, comme tout l'indique, à se distinguer du Créateur.
Rayuela spune:
hehehe..pai conversatii pe tema lui Cioran am avut o gramada...dar se pare ca nu mi-au ajuns..ca mi-a suflat Aghiutza sa postez si subiect despre el pe forum
Si e adevarat..in real life e mult mai aprins dialogul..bine ca nu ne vedem,poate ca se lasa cu 
.Avantajul era ca in general o faceam la o halba de bere pe la vreo circiuma pe linga Universitate..si se terminau ,dupa cum bine spuneai tu conchita in exemplul cu Nichita,cu pupaturi si hai noroc!
casandra spune:
Cioran a stiut sa fie si un poet al iubirii, in felul lui. M-am gandit sa impartasesc cu voi cateva fragmente din Pe culmile disperarii, care mie-mi sunt dragi:
Cred ca forma cea mai esentiala a iubirii este iubirea dintre barbat si femeie, care este nu numai sexualitate, ci implica un complex întreg de stari afective, a caror fecunditate este destul de sesizabila. Ma întreb: s-a sinucis cineva pentru Dumnezeu, pentru natura, pentru arta? Toate acestea sînt realitati prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensitate. Iubirea este cu atît mai intensa cu cît este legata cu ceva individual, concret si unic. Iubesti o femeie pentru ceea ce o diferentiaza în lume, pentru unicitatea ei. Nimic în lume nu o poate înlocui în momentele cînd iubirea este puternica.
Sint atît de rari oamenii cu adevarat entuziasti! Ar fi greu sa ne închipuim o lume în care toti ar iubi totul. O lume de oameni entuziasti ofera o imagine mai cuceritoare decît imaginea paradisului, fiindca tensiunea sublima si generozitatea radicala intrec orice viziune paradiziaca.
Iubirea, cu cît e mai intensa, e mai individuala si mai legata de o specificare a obiectului. Barbatii care iubesc cu adevarat, cu o pasiune puternica, nu pot iubi în acelasi timp mai multe femei, ci numai una. Cu cît pasiunea este mai intensa, cu atît obiectul pasiunii capata o proeminenta mai mare. Sa ne închipuim o astfel de pasiune erotica, la un moment dat, lipsita de obiect, sa ne închipuim iubirea unui barbat fara femeia înspre care s-ar orienta iubirea lui. Ce am avea altceva decît o plenitudine de iubire? Nu sînt oameni cu mari virtualitati de iubire, dar care n-au iubit niciodata în sensul acelei iubiri tipice, originare? Entuziasmul este o iubire în care obiectul nu s-a specificat. Toate dispozitiile de iubire, în loc sa se orienteze direct spre femeie sau, la femeie, spre barbat, se revarsa în manifestari, în actiuni generoase si în receptivitatea universala pe care nu o întîlnim în iubirea realizata în mod natural.
Pentru ce nu plesnesc, pentru ce nu ma risipesc în bucati, pentru ce nu curg ca un izvor de munte?
Precum, în explicarea nasterii iubirii, fenomenul irationalitatii («iubirea e oarba») este revelator, tot asa, în senzatia iubirii, fenomenul topirii este nu mai putin revelator si semnificativ. Iubirea este o forma de comuniune si de intimitate. Or, ce poate exprima mai bine aceasta forma decît fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii tuturor barierelor individuatiei? A te topi în iubire inseamna a încerca un fior organic, ce reduce toata viata din tine la o pulsatie si la o pilpiire, greu de definit. Cu ce te pune în contact iubirea? Nu este ea universalul si specificul absolut în acelasi timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag general, desi ea se orienteaza înspre o singura fiinta? Comuniunea mai adînca nu se realizeaza decît prin individual. Iubesc o fiinta; dar intrucit ea este un simbol al totului, eu particip ontologic la tot si la esenta, in mod inconstient si naiv.
De ce cînd renaste iubirea în mine mi-e atît de frica, de ce îmi vine sa înghit întreaga aceasta lume, pentru a opri cresterea iubirii mele?
casandra spune:
Cioran , in viziunea lui Cioran:
"Este in mine atita confuzie, zapaceala si haos, incit nu stiu cum un suflet omenesc poate sa le suporte. Tot ce vreti gasiti în mine, absolut tot. Sint o fiinta ramasa de la inceputul lumii, in care elementele nu s-au cristalizat si în care haosul initial isi joaca înca nebunia si involburarea lui. Eu sint contradictia absoluta, paroxismul antinomiilor si limita încordarilor; in mine totul e posibil, caci eu sint omul care voi ride în clipa suprema, in fata neantului absolut, voi ride in agonia finala, in clipa ultimei tristeti."
"Oricît m-as lupta pe culmile disperårii, nu vreau si nu pot så renunt si så påråsesc iubirea, chiar dacå disperårile si tristetile ar întuneca izvorul luminos al fiintei mele, deplasat în cine stie ce colturi îndepårtate ale existentei mele. "
conchita spune:
quote:
Originally posted by casandra
"Este in mine atita confuzie, zapaceala si haos, incit nu stiu cum un suflet omenesc poate sa le suporte. Tot ce vreti gasiti în mine, absolut tot. Sint o fiinta ramasa de la inceputul lumii, in care elementele nu s-au cristalizat si în care haosul initial isi joaca înca nebunia si involburarea lui. Eu sint contradictia absoluta, paroxismul antinomiilor si limita încordarilor; in mine totul e posibil, caci eu sint omul care voi ride în clipa suprema, in fata neantului absolut, voi ride in agonia finala, in clipa ultimei tristeti."
vax albina, crema puca. plagiata dupa Nietzsche.
lily spune:
Corect, raspundem pentru faptele noastre, nu putem sa spunem ca ne impinge la sinucidere ceea ce au scris altii.
Mie mi s-a parut deprimant Cioran, dar are un renume -bun sau rau si l-a cistigat. Insa ce admir la geniile literaturii, asa cum e Cioran este modul in care isi exprima starile interioare, abisul si infernul care ii coplesesc, ii framinta, intrebarile si cautarile lor.
Ecourile operei lor ne ravasesc si ne imping sa ne punem alte intrebari.
Cei care nu gasesc un sens pentru viata lor aleg sa treaca in neant.
quote:
Originally posted by casandra
Nu cred ca s-a sinucis careva din cauza scrierilor lui Cioran. Si, daca prin absurd, ar fi asa, Cioran e doar un pretex, adevarata motivatie se gaseste in cel in cauza, care s-a agatat de ce a citit ca sa isi justifice propria nefericire si neputinta.
Scrierile lui mi se par veridice, sunt trairi autentice, duse la extrem. Il admir pentru capacitatea de a-si analiza starile de disperare, cu luciditate si profunzime. Cartile lui sunt ca niste calatorii in abisurile constiintei.
buli spune:
ia, poate aveti nevoie de ceva carne de tun!
mie mi-e drag Cioran, asa cum e. plin de defecte si contradictoriu.
nu m-am gindit niciodata la sinucidere dupa ce am citit cartile lui, ba asa cum mai spunea cineva pe aici cred ca sint bune ca sa-ti iei gindul de la ea.
eu am inceput sa-l citesc cu "pe culmile disperarii" care, culmea, mi-au creat o stare de bine si optimism - aveam cam 19 ani pe atunci si eram in butoiul cu melancolie ...
da' NU a lui Ionescu mi-a placut mai mult! - asta-i drept!
Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=5392&cid=2525
http://community.webshots.com/user/ancutza124
gandacelu spune:
quote:
Initial creeata de Rayuela
Nu stiu daca s-a discutat aici despre Emil Cioran,s-ar putea sa fiu un pic depasita,insa eu incerc..daca exista un subiect pe tema asta,rog moderatorii sa-mi stearga mesajul.
Am avut intotdeauna o mare dilema in privinta acestui om.Prima carte pe care am citit-o a fost" Lacrimi si sfinti"..Citeam doua pagini..o aruncam de pereti..ma enervam cumplit..reveneam spasita si reincepeam lectura..Cert este ca aceasta carte si-a atins scopul:sa provoace o rana.Am continuat cu Amurgul gindurilor,Despre neajunsul de a te fi nascut,in franceza Syllogismes de l'amertume si Histoire et utopie.Cel mai mult m-au fascinat insa Caietele..
Sint curioasa..dintre cei care l-au citit pe Cioran..l-ati iubit sau detestat?Nu cred ca exista cale de mijloc cu acest.."nebun".
l-am iubit cu adorare, apoi l-am vomitat, iar acum, ghici?! mi-e indiferent!
iaca_ca exista si cale de mijloc