cand barbatul se simte inferior..
Raspunsuri - Pagina 5
try spune:
Donia, argumentatia mea a plecat de la ideea ca tipul imaginea pe care o are el despre Lai este exagerata. Mintea lui a construit din ea un super-model. Nu neg ipoteza ca el ii este ei inferior pe diferite planuri, dar cu siguranta mintea lui exacerbeaza totul. De-aia am si spus ca totul e perceptie...
Un fenomen similar intalnesti daca vrei la perceptia mamei despre copilul ei. In fond foarte putini copii sunt deosebiti, majoritatea sunt absolut normali si obisnuiti si nu ies din tiparele normalitatii. Insa fiecare mama isi vede copilul intr-un stil propriu, il considera de cele mai multe ori mai deosebit si mai cu mot fata de alti copii. E chestie de perceptie nimic mai mult. Bucatica aia din mesajul meu la care faceai tu referire erau exemple de cum Lai poate sa-i modifice lui perceptia despre ea cum ca este superioara. E uincercam sa-i spun lui Lai ca ea trebuie sa-l faca pe el sa priveasca problema nu in termeni de superioritate-inferioritate sau bine-rau, ci in termeni de "suntem diferiti". E mai putin important cine cui ii e superior sau inferior; incearca sa-l iei pe cel de langa tine nu ca pe superiorul sau inferiorul tau, ci ca pe altcineva diferit de tine. Sfaturile mele catre Lai nu le-am privit ca pe injosiri sau compromisuri pe care ar trebui sa le faca Lai, ci ca pe o mana de ajutor intinsa lui. Cand iubesti pe cineva dorinta este de a ajuta. In momentul de fata el e cel ce are nevoie de sprijin, un om aflat intr-o stare de depresie nu poate gandi asa analitic cum o faceti voi: "daca ma iubesti, trebuie sa ma iubesti asa cum sunt eu". Sunt de acord ca el are probleme si tendinte negativiste/pesimiste, dar ce-ar trebui sa facem? Sa-i lasam de-o parte pe oamenii astia, oare nu noi cei cu pozitivism si optimism suntem cei mai in masura sa-i ajutam? Daca il iubesti si crezi ca merita sa-ti imparti viata cu el, atunci parerea mea e ca trebuie sa faci ceva sa-l ajuti pe omul de langa tine sa treaca peste. Oare nu cel mai puternic trebuie sa-l sprijine pe cel mai slab intr-o relatie? Sau e valabil numai pentru barbati? Oare noi ca femei nu trecem prin momente dificile, perioade de depresie sau crize de lipsa de personalitate? In acele momente nu avem pretentia ca partenerul sa ne sprijine? Iar daca ne-ar tranti doua vorbe de genul buli concluzia la care am ajunge de cele mai multe ori este ca nu ne iubeste, nu-i asa? In nici un caz nu-s adepta genului de mesaj pe care-l posta buli. Poate ca i-as face asa unui pentru care n-am nimic, vecinului de gard, colegului de servici care ma invidiaza sau eventual iubitului caruia tocmai vreau sa-i dau papucii, dar asta nu mi se pare o atitudine constructiva sau potrivita atunci cand iubesti pe cel de langa tine si vrei sa ramai cu el.
Eu am incerca tsa-i ofer solutii lui Lai plecand de la premisa ca ea vrea sa stea langa omul asta, ca-l iubeste si vrea sa-l ajute sa iasa din starea asta; nu am plecat de la premisa ca Lai isi pune intrebari de genul: merita sa mai stau cu el sau nu?
21+ sapt DNP 31 oct.
Donia spune:
Try, nu pot sa spun ca n-ai dreptate... dar de fapt, nu stiu daca in subiectul de fata cineva poate avea dreptate. Cred ca totul se rezuma la ce doreste Lai.
Daca ea considera ca au un viitor impreuna, atunci diplomatia si concilierea merita.
Daca i se pare ca in relatia asta ea va duce povara pentru doi, atunci ar fi mai bine sa-i puna capat.
Daca nu putem fi noi insine intr-o relatie, daca trebuie sa jucam un rol, atunci relatia asta nu va fi o sursa de fericire, ci o lupta zilnica.
Din cele scrise de Lai, eu nu as putea sa accept un astfel de partener. Pentru a iubi, eu trebuie sa respect intai. Si eu am nevoie la randul meu de respect si apreciere. Daca tu, Lai, nu esti apreciata si respectata pentru tine insati, pentru persoana care esti, atunci pe ce se bazeaza iubirea pe care o inspiri? Daca nu iubeste mintea ta, spiritul tau, sa inteleg ca ramane doar fizicul?
Iti doresc din toata inima sa ai o viata frumoasa, sper sa te lumineze Dumnezeu in toate deciziile.
try spune:
Nu era vorba de a avea sau nu dreptate, am vrut doar sa-mi explic punctul de vedere, am vrut sa-ti spun de ce privesc eu lucrurile asa sau nu. Sunt bucati din mesajul tau si-al conchitei la care subscriu, dar si parti unde nu mai subscriu, doar asta ne face diferiti in gandire si mentalitate, nu-i asa?
Opiniile nu sunt rele sau bune, drepte sau stranbe, sunt doar opinii care pot fi diferite... Asta-i ce nu inteleg multi de pe forumul asta si asta e si motivul pentru care lumea se supara atat de usor cand aude pareri contra. Ma bucur ca nu este cazul aici. In fapt ma bucura ultimul tau mesaj... 21+ sapt DNP 31 oct.
lai spune:
Fetelor,
Multumesc pentru gandurile voastre!
Mi-a mai trantit o chestie ieri intr-unul din e-mailuri pe care pe moment nici n-am receptionat-o, m-am enervat mai tarziu, azi-noapte cand nu puteam sa adorm si rememoram evenimentele zilei, tot ceva gen discreditare a 'realizarilor' mele, ii spusesem in gluma sa mergem in nu stiu ce tara prin programul prin care am fost eu intr-o tara asiatica acum doi ani sa predau limbi straine, si mi-a scris nu stiu ce minune cum ca aceste programe sunt ce li s-ar putea intampla mai rau acestor tari, ca le distrug cultura locala, ca ce nevoie au ei de limbi europene..
Partea buna este ca s-ar putea spune, cum puncta Try, ca a mai evoluat situatia, chiar daca mai exista reactualizari ale 'temelor de discutie' din trecut, si ca el face eforturi vizibile sa ajunga in lumea 'mea', chiar daca se mai enerveaza uneori pe ea (mie nu mi se pare ca exista o diferenta atat de mare intre 'lumea mea' si 'lumea lui', dar lui, se pare ca da), s-a apucat din proprie initiativa de un curs de spaniola (cred ca unul dintre motivele pentru care s-a enervat ieri a fost ca nu stiu ce n-a mers bine la cursul asta si de-asta se suparase pe toate limbile straine si pe te miri ce si spunea ca-l da naibii de curs, dar pana la urma vad ca s-a reapucat de el), stie ca eu aici in Buenos Aires ma duc la cursuri de tango (noi iesim sa dansam impreuna cand suntem in America, si asta a fost alt motiv de discutii, pentru ca eu dansam de mai mult timp si eram mai buna decat el) si se duce acum si el singur la niste cursuri la noi la universitate, a fost de acord sa-l inscriu la un curs de tenis pentru la toamna (ieri spunea ca se mai gandeste, dar cred ca pana la urma o sa mergem), a sugerat el insusi sa mergem la New York daca ajungem amandoi in august la Philadelphia (daca va mai amintiti discutia veche cu New York'ul unde merg doar snobii etc.), lucruri care poate par marunte dar luate per ansamblu cred ca spun ceva.
Alt lucru bun este ca familia mea l-a placut foarte mult (e drept ca i-au vazut cea mai buna fata, evident, dar le-am povestit si ce probleme am avut in relatie si lor li se pare ca nu sunt majore - ma rog, aici nu pun la socoteala faptul ca alor mei le-ar placea sa ma stie intr-o relatie de lunga durata cu cineva, li se pare ca, la capatul lumii unde sunt eu, ar fi un punct de echilibru, lucru cu care, in principiu, sunt si eu de acord, atata doar ca nu e o motivatie suficienta pentru a fi cu cineva doar de dragul de a fi; iar mie mi-a placut familia lui; sigur ca nu e suficient, pentru ca la urma urmei eu voi trai cu el, nu familia mea va trai cu el, si nici eu nu voi trai cu familia lui, dar pentru mine erau totusi niste puncte destul de importante).
Si, cel mai important, imi place si mie, doar ca intr'adevar momentele in care ies chestiuni de genul asta la suprafata sunt obositoare. Culmea este (si poate ca nu e 'culmea', poate ca pe undeva se intampla ceva si in felul meu de a fi, adica de ce atrag astfel de persoane) ca am la 'dosar' mai multe relatii cu barbati depresivi si cu mine in postura de mama ranitilor, iar de el mi-a placut de la inceput tocmai pentru ca mi se parea un tip echilibrat si matur pentru varsta lui (face 26 in curand) si cu mana pe inima pot sa va spun ca si acum, dupa ce au iesit la iveala unele 'dezechilibre', tot nu-i ajunge din urma pe unii dintre fosti (ultimul e un caz de pus la revista, un tip cu zece ani mai mare decat mine, de care m-am indragostit pana in maduva oaselor, extraordinar de destept, de cult, de profund, cu o gramada de interese similare cu ale mele sau nu, dar ametitor de interesante, insa depresiv, da' depresiv rau de tot, nu doar asa, mai nostalgic 
).
Revenind la actualul, este o relatie in care el este cel care iubeste mai mult decat mine, iar eu, nu stiu, poate pe undeva gresesc si eu, cred ca pe undeva exista in mine temerea de a pierde controlul in relatie, de-asta mi-e greu sa pun in practica un sfat de genul spune ca el si fa ca tine, ca pan' la urma tot ca tine iese, eu vreau sa-mi fie recunoscute parerile..
Hai ca probabil v-am plictisit cu atatea detalii,
Va pup,
Lai
ps am uitat sa va spun ca vad ca 'depresia' asta i-a trecut f. repede, cel putin aparent, azi era vioi, n-am reusit sa vorbesc cu el la telefon, dar pe e-mail asa parea. Oricum de la distanta e mai greu sa clarifici niste lucruri, o sa mai stau eu de vorba cu el cand ma intorc..
Lai
Lauraa spune:
SPer sa gasesti o solutie si mai tarziu sa nu te insele cu o vanzatoare de gogosi (la propriu) doar ca sa-si satisfaca orgoliul de cocos. Fara suparare.
conchita spune:
quote:
Originally posted by try
Nu uita ca dincolo de discutiile pe care le veti purta si de timpul de reflexie asupra problemei el va avea nevoie permaneneta de "intaritoare" adica mici dovezi cum ca tu nu esti perfecta si nici superioara lui. Dovezile-astea trebuie sa fie zilnice, unele pot fi banale sau comune, dar ele vin sa intareasca discutiile voastre, adica vor veni si-i vor spune "Vezi? nu sunt asa superioara precum crezi, mai gresesc si eu si am si eu limitele si inferoritatile mele". Ma refer la faptul ca tu va trebui sa te straduiesti sa nu mai faci lucrurile perfect, nu incerca sa-i demonstrezi niciodata cat de bine poti tu sa faci lucrurile. Cauta sa mai gresesti cateodata (mai ales daca e vorba de chestii fara importanta care nu ti-ar afecta spre exemplu viitorul profesional sa zicem), demonstreaza-i punctele tale slabe, negative (ca doar ai, nu-i asa?). Cauta-le si evidentiaza-le in ochii lui astfel incat el sa aiba ce pune si in talerul negativ.
Try, nu e vorba despre cine are dreptate. singura care are dreptate la faza asta ramane Olivia, i-am mai spus ca eu merg pe mana ei, ce decide, aia e, sustinere neconditionata suta la suta, ca mi-a picat fata cu tronc si mi-e draga orice ar face. totusi, ca si Donia, nu pot sa subscriu la asemenea sfat, desi, pe alte topice, sunt si eu fanul tau, ca imi place mult cum gandesti si cum te exprimi. serios acum, ti-ai sfatui sora, copilul, cea mai buna prietena sa faca eforturi sa fie "inferioara"? eu am interpretat sugestia ta ca o incercare de imbarbatare adresata Oliviei, sa faca tot ce poate ea ca sa mearga relatia. ca daca interpretam sugestia cuvant cu cuvant, in secunda doi ma inscriam la feministe aripa ultra. :)) in relatia asta el trebuie sa faca eforturi sa fie mai bun, nu Olivia sa fie inferioara.
Authority Zero
try spune:
Asta zisei si eu Conchita, ca nu e vorba de a avea sau nu dreptate cineva de aici. Mai ales cand discuti de psihologie (ca e de cuplu, individuala sau de grup, nu conteaza) nu se pune niciodata problema x are dreptate sau y nu are. Ci se pune problema in termeni de acceptantza a unor idei, rationamente, sentimente etc.
Daca mi-as sfatui sora sau prietena sa fie "inferioara"? Da, atat timp cat as stii ca respectivul cuplu vrea sa ramana un cuplu si atat timp cat prin a fi inferioara se intelege ce-am vrut eu a spune. Am vrut a spune ca ea trebuie sa-i arate lu ica nici ea nu-i perfecta si in felul asta sa-l ajute pe el sa-si modifice perceptia exacerbata a superioritatii ei (sau a inferioritatii lui).
Daca maine crosetez o pereche de botosei si invit separat 2 prietene sa-si dea cu parerea pot culege 2 tipuri de rezultate:
1. una din ele, sa-i zicem Maria: vaaaai, dar esti nemaipomenita, cum ai reusit sa faci asa ceva? Te pricepi de minune, zici ca-s cumparati din comert.
2. cealalta, Ioana: n-ai vazut ce-am crosetat eu sapt. trecuta, un puloveras foarte shic. Asa am inceput si eu, cu botosei, la inceput imi ieseau ca si tie, pe urma mi-am dat drumul la mana si sa vezi acum ce minunatii fac.
E chestie de perceptie, eu tot la fel de bine sau de prost stiu sa fac botocei, dar poti privi problema diferit. Se pare ca prietenul lui Lai e in prima postura. Daca stii cum sa pui problema astfel incat sa nu para ca cine stie ce racket science a fost sa fac eu acei botosei, o sa inteleaga si Maria ca nu-s o super andrelareasa si nici n-am mana de magician. La astfel de "inferioritate" m-am referit eu. Lai poate pune problema aptitudinilor ei superioare in niste termeni care sa-l ajute pe prietenul ei sa perceapa ca fiind normale.
In schimb, daca vrei sa accentuezi superioritatea, m-apuc sa-i spun Mariei ce munca migaloasa am facut eu la botoseii aia, ce har nemaipomit iti trebuie sa faci asa ceva si in nici un caz nu-i la indemana oricui, trebuie sa ai ceva din nascare sa poti face botosei ca aia.
Asa am vazut eu problema acestei "inferioritati". 21+ sapt DNP 31 oct.
BellaDonna spune:
daca el o iubeste atat de mult pe Lai de ce nu acepta sa merga la un psiholog, dupa cate am inteles are probleme mai vechi si nu se rezolva decat daca acepta sa vada si un psiholog, stiu ca nu vrea sa auda de religie sau preot ....deci..decat sa-i faca zile amare lui Lai.
conchita spune:
quote:
Originally posted by try
La astfel de "inferioritate" m-am referit eu. Lai poate pune problema aptitudinilor ei superioare in niste termeni care sa-l ajute pe prietenul ei sa perceapa ca fiind normale.
burticuta, am inteles de prima oara ce-ai vrut sa spui si nici acum, dupa explicatii suplimentare, nu simt ca atitudinea asta este menita sa rezolve o problema, ba dimpotriva, cred ca va crea altele. si stii unde? la Olivia! adica ii bandajeaza orgoliul prietenului in timp ce transfera rana asupra sa. toti ne straduim sa facem ceea ce facem in niste limite peste medie cel putin, cu alte cuvinte e in firea omului sa vrea sa fie bun. nu neaparat performant in construirea rachetelor spatiale, ci bun la ce i-a dat dumnezeu si-un oarecare talent. Olivia e peste medie, evident, nu poti sa spui ca ea e tipul femeii "normale, obisnuite", caci n-ar fi real. este capabila de niste performante profesionale si sociale nu tocmai ordinare. sincer, nu vad ce i-ar folosi in relatie sa incerce sa fie mai putin decat este. care e tinta? linistea mentala a prietenului? daca da, este asta un scop in sine mai valoros decat self-esteemul Oliviei care ar putea avea de suferit serios dupa o asemenea experienta? Olivia e in plin zbor acum, e tanara, are inca multe de cucerit si un partener pe potriva ar trebui sa fie the wind beneath her wings, vorba cantecului.
Authority Zero
try spune:
Conchita, mii de 
... si stii de ce? Pentru ca m-ai facut burticutza 
Mi-am dat seama inca din primele ei mesaje cum ca Lai nu-i o "fetita ordinara" (adica obisnuita) si ca la cei 26 de ani ai ei are o judecata inteleapta, un mod de-a vedea lucrurile care mie mi-a palcut de la inceput. La capitolul asta subscriu. Dar am mers pe rationamentul ca daca ea e asa, atunci baiatu' ala de langa ea n-are cum sa fie nici el un terchea-berchea ca altfel nu pierdea cu el atat de mult timp. Deci merita sa lupte pentru el. Asta inseaman ca trebuie gasita o solutie. N-o fi a mea cea mai buna solutie, dar cu siguranta trebuie sa existe una.
Si eu cred ca un psiholog ar fi in masura sa-i lamureasca mai usor decat noi cum sta problema. Poate ca nu-i neaparat sa mearga impreuna, ci numai el singur. Mai ales ca in State e mania asta cu psihologii. Dar pun pariu ca el va refuza sa mearga la psiholog sau cel putin va stramba tare din nas la ideea asta. 21+ sapt DNP 31 oct.