cand barbatul se simte inferior..
Raspunsuri - Pagina 4
casandra spune:
Lauda-l! Sincer si cu argumente, consecvent, am inteles ca va pregatiti in acelasi domeniu, asa ca poti sa ii aduci dovezi pertinente legate de cat de bune sunt proiectele, lucrarile, ideile lui... Si fotbal daca joaca, spune-i ca joaca bine. Am observat ca barbatii, in general, sunt fragili in interior, in ciuda aspectului robust, si au mare, mare nevoie de recunoastere, mai ales in domeniile in care se implica cel mai mult.
BellaDonna spune:
Sincer e prea complicat , doar tu poti sa ei decizi , el daca asa e asa va fi tot timpul nu=l poti schimba tu daca el nu vrea .Ce viitor vei avea, sa-l lauzi tot timpul, sau sa renunti tu la cariera ta sa stai acasa la cratita sa se simta el superior, iti spun ca nici atunci nu va fi fericit.
Daca el isi plange de mila tot timpul 
nu ai ce sa faci.
Tu meriti mai mult , meriti pe cineva care sa te aprecieze si sa te iubeasca pt ceea ce esti, sa te sprijine in tot ceea ce faci si sa fie alaturi de tine
Eu nu inteleg de ce vrei sa-ti ingropi viitorul langa un astel de om.Dar tu poate sti mai bine , inteleg ca il iubesti dar totusi...........
try spune:
Complicat, Lai. Se pare ca el, aflat intr-un moment de mica depresie, a reusit sa-ti marturiseasca o alta parte din temerile lui. E clar ca ce ti-a marturisit acum il macina de mai multa vreme, sunt gandurile lui poate de cand te-a cunoscut.
Pentru barbati, sentimentul inferioritatii fata de femeia de langa el e mult mai depresiv decat cel al inferioritatii femeii fata de barbatul de langa ea. Intr-un fel e contrar legii firii de pana acum. Femeia a fost educata/invatata ca este inferioara si accepta cu mai multa usurinta acest statut fata de barbat. Pentru barbat, insa, e de 2 ori mai umilitor, asta cred eu ca este si motivul pentru care el ti-a recunoscut acest lucru doar intr-un moment de mare vulnerabilitate. Si pentru ca tu esti imaginea aproape perfecta pentru el, cred ca a inceput sa depinda de tine intr-un mod mai mult decat ar trebui... poate. Ma gandesc la o dependenta nu fizica, ci mentala, emotionala. Tu esti probabil stalpul lui, esti probabil reperul si atunci cand esti plecata fizic il incearca un sentiment de debusolare. Imi dau seama ca nu tu ai vrut sa creezi aceasta dependenta, e doar felul lui de a-si crea relatiile cu cei din jur, e felul lui de a se raporta la ceilalti oameni, de a-si alege repere. Se pare ca si calatoria asta lunga in care ati fost voi in primavara asta si faptul ca totul a decurs foarte bine in aceasta caltorie (asa cum spuneai) i-a demonstrat inca o data cat de vitala esti pentru el, deci a intarit si mai tare dependenta asta. Poate ca a fost ca un fel de demonstratie de superioritate fara ca tu sa banuiesti ca el va interpreta asa lucrurile.
E greu, nu stiu cum ai putea sa-l dezveti de aceasta dependenta pe care el a cultivat-o vis-a-vis de tine. Stii? Sunt oameni care, fara sa-si dea seama, prin simplul lor fel de-a fi, creeaza astfel de dependente pentru cei din jur... poate si tu esti unul din acei oameni. Sau poate ca el, prin natura lui, este genul de om care isi creeaza autodependente fata de cei pe care-i considera el speciali. Sau poate ca-i un pic din amandoua.
Tind sa cred, insa, amintindu-mi de problematica relatiei voastre anterioare, ca este o chestiune mai mult indusa, provocata de el decat de tine. Tii minte cand la inceput reactia lui era de a respinge tot ce facea parte din lumea ta? Ei, era un mod de a se apara in fata "perfectiunii" tale, in fata "superioritatii" tale. Atunci impulsul lui era sa nege tot ce-i legat de lumea ta, sperand poate, ca in felul asta iti va demitiza superioritatea, in felul asta nu te va mai percepe ca superioara lui. Acum a trecut la o alta faza, probabil. Cea in care recunoaste statutul tau de superioritate. La inceput a recunoscut numai fata de sine insusi, acum si fata de tine. Se simte slab si-o recunoaste in fata ta. Habar n-am care ar putea fi urmatoarea faza, dar perceptia mea e ca este o evolutie fata de faza anterioara de negare a tot ce era din lumea ta.
Din ce-am invatat eu din viata pana acum este ca in speta comunicarea rezolva foarte multe probleme sau cel putin le clarifica. Deci, nu pot sa te sfatuiesc decat sa stati foarte mult de vorba, sa intoarceti problema pe toate partile, sa o analizati impreuna. Tie in special iti va trebui foarte mutla diplomatie, pentru ca el, in situatia in care e, este foarte vulnerabil si sensibil si nu-ti va trebui foarte mult sa-l ranesti. A-l rani poate avea ca efect inchiderea in sine si deci poate ruperea unor punti de comunicare sau adancirea si mai mult a sentimentului lui de inferioritate.
Bine-nteles ca si autoanaliza ii va fi foarte benefica, dar ea trebuie presarata cu discutii intre voi. Adica: ridica problema, discutati-o, apoi lasa-i timp sa reflecte si sa ingurgiteze ce-ati discutat, lasa-l sa asimileze si sa internalizeze toate argumentele puse de voi doi pe tava in discutie. Dupa o perioada de autoanaliza (pe care o va face cu siguranta in urma discutiilor voatre), revin-o iar cu problema, pune-o din nou pe tapet, dar de la un nivel: mai evoluat. Ai grija sa nu reiei problema de la capat (asta poate sa-i dea impreisa ca tu nu l-ai inteles deloc si deci discutia anterioara a fost degeaba sau el va interpreta ca si mai mare diferenta de superioritate), ci continua de la nivelul la care ati ramas la discutia anterioara. Iar da-i timp de gandire si asimilare. Iar reveniti la problema dupa un timp. Dupa cateva astfel de sedinte poti sa-ti dai seama daca e vreo evolutie in modul lui de-a privi/percepe problema. Scopul tau in toate aceste discutii nu va fi altul decat sa-i insufli incredere si sa-l faci sa perceapa din ce in ce mai mica diferenta asta de superioritate dintre voi. Care in fapt poate fi reala (nu stiu, nu va cunosc) sau poate fi imaginara, doar in capul lui (asa cum tinzi tu sa vezi problema). Totul este legat de perceptie. Va trebui sa "lucrati" ca perceptia lui sa se schimbe. Nu uita ca dincolo de discutiile pe care le veti purta si de timpul de reflexie asupra problemei el va avea nevoie permaneneta de "intaritoare" adica mici dovezi cum ca tu nu esti perfecta si nici superioara lui. Dovezile-astea trebuie sa fie zilnice, unele pot fi banale sau comune, dar ele vin sa intareasca discutiile voastre, adica vor veni si-i vor spune "Vezi? nu sunt asa superioara precum crezi, mai gresesc si eu si am si eu limitele si inferoritatile mele". Ma refer la faptul ca tu va trebui sa te straduiesti sa nu mai faci lucrurile perfect, nu incerca sa-i demonstrezi niciodata cat de bine poti tu sa faci lucrurile. Cauta sa mai gresesti cateodata (mai ales daca e vorba de chestii fara importanta care nu ti-ar afecta spre exemplu viitorul profesional sa zicem), demonstreaza-i punctele tale slabe, negative (ca doar ai, nu-i asa?). Cauta-le si evidentiaza-le in ochii lui astfel incat el sa aiba ce pune si in talerul negativ. Pana acu mel a pus nuam in talerul pozitiv, iar cand se uita la balanta ramane socat: "femeia asta e perfecta, eu nu-i ajung nici la gleza". Si poate ca incet-incet se va echilibra si balanta perceptiei lui despre tine. Va realiza intr-un final ca esti un om obisnuit, cu bune si rele, dar ca esti omul lui pe care-l va iubi tot timpul.
Si eu am tins de multe ori sa-mi idealizez sotul si aveam probleme legate de statusul meu in raport cu al lui. Nu i-am marturisit niciodata chestiile-astea (poate pentru ca-s prea mandra), dar in timp am vazut ca are si calitati negative, ca poate fi si el incapatanat, nu numai rational, ca poate fi si el gresit informat si nu numai "omul care da raspunsul corect mereu", ca poate fi si invidios/rautacios, dar ca stie s-o ascunda foarte bine, ca poate fi si delasator/lenes, desi aparentele par a spune altceva.
Asa as vedea eu o parte din rezolvarea problemei, adica ceea ce tine de metoda de abordare. Sunt mai putin capabila sa-ti dau exemple concrete cum ar trebui sa procedezi sau cum sa ataci problema efectiv, ce pargii sa tragi sa declansezi in el ceea ce vrei tu... Tine doar de voi doi, dupa parerea mea; astfel de lucruri nu se invata de la altii, ci se gasesc in interiorul fiecaruia.
Nu ma steptam acum cateva luni cand ai postat problema sa se rezolve totul dintr-o data. Stiam ca vor urma si alti pasi grei si poate la fel de provocatori, i-as numi eu, in relatia voastra. Ma bucur ca nu ai uitat si ai updatat problema. Iti doresc din tot sufletul sa rezolvi problema. Nu uita ca toata viata, daca e sa fie sa fiti impreuna pentru totdeauna, o sa intalniti provocari de genul asta. Asta-i viata in doi: o eterna provocare. Problemele nu se vor sfarsi niciodata, e aproape imposibil sa ajungi la un consens total al vietuirii intre 2 persoane. Deci, inarmeaza-te cu multa rabdare, drumul relatiei voastre va fi tot timpul presarat cu astfel de probleme. Si fii convinsa ca oricare ar fi fost cel pe care l-ai fi iubit ai fi intampinat probleme. Nu aceleasi, ci de alta natura, dar problemele ar exista permanent. Trebuie doar sa ne inhamam sa le rezolvam, sa avem dorinta de a le rezolva (adica sa nu asteptam sa le rezolve altii, mai ales Timpul).
21+ sapt DNP 1 nov.
conchita spune:
Olivia, intrebam de tine pe la americance, ce bine ca te revad, pacat ca aduci povesti triste cu tine :( parerea mea sincera, cu mana pe cravata de pionier, este ca femeile au un talent autodistructiv sa gaseasca scuze celor carora ar trebui de fapt sa le dea papucii. ma mir ca in colindarile tale repetate prin lume nu reusesti macar sa vezi cupluri adevarate, ca reper comparativ si sa te lamuresti odata cu tine insati ca meriti intr-adevar, o relatie adevarata. am un lapsus acum, ca iti spuneam cum se numeste tipul sanguin reprezentat cu succes de prietenul tau...e un cuvant care incepe cu "l"...letargic? nu, nu e asta. dar e vorba despre oamenii care gasesc prilej de tristete si dezamagire pana si in cele mai binecuvantate evenimente ale vietii...nu vreau sa te superi pe mine si nici sa te supar, dar: daca cel care te iubeste nu se poate bucura de ce ai tu mai bun in tine, si nu are capacitatea afectiva sa te sustina si incurajeze, asta e cea mai buna dovada de micime sufleteasca si ma intreb cum iubesc oamenii astia, totusi? cine va veni la rand, dupa tine, sa lase de la el ca sa il puna in lumina favorabila pe actualul tau prieten? copilul vostru, sau cine? gandeste-te bine, Olivia, ar fi chiar pacat de tine. nu vorbim de metehne obisnuite, ca nimeni nu e perfect; vorbim de chestii nasoale, omul asta nu te accepta asa cum esti, ba, mai rau, te invinovateste pe tine pentru propriile neputinte. eu, daca ti-as fi prieten, mi-as scoate pectoralii la inaintare cu mandrie si te-as respecta si mai mult daca ai avut cap si putere sa ma intreci, pe bune.
Authority Zero
descintec spune:
quote:
Originally posted by conchita
am un lapsus acum, ca iti spuneam cum se numeste tipul sanguin reprezentat cu succes de prietenul tau...e un cuvant care incepe cu "l"...letargic? nu, nu e asta.
cred ca limfatic vrea sa il faca pe prietenul tau :) Si fir-ar sa fie, trebuie sa fiu de acord cu conchita
Olivia, bine ai revenit
D.
Donia spune:
quote:
Originally posted by try
Nu uita ca dincolo de discutiile pe care le veti purta si de timpul de reflexie asupra problemei el va avea nevoie permaneneta de "intaritoare" adica mici dovezi cum ca tu nu esti perfecta si nici superioara lui. Dovezile-astea trebuie sa fie zilnice, unele pot fi banale sau comune, dar ele vin sa intareasca discutiile voastre, adica vor veni si-i vor spune "Vezi? nu sunt asa superioara precum crezi, mai gresesc si eu si am si eu limitele si inferoritatile mele". Ma refer la faptul ca tu va trebui sa te straduiesti sa nu mai faci lucrurile perfect, nu incerca sa-i demonstrezi niciodata cat de bine poti tu sa faci lucrurile. Cauta sa mai gresesti cateodata (mai ales daca e vorba de chestii fara importanta care nu ti-ar afecta spre exemplu viitorul profesional sa zicem), demonstreaza-i punctele tale slabe, negative (ca doar ai, nu-i asa?). Cauta-le si evidentiaza-le in ochii lui astfel incat el sa aiba ce pune si in talerul negativ.
Imi pare rau, dar nu-mi place cum suna recomandarea asta.
In general, oamenii se straduiesc sa devina mai buni. Atunci cand vezi o persoana care iti e superioara, ai urmatoarea alternativa:
- sa iti doresti sa o egalezi, in felul acesta iti poate deveni un model
- sa o invidiezi (meschin) si sa incerci sa minimalizezi meritele persoanei respective.
Nu cred ca prietenul tau, Lai, va aprecia vreodata ce are.
Iar tu nu ii esti mama, sa il tratezi cu dragostea si ingaduinta cu care ne tratam copiii. Iar el nu pare un tip matur, aduce mai degraba a copil dependent si rasfatat.
Nu ii esti nici psihoterapeut, sa iti dedici timpul pentru a-i rezolva angoasele, complexul de inferioritate si depresia.
Sunt perfect de acord cu Conchita, el ar trebui sa fie mandru de tine. Orice realizarea a ta ar trebui sa il inalte si pe el. Ar trebui sa te pretuiasca, ti-am mai spus-o, pentru ca meriti.
Ma doare rau de tot sa vad ca te irosesti. Daca ai fi copilul meu, ti-as spune: "Fugi!" Daca n-ai fugi, ti-as da si o palma la fund. N-as vrea, zau, sa va casatoriti, sa aveti copii si sa postezi si peste ani de zile la acest subiect.
ruxij spune:
Draga Olivia,
Cred ca la voi este vorba de ceva "concurenta in cuplu" si ma rog, este o problema, dar nu neaparat sfarsitul lumii. In general asta se intampla in cuplurile cu pregatire similara, daca nevasta e mai prejos este OK, in caz de egalitate sau de usoara superioritate este putin mai greu. Cred ca pentru prietenul tau, mai ales in Grad School stresul si evenimentele mai putin placute prin care trece in diferite etape ale doctoratului il fac sa isi piarda, cum zic americanii "self-esteem-ul". Grad school este suportat mai mult sau mai putin bine de unii sau de altii dintre studenti. El este la sfarsit inteleg, trebuie sa fie cam stresant. Ce sfaturi as putea sa iti dau? Sotul meu, pe care il cunosc de 14 ani seamana putin cu prietenul tau, dar sa stii ca de fapt are doar faze din astea si ii trec odata ce obtine cate un succes la munca. Sfatul meu este sa nu pui la suflet orice vaicareala de a lui. Nu te framanta si nu te stradui sa ii rezolvi problema ca vei obosi si oricum nu vei rezolva nimic. Discutiile nu duc prea departe. Din experienta mea, care traiesc cu o astfel de persoana, te avertizez ca viata ta va fi uneori destul de obositoare langa el, trebuie sa admiti asta. E mult mai usor, presupun, sa traiesti langa un om optimist, dar fiecare cu firea lui. Singura solutie gasita de mine este sa nu il prea bag in seama cand are vreo criza din asta si asta e. Ai grija sa il lauzi cat poti, nu sa arati tu intentionat ca esti inferioara ci sa il lauzi pe el de cate ori ai ocazia. Al meu a face din astea cam odata pe an asha, cred ca nu e chiar insuportabil.
Cam asta, imi pare rau ca nu pot face mai mult, daca gaseam o solutie in 14 ani, cu placere ti-as fi impartasit-o:))
Numai bine,
Lia
ruxij
conchita spune:
quote:
Originally posted by descintec
cred ca limfatic vrea sa il faca pe prietenul tau :) Si fir-ar sa fie, trebuie sa fiu de acord cu conchita
de fapt era vorba despre flegmatic, si nu prea are legatura, mi-a jucat creierul feste.
Authority Zero
Andrada spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by descintec
cred ca limfatic vrea sa il faca pe prietenul tau :) Si fir-ar sa fie, trebuie sa fiu de acord cu conchita
de fapt era vorba despre flegmatic, si nu prea are legatura, mi-a jucat creierul feste.
Authority Zero
Hai ca aveti dreptate amindoua
limfatic cu flegmatic e totuna, numa descintec umbla cu arhaisme...Desi mie mi se pare nitel melancolic. In rest de acord cu fetele Lai. Relatia n-ar trebui sa fie un concurs ci suport,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
buli spune:
Draga Olivia,
eu stii ce as face?
i-as zice verde-n fatza: "da, sint exact asa cum spui tu. puternica, cu personalitate placuta samd. bucura-te de ce ai, daca poti. daca nu, nu ma zapaci cu idiosincraziile tale.
eu te iubesc asa cum esti, tu de ce nu ma poti iubi si aprecia? de ce trebuie sa imi creezi sentimente de inferioritate sau neimplinire, cind de fapt ar trebui sa fiu mindra de mine?"
Anca si bebitza Matei (data nasterii - 1 ianuarie 2004)
http://community.webshots.com/user/ancutza124