Fetelor nu uitati sa traiti!!!!!!

Eu am uitat.

Din momentul in care am hotarat sa fac un bebe am oprit motoarele si am inceput sa traiesc doar pentru un probabil copil. Repede de la momentul in care m-am hotarat am inceput sa merg pe la doctori. Au trecut mai mult de 2 ani de atunci si "mostenitorul" tot nu vine iar doctorii au hotarat in unanimitate (am fost la 7 pana acum, cei mai buni de pe la noi) ca nu am nici o problema (in schimb am un mare dosar de analize). Nu stiu daca asa este, din cand in cand imi mai vine sa ma mai caut....

In orice caz m-am trezit de ceva vreme (poate o luna sau doua) si am inceput sa fac lucruri pe care nu le-am facut pentru ca pana acum ma gandeam as putea face rau eventualului copil: sa mereg la dentisit, la gimnastica, cosmetica, la medici cu alte probleme (credeam ca tratamentele lor mi-ar putea afecta copilul....)

Intre timp am ajuns si la psiholog pentru copilul a devenit un fel de obsesie (poate multe dintre voi stiu asta) si eram in stare sa sacrific totul pentru a avea un bebe. Cred ca si discutia cu o persoana din afara m-a ajutat putin sa traiesc altfel.

Cert este ca simt ca in jurul meu e primavara si sunt optimista si cred ca Dumnezaeu ma va ajuta daca ma ajut si eu.

Acum ma intrebam de ce v-am scris asta. Poate ca sa intelegeti prin ce am trecut si eu si sa nu repetati ce am facut eu.

Ana Maria

Succes si s-auzim numai de bine!!!

anemona spune:

flori76 spune:

FELICITARI!!Eu inca nu am reusit sa trec de faza asta(griji luna de luna ca as putea fisi un pas gresit al meu ar putea sa-l afecteze pe bebe)

Roxana_G spune:

Felicitari Ana Maria!

Eu am asteptat mult mai putin minunea - doar 8 luni, in care am facut ca si tine zeci de analize si teste. In momentul in care am ajuns la starea ta de acum am si ramas insarcinata!

Rox si BB Alexandra Maria (10.02.2004)

martha78 spune:

Ce bine ca ai putut depasi situatia!
Felicitari!

Mihaela

anis spune:

...ar fi bine sa pot face si eu asta...dar nu am cum...sunt zile multe,luni, ani, la mijloc...



AniS

gabriela_tutuianu spune:

si eu am probleme de tot felul in aparitia celui(celei) mici.cel mai important este sa nu-ti pierzi speranta.
GABRIELA
"niciodata nu este prea tarziu"

tinatache spune:

dupa aproape 10 luni de incercari, Andra noastra s-a hotarat sa vina atunci cand am lasat orice masuratoare si precautie deoparte. Dupa 2 luni de gimnastica, relaxare si gandit aiurea, numai la copil nu, a venit si mandruta noastra, cand ne asteptam mai putin.
Mult succes si o viata frumoasa!

Un Paste Fericit!
Cristina

mina spune:

Bravo, Ana Maria! Bravo tie ca ai depasit situatia.

Eu nu ma pot "plange" decat de 4 luni de incercari fara rezultate. Dar stii cand a venit minunea care-i acum in burtica? In luna in care nu am urmarit-masurat-analizat-programat absolut nimic.

Dupa o multime de analize am mers la dr si am intrebat ce sa fac ca sa raman insarcinata. Raspunsul (dat fiind ca toate analizele erau super ok) a fost, uimitor: Nu te mai gandi la asta!. Am mers si la medicul homeopat si printre altele i-am spus ca uite, sunt un pic tensionata ca nu raman insarcinata. Acelasi sfat: nu te mai gandi la asta.

Stiu ca pare dificil de urmat, dar am reusit sa le urmez sfatul. In Decembrie 2003 ne-am vazut de viata noastra, de sarbatori si de cei dragi, iar in ianuarie, la inceput, tremuram in baie cu doua teste pozitive in mana.

Sfatul tau e extraordinar: sa nu uitam sa traim, pentu c anumai intr-o vata implinita vine bebe!

Va pup pe toate si sa fiti iubite!

Burlacioiu spune:

Ana Maria draga,
Este un mare pacat sa cadem in deznadejde ! Deci mergi mai departe, cu tot sufletul si sa zambesti...si sa te uiti in sus, intelegi ? Asta e singura speranta ! Vei reusi , cu siguranta!

Cu gandul la tine, Maria

ana maria spune:

Dragele mele,

Nu stiu daca merit sa fiu felicitata. Cred ca doar am inteles ce se petrece cu mine si incerc sa imi revin.

Ana Maria

Succes si s-auzim numai de bine!!!