statul in doi inaintea casatoriei-pro sau contra?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

------------
femeia este transformata automat in nevasta, fara drepturile nevestei insa
-----------

Probabil ca nici obligatiile ei nu sunt aceleasi, daca se supara, poate sa plece, fara tambalaul unui divort, asta daca nu apar si copiii, care, intr-adevar, complica situatia, in cazul unei despartiri. Banuiesc ca si intretinerea casei se face intr-un mod mai relaxat in astfel de situatii, asta daca fata nu vrea sa impresioneze cu calitatile de gospodina. Altfel, nu prea vad cum ar putea el sa reproseze ceva, ca doar nu e insurat sa fie asteptat cu masa pusa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Eu am fost prietena cu sotul meu pentru 5 ani inainte de a ne casatori, dar nu am stat impreuna. Nu cred ca mi-as fi dorit sa ma lipsesc de placerea intalnirilor si florilor pentru un timp mai indelungat si cred ca 5 ani au fost deajuns sa ne cunoastem. Acum, nu sunt impotriva sa va mutati impreuna, dar nu e asa de dragutz ca statul separat si intalnirile. Asa cred, nu condamn pe nimeni, doar ca nu e prea avantajos sa te muti impreuna prea repede, zic eu.

ruxij

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

proooooo!!!
ruxi, intalnirile si oferitul florilor pot sa existe si daca cei doi stau impreuna. Si eu ma intalnesc cu sotul meu prin oras, e clar nu plecam impreuna de acasa, ne despartim ca apoi sa ne intalnim, dar apar ocazii cand tb sa ne intalnim si pot spune ca imi place tare mult. In schimb sotul meu iubit nu le are cu punctulitatea si cred ca daca ne-am fi dat intalniri cand eram pe la inceputuri, acuma nu mai eram impreuna, pt simplul motiv ca eu urasc sa stau sa astept. Dar cu anii m-am obisnuit, face parte din farmecul lui:)si ma duc cu 10 min mai tarziu la intalnire:)
Imi amintesc cu mare drag de cei 5 ani in care am stat impreuna, cum ne pandea administratora de camin ca nu avea voie sa doarma la mine, sau cum sarea pe geam cand o auzeam pe hol, sau se furisa pe la miezul notpii cand aveam un portar mai dus cu sorcova... ce ani!. Nu, nu as renunta la nici o secunda din anii aia. Imi pare bine ca a fost sa fie, nu a fost planificat dar soarta ne-a purtat de grija amandurora.

Un Paste Fericit!
Cristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

quote:
Originally posted by tinatache

proooooo!!!
ruxi, intalnirile si oferitul florilor pot sa existe si daca cei doi stau impreuna. Si eu ma intalnesc cu sotul meu prin oras, e clar nu plecam impreuna de acasa, ne despartim ca apoi sa ne intalnim, dar apar ocazii cand tb sa ne intalnim si pot spune ca imi place tare mult. In schimb sotul meu iubit nu le are cu punctulitatea si cred ca daca ne-am fi dat intalniri cand eram pe la inceputuri, acuma nu mai eram impreuna, pt simplul motiv ca eu urasc sa stau sa astept. Dar cu anii m-am obisnuit, face parte din farmecul lui:)si ma duc cu 10 min mai tarziu la intalnire:)
Imi amintesc cu mare drag de cei 5 ani in care am stat impreuna, cum ne pandea administratora de camin ca nu avea voie sa doarma la mine, sau cum sarea pe geam cand o auzeam pe hol, sau se furisa pe la miezul notpii cand aveam un portar mai dus cu sorcova... ce ani!. Nu, nu as renunta la nici o secunda din anii aia. Imi pare bine ca a fost sa fie, nu a fost planificat dar soarta ne-a purtat de grija amandurora.

Un Paste Fericit!
Cristina




Eeei, la voi a fost frumooos! Imi imaginez!
Multa fericire!

ruxij

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

quote:
Originally posted by casandra
Probabil ca nici obligatiile ei nu sunt aceleasi, daca se supara, poate sa plece, fara tambalaul unui divort, asta daca nu apar si copiii, care, intr-adevar, complica situatia, in cazul unei despartiri. Banuiesc ca si intretinerea casei se face intr-un mod mai relaxat in astfel de situatii, asta daca fata nu vrea sa impresioneze cu calitatile de gospodina. Altfel, nu prea vad cum ar putea el sa reproseze ceva, ca doar nu e insurat sa fie asteptat cu masa pusa.



hehe, Casandra, realitatea e alta. chiar si numai din povestile de pe DC putem sa ajungem la aceeasi concluzie: femeile rabda enorm si spera la infinit, in multe situatii...intretinerea casei nu se poate face relaxat, ca doamna casa nu stie despre statutul civil al ocupantilor, ea vrea sa fie curata, spalata, intretinuta si parfumata. cine e responsabil de poftele casei in familia romaneasca moderna? pai tot femeia, sa stii...exceptiile sunt putine (vezi topic tot pe DC). barbatul este rasfatatul situatiei, asa cred. are doua mame, poa' sa faca mofturi in doua parti. concubina e mai stresata decat nevasta, tocmai pentru faptul ca stie ca nenea poate pleca oricand (la alta, eventual), cu atat mai usor in lipsa tevaturii unui divort...

rar am auzit de femei care au plecat de langa el dupa ce au locuit impreuna cativa ani...in general, femeia, daca face pasul asta, ea e mult mai constienta de importanta faptului decat barbatul. pentru femeie, mutatul impreuna constituie un angajament; pentru barbat, mai rar.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisi-pis spune:

Am tot stat, am citit mesajele voastre, si...m-am gindit. Pro sau contra? Greu de spus, mai ales ca fiecare vede situatia din propria perspectiva. Eu una sint pentru statul impreuna, dar CONTRA dependentei de cineva. Cu alte cuvinte, cine la cine se muta? Cine e pe post de musafir si cine se trezeste cu bagajelul la usa daca lucrurile merg prost? Ce se intimpla cu obiectele cumparate impreuna? Exista lege pentru partaj la despartirea concubinilor, ca in Olanda? Si daca exista, pai asta nu e casatorie????
Este insa adevarat ca daca locuiesc impreuna cei doi se pot cunoaste mult mai bine, mai intim, mai profund. Astfel incit o asemenea hotarire e individuala, si trebuie sa tina seama in primul rind de situatia particulara a ambilor parteneri.
Si trecind la experiente personale, practic am stat impreuna cu prietenul meu un an inainte de a ne casatori. Zic practic pt ca aveam si casa mea la care plateam chirie si pe unde treceam zilnic. Si in tot anul respectiv am dormit doar de 2 ori la mine. Banii de chirie au fost aruncati in vint, stiu, dar nu regret nici o clipa, pt ca mi-au dat sentimentul sigurantei si independentei. Si nu in ultimul rind am avut placerea sa ma sune in fiecare zi sa ma intrebe daca vreau sa merg la el . Iar primul obiect cumparat impreuna a fost...un cort.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

quote:
Originally posted by pisi-pis

Ce se intimpla cu obiectele cumparate impreuna? Exista lege pentru partaj la despartirea concubinilor, ca in Olanda? Si daca exista, pai asta nu e casatorie????



mi-am adus aminte de o amica din facultate care statea cu prietenul ei, numai ca ea cam calca si pe-alaturi... asa incat cand si-a luat catrafusele, prietenul ei a luat si tot ce cumparasera impreuna (un aparat video, tv, casetofon), asa, de razbunare, ca ea a fost capul rautatilor:)) N-a mai putut comenta nimic.

Un Paste Fericit!
Cristina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Din toate cuplurile pe care le stiu toate au ajuns la casatorie, cu 2 exceptii. Stiu o pereche, prieteni de 9 ani, dintre care 1-2 ani de stat impreuna, ea vroia casatorie, dar ai ei nu il vroiau pe el, el era speriat ca daca se insoara, o sa aiba prea mult de-a face cu socrii, asa se vizitau mai rar. Asa ca locuiesc impreuna, fara casatorie, fiecare se duce singur in vizita la parinti, parintii nu indraznesc sa se bage prea mult in viata lor, ca nu sunt luati cu acte si tot tacamul. Referitor la menaj, ea face curat, de gatit, gatesc cu randul, de spalat, mai spala si el, cel putin lucrurile lui intime, curatenie fac impreuna. Asta pentru ca el nu vrea sa ii lase ei impresia ca o foloseste si vrea sa o convinga ca asa e mai bine pentru amandoi, desi ea vrea sa se marite. Celalalt caz e al varului meu. In tinerete a avut o prietena, nu au stat impreuna, dar din relatia lor s-a nascut un copil, asa ca au facut nunta si botezul in acelasi timp. Au locuit la ai lui, mama lui mai mult a crescut copilul, apoi parintii lui le-au luat un apartament, l-au mobilat parintii lui. Dupa un timp, ea a cunoscut pe altul si au divortat, au imartit si mobila si apartamentul. Copilul a ramas la ea, bunicii care l-au crescut nu au mai fost ingaduiti sa viziteze copilul. Dupa experienta asta, varul meu a decis sa nu se mai insoare asa usor si si-a gasit o alta prietena, a adus-o tot la mama lui, ei nu erau casatoriti, maica-sa era fericita ca are si fiul ei pe cineva, asa ca mare parte din treburile casei si le-a asumat. Mai facea si ea, dar mai rar. El avea mare grija de ea, o ducea si o lua cu masina de la servici, avea grija sa nu ii lipseasca nimic. Dupa un timp, ea se intalneste cu prima ei mare iubire, il lasa balta pe varul meu si ranmane cu fostul ei prieten. Asa ca, ce sa zic, barbatii nu sunt automat avantajati de statul impreuna, iar femeile nu sunt chiar asa dornice de a le ramane alaturi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns casandra spune:

Conchita, m-am uitat la subiectul referitor la ajutorul sotului in casatorie si am observat cu uimire, ca ma asteptam la altceva, ca in marea majoritate a cazurilor, sotul ajuta, ba chiar uneori face mai multe decat partenera in casa: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=22979

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tlaura spune:

Sunt pro - stat impreuna. Si noi am stat un an inainte de a ne casatori, si a fost f. bine. E mai greu sa te desparti odata casatoriti, decat atunci cand nu ai nici un act, deci nimic in comun.


Laura, mama lui Andrei

http://community.webshots.com/user/tcatlaura

http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite

Mergi la inceput