Cand ingerii ne ating...
Raspunsuri - Pagina 2
Anamaria-Livia spune:
Nu pot sa spun ca mie mi s-a imtimplat ceva deosebit, insa probabil "premonitiile" noastre se datoreaza tot ingerilor pazitori.
Am sa va povestesc in schimb ce i s-a intimplat varului meu. Acum traieste in Sri Lanka si intr-o seara parcase masina si dadea sa iasa din garaj si sa intre in casa. Afara, semiintuneric si, desi nu avea nevoie de lanterna, o aprinde si indreapta fascicolul catre picioarele lui....Un sarpe dintr-o specie foarte veninoasa care statea pe podea si care l-ar fi muscat daca ar fi clacat pe el.....
A doua oara s-a intimplat in Kenya (acum citiva ani, daca va aduceti aminte a fost aruncata in aer cladirea ambasadei americane de acolo). O intrunire a fundatiei Motivation trebuia sa aiba loc in cladirea de linga ambasada, dar din motive care au ramas necunoscute si acum, s-a aminat (cu o jumatate de ora inainte de incepere), desi toi reprezentantii sosisera. Sala in care trebuia sa aiba loc intrunirea a fost spulberata de bomba de la ambasada....
Fara comentarii.
anda141 spune:
Intr-adevar, fiecare din noi avem cate un inger pazitor, fara ei.....Sunt destul de multe ocaziile in care am fost constienti ca ne-au scapat dintr-o nenorocire , insa sunt si mai multe ocazii cand ei ne-au ferit de tot felul de lucruri rele, fara ca noi sa ne dam seama.
Dacaam vedea de cate ori am fost in pericol,fara ca noi sa ne dam seama si ei ne-au ferit....Sa-i multumim lui Dumnezeu ca nu suntem singuri!!
Monica si Albert scumpelul 2 luni
http://community.webshots.com/user/monica1816
sorana spune:
Acum 3 ani mergem in vizita la rudele sotului meu, la tara. Matusa ne povesteste ca ea tine post pentru ca intr-o zi in biserica o femeie i-a zis sa se roage ca un barbat tanar din familie va avea o problema cu picioarele ca a visat un inger care ii ferea genunchii. Matusa respecitiva mai are un nepot tanar (avea vreo 12-13 ani atunci) si s-a gandit ca sa nu cada baiatul la fotbal, etc.
Plecam de acolo si pe drum ni se se rupe osia spate, la 70 km/h - in fine am avut max. de noroc (eu am zburat de pe bancheta din spate, prin parpriz, m-am trezit pe motor) - am scapat cu cateva zgarieturi si vanatai. Cea mai grava lovitura a vut-o sotul meu ..... la genunchi. Daca era un pic mai tare .....
Monica si Sorana
sirod spune:
Stiti ce mi se pare mie ciudat?
Ca nu mi-aduc aminte nici un 'semn' ... cu toate ca STIU ca am simtit aripile ingerilor.Dar, uite nu-mi aduc aminte concret, asa cum povestiti voi.
Si de multe ori am simmtit ca trebuie sa spun ca Tlaura : 'pe Dumnezeu il simti, nu il demonstrezi'.
DORIS
alycia spune:
CE frumos suna ..."atunci cand aripile ingerilor ne ating"...parca imi da fiori...asa cum mi-au dat fiori si povestirile voastre...
De ce imi aduc eu aminte cel mai bine a fost in momente cam grele pentru mine...tocmai imi murise bunica iar eu nu putusem sa merg la inmormantarea ei. Il aveam pe baiatul cel mare care acum are 10 ani ...de doar cateva luni...si era bolnav...iar inmormantarea se tinea intr-un satuc din alt judet. Ei bine, nu m-am dus la inmormantare si ma alinam cu gandul ca asa o sa o pastrez vie pe bunica mea in amintire...Eram la baie tocmai facusem dus si ma uitam in oglida...deodata am simtit in ceafa o rasuflare calda...efectiv simteam ca mai e cineva in baie cu mine. Am zambit in timp ce ma uitam in oglinda si am zis cu voce tare "ai venit sa-ti iei ramas bun, scumpa mea bunica?...ramai cu bine i-am mai zis...stiu ca esti cu mine aici, acum......te iubesc mult de tot"....si doua lacrimi mi s-au scurs pe obraz.Apoi prezenta a disparut....sa fi fost totul rodul imaginatiei mele? NU CRED!
daca vreti sa ne vedeti da-ti clik aici:
http://community.webshots.com/user/penciu
lorelei_19 spune:
Durerile de cap sunt cele care ma deranjeaza foarte des. Cand mi-e lumea mai draga, cand am nevoie de un cap limpede mai mult decat oricand, apar migrenele. Si tare ma mai supara.
A fost insa un moment in viatza cand o migrena mi-a salvat viatza... dar sa incep povestea:
eram la serviciu in urma cu multzi ani si voiam sa merg acasa. locul meu de munca era mult in afara orashului unde lucram si m-am rugat atunci de-un client de-al nostru sa ma duca pana in orash cu mashina. A fost de acord, dar voia intai sa bea o cafea.
Pe cand asteptam, m-a trasnit o durere de cap de nu ma mai tzineam pe picioare. Mi se invartea totul in jur si simtzeam ca n-o sa mai pot rezista. Fiica patronului a observat si mi-a spus ca ma duce ea cu mashina, sa nu-l mai astept pe respectivul, ca vede ca sunt tare palida. A luat cheile de la mashina tatalui ei si m-a dus intr-adevar acasa.
A doua zi am venit la serviciu ca de obicei. Asha am aflat ca baiatul care ar fi trebuit sa ma conduca acasa, avusese un accident de mashina si murise, impreuna cu un alt client de-al nostru. Mashina unde se aflau cei doi a fost atat de tare botzita, ca au trebuit sa vina pompierii sa-i scoata de acolo. S-au tamponat frontal cu un tir, ambii avand o viteza de peste 100Km/ora. Nimeni din mashina n-ar fi avut vreo sansa sa traiasca...
Lorelei & Family
karmen24 spune:
acum 7 ani a murit bunicuta mea.lucram intr-un restaurant din Alexandria si ceva ma impinsese sa sun la mama,in Botosani...atunci aflasem ca bunicuta mea cea draga se stinsese cu 24 de ore inainte.eram nepotica sa favorita.imi aduc aminte ca imi luasem toate bagajele ca sa ma intorc ACASA.bunicuta mea locuia intr-un sat din judetul suceava.si asa ,cu tot cu bagaje m-am intors cu trenul,apoi am folosit un autobuz,o caruta pe o distanta de 4km.imi aduc aminte ca era luna lui decembrie,foaaarte frig ,dar gandul meu era sa o vad cat mai repede pe bunicuta pentru ca nu credeam ca murise.din ziua cand bunicuta mea a murit pot spune ca ea e ingerasul care vegheaza asupra mea.stiu ca suna tare ciudat ,dar insasi moartea ei ma salvase,pt ca aveam ceva probleme in orasul unde lucram si nu eram lasata sa plec.m-au lasat sa plec,pt ca si-au dat seama ca vorbeam serios despre vestea pe care o primisem....eram studenta in iasi si eram foarte trista pt ca stiam ca parintii mei nu ma mai pot ajuta financiar sa imi continui facultatea.intr-o noapte am visat-o ca imi zambea.la nici o saptamana mi s-a acordat sansa de a avea un job in alta tara.aveam bani,aveam parinti multumiti,dar totusi suflutelul imi era gol pt ca nu aveam pe cineva alaturi de mine sa imi impart viata.continuam sa o visez pe bunicuta mea cea draga ca imi zambea:hm...,cine stie ce punea ea la cale,de undeva,de sus
.la scurt timp mi l-a scos in cale pe printul inimii mele ,care este actualul meu sot.sunt multumita.nu am alte dorinte,cu exceptia unui bebelus.singura mea problema e ca multe nopti la rand am cosmaruri.nu stiu de ce.dar stiu ca in cele mai cumplite cosmaruri,vine bunicuta mea si imi da o cruciulita de lemn in mana ca sa o folosesc impotriva raului.nu prea cred in ghicitul in cafea,dar o doamna mi-a citit ca eu si sotul meu suntem protejati de MAICA DOMNULUI si BUNICUTA mea.STIU CA DE ACOLO,DE UNDEVA...DE SUS,CINEVA NE PRIVESTE SI ARE GRIJA DE NOI TOTI.ATAT IMI MAI DORESC SA FIE PACE SI CAT MAI MULTI OAMENI CU SUFLET BUN.
petra spune:
Moartea tatalui meu a fost pentru mine un adevrat cosmar, de aceea am stat si am vegheat la capataiul lui , rememorand miile si sutele de amintiri si lucruri frumoase despre tatal meu. Era cu o zi inaintea innmormantarii, eram singura in camera si ma gandeam ca tatal meu nu mi-a explicat din multele sale indemanrari de a face multe lucruri utile, enumarand doar cateva in mintea mea.Moment in care am simtit o pala de aer ca ma invaluie, cu o racoreala placuta. M-am uitat roata si nu am vazut nimic deschis, un geam sau vreo usa, mi-am zis in gand" o fii vreun curent , vreun geam deschis pe undeva" si mi-am continuat meditatiile. Cu ceva timp dupa , fiind nevoita sa fac unele lucruri pe langa casa, sa o ajut pe mama, m-am trezit facand foarte bine treburile tatalui meu, la care eu niciodata nu am luat parte, sau sa ma fii interesat. Mi-am adus aminte de acel curent invaluitor si mi-am dat seama ca tatal meu ma ajuta de acolo de unde este. Of, Doamne, de fiecare data cand imi ieste greu si ma gandesc la tatal meu, problemele se rezolva mult mai repede si mai usor.
Fiecare dintre noi,cred ca are un inger pazitor, si Dumnezeu da la fiecare semne ale existentei Lui Divine, acum depinde daca toti le percepem si le tinem in sufletul nostru.
ange spune:
Petra,ma ucizi!
ceva asemanator am patit si eu...
ange,mamica de 2 ori
misticgirl spune:
Wow,fetelor, mi se face pielea de gaina cand citesc povestile voastre. Cred ca fiecare are un inger pazitor si ca ingerul nostru ne apara zi de zi chiar daca noi nu ne dam seama. Eu nu imi aduc aminte de un moment exact in care sa fi simtit prezenta divina, dar mai astept sa aflu din povestirile voastre. PA,pa si pupici !
Claudia