Avortul

Pdelia spune:

Am votat DA desi nu sunt sigura ca aici se pote spune DA sau NU , este mult mai complicata problema . Aducerea pe lume a unui copil nu e o joaca si iti creeaza responsabilitati pentru o viata !!!
Desi am votat asa eu i-as considera criminali si pe cei care obliga o femeie sa aduca pe lume un copil atunci cand ea nu doreste acest lucru si ma gandesc aici la cei care ar vrea ca avorturile sa fie ilegale !!!
Problema este cu mult mai complexa si greu se poate ajunge la o concluzie care sa impace pe toata lumea !!!

pisi_ella spune:

DA, e o crima...poate cea mai atroce!!

_Ella, Emma & din burtica

http://community.webshots.com/album/137335800njwMrx
http://www.emmaandreea.3x.ro

Kittie spune:

Banuiesc, ca toata lumea care a scris aici, ca nu se va ajunge la o concluzie certa da/nu in subiectul asta, niciodata.
Fiecare judeca din experienta - asa si eu, cand mi-am tinut copilul in brate, mi-am dat seama ca nu e fericire mai mare pe lumea asta si ca doar in cazuri medicale se poate accepta avortul ca "solutie". Frica si toate celelalte motive care conduc o femeie catre o intrerupere de sarcina n-au scuza in fata Domnului, chiar daca El le stie pe toate..

..parerea mea...experienta mea...

addiana spune:

in principiu nu sunt de acord cu avortul. sunt constienta ca sunt unele cazuri cand trebuie facut(sarcina imediat dupa cezariana sau alte complicatii medicale,situatie financiara super proasta, varsta frageda- pana in 16 ani...). eu una nu as fi in stare, mi-am dorit un bebe foarte mult si l-am conceput la 21 ani, si sunt sigura ca nu ma voi opri aici.
nu le condamn pe cele care au facut un avort, dar daca sunt mai multe...
consider ca o femeie ar trebui sa aiba grija de corpul ei si sa se protejeze, ca doar sunt atatea metode de contraceptie. ()dar si aici sunt exceptii: femei violate in primul rand, sau chiar cele maltratate de sotii lor, etc) pe tema asta as avea prea multe de spus, dar ca sa dau un procent: doar 1% din cazuri nu le consider crima, cu toate ca la propriu toate sunt.

diana si denisa
http://pg.photos.yahoo.com/ph/pozedenisa/my_photos

Elise spune:

eu am votat ca nu.
Desi imi doresc enorm de mult un bb, desi eu n-am facut, si n-as fi facut avort nici la 15 ani.

Dar aici nu discut cazul meu.
Ci cazul unei femei (vecina) care si-a aruncat bb in ghena de la bloc...
Sau cazul copiilor nascuti normali si mutilati intentionat, ca sa cerseasca.
Sau al celor vinduti pentru organe.
Sint lucruri care se intimpla.
Sint copii nascuti frumosi, si normali, si care mor zilnic din cauza inconstientei, prostiei sau rautatii adultilor.
Asta mi se pare adevarata crima.
Nu cred ca ai dreptul sa oferi o viata care sa nu insemne decit suferinta.
Mai bine renunti din start la sarcina. Mai bine faci avort.
Chiar daca si asta ar fi o crima... este o crima care se poate uita, si ierta, mai usor.


Elise

cristinamh spune:

am votata DA... atata timp cat o amiba e considerata "vie", nu vad cum un grup de celule intre care bate o inimioara sa nu fie considerate la fel...

n-am facut avort la cerere, si nu stiu daca as avea vreodata puterea so fac... desi sincer, situatia financiara nu cred ca mi-ar permite mai mult de 2 copii.

in decembrie ma chinuiam sa raman insarcinata... si am ramas... dar... sarcina a fost extrauterina. pana s-a vazut la echograf am sperat nebuneste ca dr meu se inseala... dar dupa ce s-a confirmat a urmat cosmarul... trebuia sa renunt. in ziua cand am facut prima injectie cu metotrexat ii batea inima... asitenta ma intreba daca ma doare... ce sa ma doara?? sufletul, care era devastat?? oare conta o intepatura, cand inimioara aceea urma sa se opreasca??? aveam 7 saptamani... si embrionul acela se incapatana sa traiasca! se dezvolta f. repede... tratamentul nu a avut efect, trompa statea sa plesneasca si m-a bagat in operatie la 8 saptamani. in ziua operatiei i se vedeau mugurii manutelor...
sotul meu si dr incercau sa-mi explice ca nu am de ales, murim amandoi sau numai unul... ca nu am ce face...
si acum incerc sa ma conving ca semnatura mea pe acordul pt operatie nu a fost pentru un avort... am semnat pentru ca sa nu las acasa un copil fara mama...

si totusi, cand am venit acasa, un bun prieten m-a intrebat daca avortul a decurs cum trebuie... asadar se considera avort???

nu stiu daca o sa pot uita vreodata ecranul de la echograf... desi am incercat sa nu ma uit... si nu stiu daca, poate , peste ani, cand voi avea acasa doi copii, voi avea puterea sa renunt la un al treilea...
am pierdut o trompa, ma gandesc f. serios ca dupa a doua nastere s-o leg pe-a doua... daca va fi nastere cezariana o voi face sigur. daca nu, exista atatea contraceptive...
linistea sufletului nu are pret...

cine face un avort si poate trai restul vietii cu povara asta... e alegere personala...

Cristina si Andrei-Razvan
http://www.andreirazvan.home.ro
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

anomis81 spune:

Categoric ca ...DA, si mai e si pacat.
Mai mult decat atat e un pacat de moarte.
Cine suntem noi? si de ce credem ca suntem in stare sa privam de la viata o fiinta?
Pentru ca este o fiinta....
Daca D-zeu ti la dat, tot EL te va ajuta sa-l si cresti....

gabirus spune:

quote:

---

Originally posted by maggda

In Ro stim ce situatie este, copiii din familiile sarace nu au nici un viitor.Nu posibilitati de scolarizare, nu viitor.Cand apuca sa-si cumpere un apartament???Dar ce tot vorbesc...o garsoniera??In veci!!!!

---

Chiar ti se pare definitoriu aspectul material pentru a hotari daca o fiinta are sau nu dreptul la viata? Poti tu sa-i masori sansele? E o argumentatie intr-adevar egoista! O persoana care face asta isi apara propriul confort!
Exista atatea exemple de oameni mari, scriitori, muzicieni etc. care au pornit din familii extrem de sarace.
Indiferent de situatie, din secunda in care l-ai conceput esti responsabil pentru acel copil. Renuntarea este cea mai mare dovada de lasitate si egoism. De unde stiti voi asa de sigur ca Dumnezeu nu v-a randuit un copilas cu anumite probleme tocmai pentru ca voi aveti nevoie de aceasta experienta pentru a invata?


gabirus

barsines spune:

E greu de spus. E foarte greu si poate nedrept sa judeci o femeie care ajunge intr-o astfel de situatie. Eu cred ca este numai intre ea si Dumnezeu. Am o prietena care a avortat. Nu am avut curaj sa-i spun nici sa avorteze nici sa nu avorteze. Si asta pentru ca nu credeam ca am dreptul. Dar am crezut de datoria mea sa o informez : ca micutul are deja o inima, etc. Hotararea trebuie sa fie numai a persoanei in cauza. Eu asa cred. Iar noi cei din jur sa fim alaturi de femeia care trece prin asa ceva fara sa o judecam.

zozela spune:

Cu siguranta e o CRIMA...


http://community.webshots.com/user/zozela