AVORT - crima convenabila sau legitima aparare?
Raspunsuri - Pagina 16
dpintilie spune:
Pana acum am spus ca nu as face un avort, asa credeam multa vreme. Dar nu pot sa nu ma gandesc la urmatoarea situatie..Ce as face daca acum, la nici 3 luni si jumatate de la nastere, as ramane insarcinata din nou? Am nascut prin cezariana, din punct de vedere medical trebuie sa astept minim 2 ani pana la urmatoarea sarcina. Ce as face? Mi-as risca viata, fara sa-mi pese de puiul meu mic care are nevoie de mama, sau as lua viata celuilalt pui nenascut inca...Grea decizie, nu-i asa? Vedeti, fiecare femeie poate sa ajunga intr-o astfel de situatie, in care are de ales intre 2 rele. Decizia va fi a ei, nici una dintre noi nu are dreptul sa o judece. E simplu sa judeci cand nu ai fost niciodata in situatia de a fi judecat...
Am eu asa, o categorie de femei pe care nu pot sa nu le blamez pentru ceea ce fac. Nu-mi plac mie femeile care pe motive de "e prea devreme pentru mine, eu vreau sa-mi traiesc viata inca", recurg la avort pentru a scapa de "mica greseala" a lor. Aici nu reusesc nicicum sa-mi pastrez neutralitatea. Desi daca stai sa te gandesti la binele copilului, poate ca e mai bine ce au facut. Ce fel de viata are un copil nascut intr-o familie care nu l-a dorit nici o clipa? Ce simte copilul acela cand toata viata va auzi cum mama lui nu l-a dorit si cum si-a "ratat" ea viata pentru el...Poate ca la un moment dat va invata sa ignore astfel de cuvinte, sa-si vada de viata lui...Dar pana atunci...
Concluzie: pana nu esti macar o data intr-o anumita situatie, nu judeca pe altul aflat in ea...
,Dana si Andrei(12 dec 2003)
http://community.webshots.com/user/dpintilie
danacaltan spune:
Daca as caracteriza 1/2 din raspunsurile la acest subiect, asi face-o in 2 cuvinte: MANIA PERSECUTIEI.
Sportul preferat:aruncatul cu pietre; hobby-uri: infieratul altora. Cei (cele) care au o anumita parere(...) sunt blamate, judecate, chinuite, nedreptatite, se intervine in mod brutal in intimitatea lor si asupra deciziei personale.
Probabil ca s-ar dori, de catre acestea, o unanimitate de pareri, 
ridicarea de statui, incurajare gen: "o...cit e de bine sa faci avort,nu iei viatza nimanui, pt. ca aceea viatza nu exista pina la ...sa zicem (aici hotarau mintile superioare si luminate din forumurile si dezbaterile internationale pe aceasta tema)...12,75 saptamini - si chiar daca ar exista - ar fi un act de suprem eroism, caci nu-i asa, ce este mai plin de curaj pe lumea sta decit sa inlaturi "obstacole" nedorite in calea propriei evolutii, liberul arbitru,fac ce vreau, eu stiu cel mai bine, etc.
Doamnelor, nu toata lumea gindeste la fel, ce sa-i faci,asta e...
danacaltan spune:
quote:
Originally posted by try
Eu sunt pentru decizia fiecareia de a face cum considera ca e mai bine pentru ea si/sau familia ei. Respect parerea celorlate despre avort, chiar daca este in contradictie cu ideea mea, dar dincolo de aceasta parere a mea, nu pot sa nu remarc anumite idei care au aparut pe parcursul acestor multe pagini, idei care nu ai de-a face cu o parere sau cu alta, ci idei care n-au fundament sau idei care contravin cu alte legi normale ale firii.
"sa ne omorim copiii cei fara drept de vot care n-au picioare, n-au destule maini sau pur si simplu vor sa vina pe lume intr-un moment in care noua nu ne convine"
Cine ne ofera noua garantia ca acesti copii vor sa vina ei pe lume? Nu exista nimic pana la ora actuala care sa sprijine aceasta afirmatie. Nu-s decat pure speculatii si idei cum ca un copil alege cand sa vina pe lume. Mai degraba neputinta noastra de a controla cand sa avem un copil ne face sa ajungem la astfel de cugetari. Nu neg existenta lui Dumnezeu si a puterii lui, exista mai presus de vointa noastra ceva ce guverneaza lumea asta: Dumnezeu, lumina, destinul, norocul, intamplarea etc, ziceti-i cum vreti, fiecare crede in ceva mai presus de noi, dar am invatat sa nu mai plec urechea la orice preot care interpreteaza cum vrea el textul religios, la orice text din biblie scos din context sau la orice predicator de colt de strada.
Si nici nu pot accepta ideea ca trebuie sa le dai libertate acestor femei numai pentru ca si s-ar putea sa ajungi sa iei si tu o astfel de decizie. Oricat ar fi de ingradita problema avorturilor ele vor exista, iar faptul ca ar fi mai putine nu cred ca ar face lumea mai putin "pacatoasa". Indiferent cat de nelegala sau interzisa va fi metoda, avorturile vor exista atat cat noi ca specie umana vom exista. Am ajuns la un anumit grad de evolutie care ne permite noua ca specie sa luam aceasta decizie, oricat de imorala ar fi, este la indemana femeii sa faca acest lucru, ea este constienta ca poate face acest lucru, are mijloacele necesare sa poata decide (fata de o biata gaina care nu poate decide cand sa faca oua si pe care din ele sa le pastreze). Deci dupa parerea mea, este un subiect care nu are nici un fel de finalitate in sensul gasirii unor solutii, el poate doar sa ofere cititorilor si alte unghiuri de a privi problema sau poate sa inversuneze si mai mult spiritele deja hotarate.
Ma uimeste simplitatea cu care anumite femei de aici sustin ideea de a nu avorta si in cazul in care copilul prezinta malformatii:
"apropo de mutantzi, poate nu stiai, dar la scara globala a unei specii, mutatiile genetice au un rol pozitiv, evolutiv. Asa ca este posibil ca acel copil "mutant" sa aiba calitati de care tu nu beneficiezi." Sunt tare curioasa cate din aceste femei sunt capabile sa pastreze o sarcina cu malformatii numai de dragul rolului pozitiv asupra evolutiei speciei umane. Ce usor triem problema cand e vorba de handicaptii altora. Este ok sa existe astfel de fiinte umane, dar nu in gradina noastra, nu-i asa?
Am o ruda care are un fetita handicapata, de un grad sever de handicap (copilul s-a nascut perfect normal, handicapul a fost dobandit in urma unei vaccinari necorespunzatoare la varsta de 6 luni), la 20 si ceva de ani este psihologic si comportamental echivalentul unui copil de 6 luni. Este inutil sa va spun cat s-a chinuit aceasta mama si cate sacrificii a facut pentru mentinerea in viata a acestui copil, a considerat ca daca Dumnezeu i-a dat aceasta de dus la indeplinire, atunci trebui s-o duca. Este inutil sa va spun cat de iubita este aceasta fiinta de catre familia ei. Dar aceasta mama i-a multumit tot timpul lui Dumnezeu ca acest copil nu a fost vreodata constient de starea in care e astfel incat sa sufere pentru ce este. Sunt copii handicapati, cu diverse grade de handicap care sunt constienti de handicapul lor. Cum poti sa aduci cu buna stiinta pe lume un astfel de copil care sa se chinuie, nici macar nu am curajul sa pun in discutie chinul celor din jur, el paleste in fata suferintelor pe care le are de indurat o astfel de persoana handicapata. Spunea cineva ca acesti handicapati traiesc unii din ei fericiti etc. Cum poti stii ce-i in sufletul unui astfel de om? Cum ii poti explica unui astfel de copil ca el trebuie sa traiasca si sa-si duca crucea? Credem ca daca am vazut un reportaj tv care promoveaza viata normala a handicapatilor, inseamna ca ei chiar sunt fericiti?!?! N-as omora si n-as marginaliza un astfel de copil pentru nimic in lume, sunt pentru o lupta pana la epuizare din partea unor astfel de parinti care au nefericirea de avea un astfel de copil, dar nu pot sa fiu de acord sa aduc cu buna stiinta pe lume un astfel de copil. Din puctul meu de vedere suferinta aceasta doar de dragul vietii este cu mult mai mare decat suferinta provocata de un avort. In viata suntem nevoiti cateodata sa mai luam si decizii mai putin placute, iar viata nu mi se pare suficient de sacra ca sa justifice aducerea cu buna stiinta pe lume a unor fiinte condamnate din start unei suferinte atat de mari.
Cum poti sa spui ca accepti sa aduci pe lume un copil handicapat numai pentru ca oricum in viata se intampla multe nenorociri si oricum e posibil ca acel copil sa pateasca ceva in viata care sa-l faca handicapat. Deci ori ca-l aduci tu pe lume asa, ori ca devine el pe parcurs, e perfect normal pentru unele dintre noi. Cum poti sa-ti bazezi teoriile de a avea un copil plecand de la premisa ca oricum ti se poate intampla ceva rau in viata si deci mare diferenta n-ar fi?
Sincer fetelor, pe mine ma ingrozesc mult mai mult aceste idei decat ideea de avort in sine.
Nu-mi place sa vad femei facand avort, nu-mi place sa aud de ideea de avort si sunt pentru evitarea pe cat posibil a acestor experiente, dar nu ma pot face ca femeile nu au acest drept. Mai degraba este putere, o optiune decat drept. Ea exista acolo si idiferent de ce facem noi ea va continua sa fie exercitata (puterea, optiunea). Dovada este perioada neagra de dinainte de revolutie cand femeile nu aveau voie sa avorteze. Dar asta nu le-a impiedicta sa-si exercite optiunea/puterea de a avorta.
"accepti sa fii supusa unei proceduri care iti macelareste uterul "
Alex nu toate experientele de avort reprezinta traume fizice. Iar psihologic problema tine de fiecare in parte. Un avort nu este = uter macelarit. Se exagereaza niste lucruri numai din dorinta de a da tarie unei idei pe care vrem s-o sustinem. Si dupa parerea mea, din contra, femeile care au trecut prin avorturi la cerere sunt mult mai maleabile in privinta acestei idei. De regula cele care nu au trecut prin astfel de experiente isi permit "luxul" de a se impotrivi avortului. Sper ca-mi sunt intelese ghilimelele.
"Dar mai sint cazuri de femei care ramin insarcinate, nu vor un copil din niste motive ale lor personale si fac avort -tot nu e crima sa zicem. Dar de ce femeile au apoi mustrari de constiinta ? De ce regreta intr-una mai tirziu acel gest de intrerupere a sarcinii, daca avortul nu e crima ?" Vinovatia este un sentiment dobandit de-a cursul vietii, este produsul educatiei. Aceasta vinovatie nu intervine in toate cazurile, iti garantez, ci depinde foarte mult de morala crestina, etica, educatia etc. persoanei respective. Am fost invatati sau macar am auzit de mici ca avortul este o crima, ca face parte din practicile imorale si in anumite colturi de lume ilegale ale omenirii. E ceva ce contravinei moralei si ca urmare apare in timp sentimentul de vinovatie. Daca furam o ciocolata de la magazinul din colt al lui nea Ion ne simtim de asemenea vinovati pentru gestul facut si asta e tot rodul educatiei primite. Daca ai fi fost invatat ca a fura este un lucru nobil, ai sa vezi ca sentimentul de vinovatie dispare. A defini avortul o crima sau nu, mi se pare iesit din cadrul discutiei. Nu noi, o mana de femei simple si obisnuite putem cataloga sau defini avortul ca o crima. Dupa parerea mea sunt alte foruri, instante (cu minti luminate cu preocupari in toate aspectele importante ce implica viata) in slujba carora trebuie sa intre problema. Dar nici macar acestea n-au reusit sa ajunga la o concluzie unanima. Ramane o problema spinoasa, sensibila si pana la proba contrarie, o problema in mainile fiecarei femei.
"Sunt curioasa,daca media de varsta pe acest site ar fi fost 22 de ani,care ar fi fost raspunsurile la acest subiect."
cea mai inteligenta remarca pe care am intalnit-o pana acum despre acest subiect. In 3 cuvinte a reusit sa demonstreze relativitatea parerilor si ideilor pe care le avem legat de avort.
Ca o conlcuzie:
1. eu una nu sunt de acord cu aducere pe lume a unui copil in orice conditii
2. fie ca vrem sau nu, fie ca acuzam sau incriminam, avortul ramane o metoda la indemana femeii si atat timp cat il va avea va beneficia de el cu toate interdictiile morale sau legale.
Nu pot invoca numai motivatii medicale intr-un avort (pentru ca asa cum spunea cineva pana la urma si medicina este o stiinta empirica), dar nici nu ma pot baza numai pe motivatiile religioase sau spirituale in a-mi lua aceast decizie. Dupa mine e o chestie de balanta care poate inclina in favoare sau in defavoare in functie de momentul in care ne aflam, de circumstante etc. Cate oare dintre vehementele anti-avort sau pro-avort de aici si-au mentinut aceeasi parere de-a lungul vietii sau cate ne-am mentine-o in orice circumstante (ne place sa credem ca ne-am mentine-o, in fond nu avem cum sa stim cum vom reactiona in anumite circumstante etc.). Asa ca pana la urma a fi pro sau contra nu este decat o stare de relativitate, dincolo de faptul ca e pur subiectiva. Acum sunt flexibila in ideea avortului, dar ma gandesc ca poate peste 10 ani poate voi fi o combatanta inraita a lui. Dar asta eu nu o numesc nici evolutie, nici intelepciune, ci doar schimbare de opinii. Problema e prea spinoasa si implica prea multe incertitudini, presupuneri si conventii uname ca sa poata gasi rezolvare atat de usor.
Stimata doamna Nitsche (Hitler?),
Dupa ideile pe care le vehiculatzi cu ostentatie, am vaga impresie ca la vremea respectiva faceati jocurile pe la AUSCHWITZ, in chip de tortzionar, evident. Daca cumva ma insel , nu deznadajduitzi, ocazii se mai gasesc si chiar avetzi vocatie!!!! Atita cinism (si superficialitate, fie vorba-ntre noi) nu cred ca se gasesc prea usor, asadar suntetzi o raritate.
„viata nu mi se pare suficient de sacra”-
...pai… caci deoarece ea…aaa…este mai putin sacra …ca…decit…viata insasi …de aceeea (adica am ramas fara replica, la asemenea afirmatie), da’ freau sa fa-ntreb cum atzi reusit sa ajungetzi la acest mare adevar, ca freau si io (adica daca ati tinut frun rejim anume, ce pastile luati )??
„Cine ne ofera noua garantia ca acesti copii vor sa vina ei pe lume? Nu exista nimic pana la ora actuala care sa sprijine aceasta afirmatie. Nu-s decat pure speculatii si idei cum ca un copil alege cand sa vina pe lume.”
Va rog sa-mi oferitzi dvs mie garantia ca acesti copii NU vor sa vina ei pe lume.S-a descoperit cumva, ceva (pina la ora actuala freou sa zic), care sa demonstreze acest lucru??? Daca da, ce anume?
„Mai degraba neputinta noastra de a controla cand sa avem un copil ne face sa ajungem la astfel de cugetari”. . . Suntem neputinciosi, dar perseverentzi!!!
„Ce usor triem problema cand e vorba de handicaptii altora. Este ok sa existe astfel de fiinte umane, dar nu in gradina noastra, nu-i asa?”
Ba nu este OK deloc, dar daca stii ca ai sanse sa aduci pe lume copii bolnavi, care se si te vor chinui mai tirziu, si care-ti vor „minca” banii prin spitale sau mai stiu eu ce, atunci, foarte simplu, nu-i face!!!. Si cind copilul era sanatos si mama a luat nu’ s ce pastile cu efect teratogen, atunci a cui este vina? Cine sa plateasca cu viatza? Toate situatiile pomenite, (ca maninca sau nu cartofi cu piine in loc de caviar, ca nu corespund STAS ISO 9001/2000, ca poate nu ies cu ochi albastrii – (stiu caz concret in care mama facea un „studiu”, vroia sa avorteze ca sa vada daca face baietzi sau fete!!!!!!) - pe mine ma revolta, da’ nu ma dau cu capu’ de peretzi ca altii. Usurinta asta cu care jonglam cu viatzile altora,adica avorton= totusi copil. Daca cumva, prin 20015-2220 incolo o sa se legalizeze si crima asupra adultzilor (cine ne incomodeaza, cine se uita urit la noi in tramvai, cine n-are inaltime peste 1,60 – jap… il „curatam” frumusel uteru’ din zona nostra de influentza…), o sa fie OK, doar pt. ca este permis. Singurul caz de avort care nu ma revolta, dar nu stiu ce sa zic, este SARCINA ECTOPICA. Restul, cu tot respectul da’ contine multa monstruozitate, cinism , egoism caz in care nu pot sa zic ca e roz-bombon daca ea de fapt e groasa…
”Dupa mine e o chestie de balanta care poate inclina in favoare sau in defavoare in functie de momentul in care ne aflam, de circumstante etc."
...Bine ca a mea mama nu a fost ca tine, astfel incit viata-mi sa fi depins de „o chestie de balanta”…
„Nu noi, o mana de femei simple si obisnuite putem cataloga sau defini avortul ca o crima. Dupa parerea mea sunt alte foruri, instante cu minti luminate cu preocupari in toate aspectele importante ce implica viata)”
Asta chiar m-a amuzat copios, ba nu, am ris cu lacrimi; altii care pot hotari in locul propriei mele constiinte?…deja ma simt mult mai linistita.
„…avortul ramane o metoda la indemana femeii”
Faptul ca avem la indemina METODE de a contracara legile firii , faptul ca avem PUTEREA , faptul ca pina la urma decizia apartine propriei constiinte si nimic nu este impus - poate fi un examen, cine stie. Unii il trec, altii…(de-aici cred ca vine vorba ”Dumnezeu cu mila”)
danacaltan spune:
quote:
Originally posted by Porumbita
Try !!!!
Eu nu-s prea diplomata si cand am vazut postari gen...in orice cdt un copil trebuie sa vina pe lume m-am super infuriat
Daraguta, de ce oare te-oi fi “super infuria” tu cind cineva gindeste altfel decit tine??? Lucrul acesta se numeste diversitate genetica, (adica nu suntem toti la fel).
lily spune:
quote:
Originally posted by try
Eu sunt pentru decizia fiecareia de a face cum considera ca e mai bine pentru ea si/sau familia ei. Respect parerea celorlate despre avort, chiar daca este in contradictie cu ideea mea, dar dincolo de aceasta parere a mea, nu pot sa nu remarc anumite idei care au aparut pe parcursul acestor multe pagini, idei care nu ai de-a face cu o parere sau cu alta, ci idei care n-au fundament sau idei care contravin cu alte legi normale ale firii.
"Dar mai sint cazuri de femei care ramin insarcinate, nu vor un copil din niste motive ale lor personale si fac avort -tot nu e crima sa zicem. Dar de ce femeile au apoi mustrari de constiinta ? De ce regreta intr-una mai tirziu acel gest de intrerupere a sarcinii, daca avortul nu e crima ?" Vinovatia este un sentiment dobandit de-a cursul vietii, este produsul educatiei. Aceasta vinovatie nu intervine in toate cazurile, iti garantez, ci depinde foarte mult de morala crestina, etica, educatia etc. persoanei respective. Am fost invatati sau macar am auzit de mici ca avortul este o crima, ca face parte din practicile imorale si in anumite colturi de lume ilegale ale omenirii. E ceva ce contravinei moralei si ca urmare apare in timp sentimentul de vinovatie.
Dar cine ne-a facut morala , ne-a invatat, educat ca avortul este o crima de unde s-a inspirat? Si de ce si-au batut capul sa ne spuna acest lucru daca el nu exprima un adevar ?
quote:
Daca furam o ciocolata de la magazinul din colt al lui nea Ion ne simtim de asemenea vinovati pentru gestul facut si asta e tot rodul educatiei primite. Daca ai fi fost invatat ca a fura este un lucru nobil, ai sa vezi ca sentimentul de vinovatie dispare.
Cei care fac morala mai sustin ca exista si niste grade de vinovatie- a fura nu e totuna cu a ucide !
Am primit aceasta educatie din familie: sa nu fur, sa nu 'copiez' la examene , dar si in scoala mi s-a spus la fel de catre bunii mei profesori. Si ni mai se dadea si un exemplu tot moralizator: < cine fura azi un ou, miine va fura un bou >
quote:
A defini avortul o crima sau nu, mi se pare iesit din cadrul discutiei. Nu noi, o mana de femei simple si obisnuite putem cataloga sau defini avortul ca o crima. Dupa parerea mea sunt alte foruri, instante (cu minti luminate cu preocupari in toate aspectele importante ce implica viata) in slujba carora trebuie sa intre problema. Dar nici macar acestea n-au reusit sa ajunga la o concluzie unanima. Ramane o problema spinoasa, sensibila si pana la proba contrarie, o problema in mainile fiecarei femei.
Uite ca iesim din cadrul discutiei cind vine vorba de morala, educatie, etica, dar discutiile ne pot face pe unii din noi sa reflectam mai mult asupra unor aspecte de viata si de moarte, cum e avortul. Noi ca femei, banale, anonime, simple sau cum sintem avem dreptul sa ne spunem parerea legata de ceea ce se intimpla in/cu corpul nostru.
Sa il lasam pe profesorul X,Y,Z savant, ilustru nume sa ne hotareasca destinul ? Indiferent de ce va spune comisia de specialitate intrunita in marile sali, amfiteatre pline de savanti, nume stralucite in medicina, legislatie, etica etc noi femeile simple vom naste sau adopta copii, vom avorta sau renunta la sarcini nedorite, neplanificate sau toxice .
quote:
"Sunt curioasa,daca media de varsta pe acest site ar fi fost 22 de ani,care ar fi fost raspunsurile la acest subiect."
cea mai inteligenta remarca pe care am intalnit-o pana acum despre acest subiect. In 3 cuvinte a reusit sa demonstreze relativitatea parerilor si ideilor pe care le avem legat de avort.
Virsta de 22 ani am avut-o (acum 10 ani
) pot sa iti spun ca multe decizii pripite si eronate luate la 22 ani nu le-as mai lua ! Nu inteleg remarca legata de acest subiect ? sau o fii virsta de vina ? quote:
Ca o conlcuzie:
1. eu una nu sunt de acord cu aducere pe lume a unui copil in orice conditii
2. fie ca vrem sau nu, fie ca acuzam sau incriminam, avortul ramane o metoda la indemana femeii si atat timp cat il va avea va beneficia de el cu toate interdictiile morale sau legale.
Nu pot invoca numai motivatii medicale intr-un avort (pentru ca asa cum spunea cineva pana la urma si medicina este o stiinta empirica), dar nici nu ma pot baza numai pe motivatiile religioase sau spirituale in a-mi lua aceast decizie. Dupa mine e o chestie de balanta care poate inclina in favoare sau in defavoare in functie de momentul in care ne aflam, de circumstante etc. Cate oare dintre vehementele anti-avort sau pro-avort de aici si-au mentinut aceeasi parere de-a lungul vietii sau cate ne-am mentine-o in orice circumstante (ne place sa credem ca ne-am mentine-o, in fond nu avem cum sa stim cum vom reactiona in anumite circumstante etc.). Asa ca pana la urma a fi pro sau contra nu este decat o stare de relativitate, dincolo de faptul ca e pur subiectiva. Acum sunt flexibila in ideea avortului, dar ma gandesc ca poate peste 10 ani poate voi fi o combatanta inraita a lui. Dar asta eu nu o numesc nici evolutie, nici intelepciune, ci doar schimbare de opinii. Problema e prea spinoasa si implica prea multe incertitudini, presupuneri si conventii uname ca sa poata gasi rezolvare atat de usor.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"8 sapt DNP 1 nov.
cu concluzia nr1 -de acord !!
concluzia nr 2
-ar fi de preferat ca femeile sa nu recurga la avort ca metoda , in epoca moderna existind atitea metode de prevenire a unei sarcini nedorite, ci doar in cazuri extreme !
-dar excluzind motivele medicale, cele religioase sau spirituale altele care ar putea fi ?
-care sint circumstantele in care o femeie ar face avort sau nu fara sa fie consecventa cu parerile, crezurile ei anterioare?
-avortul mi se pare ca e o cale de rezolvare- dar care implica probleme de etica, morala crestina, constiinta, sanatate
papadie spune:
Subiectul a fost intors pe toate partile. Intotdeauna vor exista pareri pro si contra. Pentru ca s-a ajuns la atacuri la persoana subiectul va fi inchis. Daca vrei sa va exprimati opinia faceti-o la subiectul despre avort de la sondaje. Nu vor fi admise atacurile la persoana si comentariile pe langa subiect.
Moderator